374 matches
-
caldă. Marea își redobândise reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar faptul că știam cât sunt de orb, nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
redimensionarea orizonturilor universului său estetic. Marcat de virtuozitatea artei japoneze, Debussy dă glas unei noi concepții ornamentale de structurare a discursului, reflectată în natura arabescurilor decorative și rafinate ale Pagodelor, figurațiile de chitară ale Serii în Grenada cu ritmul său languros de habaneră, precum și în motivele stilizate ale liniilor sinuoase din Grădini sub ploaie. Ca o consecință firească a procesului de asimilare a artei extremorientale, aceste ipostaze sonore vor prelua arabescul, ca element esențial al naturii sale prin excelență decorative. De
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a tărâmurilor andaluze. În pofida mărturiilor biografice ce atestă faptul că Debussy nu ar fi vizitat niciodată Spania, intuiția sa de geniu scoate la iveală un întreg caleidoscop de imagini, ce reușește să proiecteze cu veridicitate spațiul maur, cu atmosfera sa languroasă și senzuală, întreruptă adesea cu impetuozitate de ritmul înfocat al habanerei. Investind acest element cu o reală funcție unificatoare la nivelul ansamblului de discurs, Debussy surprinde cu acuitate ethosul acestui dans popular, prin proiecția stilizată a ritmului său specific, cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
semnalată de construcția sa fragmentată. Astfel, conștientizăm modalitatea prin care apare reînviată atmosfera Andaluziei, apelându-se la juxtapunerea a diferite elemente structurale ce îndeplinesc rolul de convenții sonore, ușor de recunoscut în scurtele crâmpeie ale ritmurilor de chitară sau melodiile languroase de flamenco, ordonate în maniera tehnicii clișeelor cinematografice. Valoarea spiritului debussyist se distinge în măiestria cu care asigură unitate și integralitate unui tablou construit în excelență prin recursul la acel tip de juxtapunere, aparent aleatorie, a unor entități structurale distincte
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de inserția inedită a unei ornamentații descendente, declamată la un nivel dinamic opus discursului general (mf). Caracterul liber al afirmației rubato, precum și aspectul vocalmelodic al traseului descris indică o posibilă afinitate cu natura muzicii de cabaret, recunoscând în expresia arpegiului languros o aluzie la fredonările improvizatorice ale unei cântărețe. Acest tip de evoluție discursivă, ce juxtapune entități tematice diferite, ridică o problemă esențială la nivel interpretativ, în sensul realizării unității în pofida unui pericol evident cauzat de natura fragmentată a exprimării. În
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
circumstanță elocventă a contribuției planului agogic în structurarea formei de ansamblu, operând în același timp și o modificare semnificativă receptată la nivelul atmosferei. Printr-o evoluție centrată pe același spațiu tonal de si major, tempo-ul lent, asociat unui ritm languros de habaneră va difuza un farmec spaniol inedit decorului napolitan deja familiar. Acest aer andaluz misterios îl recunoaștem în frecvența notelor repetate și apogiaturile ornamentale ale acestora, în configurația predominant acordică cu armonizarea pe verticală a melodiei, precum și în modalitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
încetinire a tempo-ului (Plus modéré, Rubato, Retenu, Presque lent). La nivel conceptual, efectul sonor astfel creat îndeamnă la traducerea acestei imagini, ca metaforă a unei posibile îndepărtări a îndrăgostitului. În plan interpretativ, apogiaturile necesită o redare expresivă, adecvată caracterului languros al melodiei ce își schimbă în permanență spațiul de evoluție, alternând replici de tipul întrebare răspuns la diferite voci ale discursului de ansamblu. Motivul introductiv al „clopotelor” revenit în finalul acestui episod (vezi exemplul 91), într-o versiune inițial asemănătoare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape fiecare vers e o frază dintr-o astfel de cronică. Totul e argumentat în vederea sugerării farmecului, purității, voioșiei, langurosului („o tristețe armonioasă”), promisiunilor de fericire (erotice). „Alb” e o filă cu impresii de bal, în care cel ce le notează se arată foarte satisfăcut. Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în aurora
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în timpul lui Băse Împărat, două animăluțe de companie de la care nimenea nu-și mai putea lua ochii: el, copilaș ramolit, becisnic și puhav, odraslă de șacal comunist, și ea, tânără cățea, puiuț de maidanez nehalit, cu părul lung și ochii languroși, repede dedulcită la dejunuri cu Pedigree. Lui i s-a spus tandru și respectuos, pentru puterea tatălui său, Muc cel Mare, stăpân mai mult de patru decenii peste pivnițele și averea Zmeului Roșu, simplu și curat: Muc cel Mic. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
teleportat în prime-time. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU La Dolhasca, în primii ani... La Dolhasca în primii ani, umblam cu o șaretă prin satele comunei, cea mai mare din județul Suceava... Învățasem să strunesc singur iapa blândă, cu ochii languroși, parcă îndemnându-mă la păcate nelumești, cu crupa îmbietoare, săltată în trapuri dumnezeiești, coada nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
c-o să pleci (1) Pe urmă deschideam ușile greoaie, căptușite cu oglinzi adânci, limpezi, de cuarț regal, păstrând încă imaginile tale scumpe, strâmbăturile spăimoase, suav-hidoase, de spânzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum se nimerea să mimezi... cu mișcările languroase cu care îți prăfuiai atentă genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
comentează. Recunosc, am intrat pe pagina lui și am verificat. Adoarme pe canapea. Uneori mă simt de parcă nici n-aș exista. Măturica tace. Îmi închid laptopul, fără să fac zgomot. Perucă își mută privirea spre următoarea victimă. Sâni mari, privire languroasă. Și o aluniță mică pe obrazul stâng. Se foiește un pic în scaun. La mine e exact pe dos. Mă simt folosită. Parcă aș trăi cu un om de grotă. Dacă ar fi după el, n-am mai ieși din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu neglijează, între altele, „prostituția de la Suburra”, după modelul parizian. Iar din armonioasele strofe ale lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care se ridică agale și, cu un oftat, porni spre ușa cortului, dând-o eliberator în lături. Își redobândi astfel, avid, certitudinea că, dincolo de prag, vastitatea îl aștepta, virgină și nubilă, cu toată zestrea ei de nerostite făgăduințe. Privirea-i languroasă pecetlui o dