2,167 matches
-
urmare, trebuia să luptăm cu ei. — Asta-i foarte adevărat, spuse fratele său. Conform vechilor obiceiuri, dacă un războinic al Poporului Lăncii ne-ar fi jignit și umilit în felul în care-a făcut-o acest om, cei din Poporul Lăncii ar fi fost obligați să ni-l predea, pentru a evita în felul acesta un război. — Mamă, ești de acord cu asta? Sunt legi vechi, fiule, foarte, foarte vechi, dar tocmai de aceea eu cred că ar trebui să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aspire să devină conducătorul de care ar avea nevoie triburile tuarege dacă, într-o bună zi, ar fi hotărât să creeze o adevărată națiune, liberă și suverană. Așa cum vedea el lucrurile, puternicele clanuri ale „Poporului Vălului“, „Poporului Spadei“ și „Poporului Lăncii“ aveau inevitabila obligație de a uita vechile lor neînțelegeri și de a se uni în jurul unui lider care să-i conducă la victoria ce o meritau prin tradiție. Dacă avea să se întâmple asta, de ce n-ar putea fi Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bușteanul pe care se așezaseră. În urma lui Calistrat, vegetația se ridica la loc, ca și cum nimic nu o deranjase. De data aceasta nu se mai sprijinea în toiagul pe care îl purta în mâna dreaptă, ci îl ținea ca pe o lance la subsu oară. Petrecută pe după gât, purta o traistă la fel de sură ca și mantia lungă ce îi atârna pe spate, prinsă cu un șnur de umeri. Pe cap avea un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de istorici-arheologi din Bacău, Bârlad, Galați sau de Institutele Arheologice din Iași Paleoliticul, suficient de bine reprezentat în Moldova (Valea Bistriței, Valea Prutului), din punctul de vedere al vestigiilor litice din paleoliticul superior (cuțite, dălți, pumnale, vârfuri de săgeată, de lance din silex și cuarțit), așa cum sunt cele din județul Botoșani, de la Ripiceni-Izvor și Ripiceni-peștera Stânca, este mai slab reprezentat în zona numită Colinele Tutovei, inclusiv pe teritoriul comunei Filipeni. în locul tehnicii de prelucrare prin cioplire, specifică paleoliticului, apare spre sfârșitul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
executați prin spânzurare și a căror trupuri au fost expuse mai multă vreme la locul execuției. Bejenia ardelenilor spre șara Românească și spre Moldova avea un caracter organizat, erau conduși pe potecile munților de oameni cunoscători, erau înarmați cu puști, lănci și unelte agricole, inclusiv femeile, plecau cu tot avutul și familia. Se poate spune că în șările Române erau așteptați, așezați pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, li se dădeau înlesniri, scutiri de dări până la înjghebarea gospodăriei, întemeiau sate numite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Da, aceste blindaje sunt făcute să reziste la bombe, Îmi pare rău că mă obligați să vă amintesc, domnule președinte, că nici un blindaj de automobil nu rezistă la bombe, Nu era nevoie să mi-o spuneți, întotdeauna va exista o lance pentru fiecare cuirasă, întotdeauna va exista o bombă pentru fiecare blindaj, Sunteți rănit, Nici o zgârietură. Figura unui ofițer de poliție apăru la fereastra mașinii, făcu semn că se putea continua călătoria, Am pornit din nou la drum, informă prim-ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele de la intrare, doi străjeri dormitau. Se dezmeticiră la auzul pașilor, Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii. - Sunt priorul Comunei, zise Dante pe un ton sec, arătându-se În lumina torței pe care unul din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o parte! După un moment de ezitare, oamenii se dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste bord. Îi ridică Încetișor capul, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Alberto, lombardul. - Ce s-a Întâmplat? - Omul, meșterul... A fost asasinat În atelierul lui, vino! Priorul se urni cu mânia care Îi otrăvea sângele. Străjerii Încercau să Îi slujească drept escortă, croindu-și drum prin mulțime, dar se Împiedicau În lăncile lungi, așa Încât el ajunse singur la ușa atelierului. Omul zăcea pe pardoseală, plin de sânge, lângă uneltele meseriei, rămase În ordine pe bancul de lucru. Din ce Își putea aminti Dante, nimic nu fusese atins. Lăzile și scrinurile nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai pentru scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și acum, care Îți sunt convingerile? murmură el, curmând În sfârșit tăcerea. - Altul era planul vostru: să repetați schema cruciadei a patra, când oameni, lănci și cai au fost adunați pentru Țara Sfântă și asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca totdeauna. O vatră ascunsă privirilor printr-o perdea de arbuști, dar solară prin așezarea în aer liber, un altfel de Hades, mesele și scaunele sunt tăiate din trunchiuri de copaci, pe pereți atârnă știuleți de porumb, dovleci, câteva arme, lănci, niște măști curioase, de sticlă colorată, chipuri de oameni, cu cercuri roșii în loc de ochi, unele, în mod ciudat, nu au desenată gura, spațiul de jos e doar întunecat, în dreapta intrării, se află o ușă și niște scări care coboară undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-o crească, Lance sau catarg s-o urce În durata lumii turce. NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC Lui Al. R. Țara veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei: Cu a selbelor cădere în corole și mantile Sau cu Anzii albi, în funduri, ca o moarte de Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sentiment motor. Cel mai expeditiv e ura. Dragostea încape doar în cântecul exhaustiv, în spațiile curbe și ermetice ale versului care, singure, o țin ca univers în fața noastră. Ura însă e lineară de la junghiul lui Cain. Zveltă înflorește numai în lăncile armatelor. Să nu disprețuim această întîie aproximație a lucrurilor, înadins creată pentru viața imediată. Îmi voi porunci deci o mânie activă. Dar de această dată, ca nu cumva mântuirea să-mi fie primejduită, nu voi mai lua ca țintă om
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Alexandru, descoperit la marginea împărăției extreme. Țara lui Porus stă, în munți, întemnițată. Poate nu i se va închina niciodată. Însă faptul însuși de a fi indicat-o, de a fi constrîns-o să corespundă într-o unică zi triunghiului de lance care e toată voința sa: faptul de a fi croit un mare drum până acolo, de a fi creat-o ca mișcare, mai înainte de a o fi probat ca sub-stanță - nu este el însuși poezie? D-l Blaga știe precis
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scurmă. revin mereu în cenușa de-acasă, mai este și iubire și ură, durerea tăcerii m-apasă, în casă nu e nicio făptură. mă-ntorc în marele mister, cântece vechi îmi sângeră gura, mă cuprinde foamea de ger, arunc peste lance armura. turme de umbre, toamnele-ncet stingând altar de lumină, o lună bolnavă cade-n nucet, iar vântul o frunză mi-alină. miercuri, 28 august 2013 Referință Bibliografică: gânduri de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GÂNDURI DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364398_a_365727]
-
comicul lor: „Poza asta legendară // Între cele două fete // Aș numi-o, bunăoară // Două vrăbii și-un erete” (Apostilă pe o poză color cu Emil Istocescu între două fete-1977) Dacă pentru amicii enumerați, „acele” epigramistului Teodor Barbu au ascuțișul unor lănci; pentru profesorul Constantin Ceaușu, deși înțepat și el, în unele epigrame, aceste „ace” dispar, epigrama nu mai e epigramă, nu mai e nici ironie, ci un elogiu: „Nu doresc să te alint // Când îți spun că ești tezaur // Ai o
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
care răsunau vocile cele mai autorizate ale teologiei ortodoxe românești cu prilejul contactelor pe care Biserica Ortodoxă în general și Biserica Ortodoxă Română le avea cu bisericile surori și cu cultele creștine sau religiile lumii. Ea a fost „vârful de lance” al Bisericii noastre în confruntările ecumenice și teologice internaționale. Nivelul acestei reviste a fost întotdeauna superior celorlalte reviste centrale bisericești. Am putea spune, că materialele cele mai bune au fost publicate aici, ca o carte de vizită a teologiei românești
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
și Structuri Europene și, nu numai, pentru menținerea creștinismului și a ortodoxiei în contextul globalizării.. Este cunoscut faptul că Muntele Athos are un statut privilegiat, adică majoritatea viețuitorilor sunt cetățeni ai locului, că monahii de aici practică isihasmul, vârful de lance al credinței ortodoxe, că nu le este permis accesul femeilor în zonă. În plus, în ultimele două decenii, câteva mănăstiri mari, printre care și Vatopedi, au cunoscut un progres duhovnicesc, dar și material. Acestea, dar și altele au stârnit invidia
“CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364055_a_365384]
-
peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. De asemenea, un rol important în această sărbătoare, mai ales pentru tinere fecioare, îl aveau plantele. Una dintre acestea ar fi cea numită "Floarea iubirii", o plantă cu frunze în formă de lance și flori roz-purpurii, care creștea în locuri înalte. Fata îndrăgostită se culca cu această floare sub pernă și dacă îl visa pe cel iubit era semn bun că se puteau căsători. Dincolo de aspectul lor, mai mult sau mai puțin credibil
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]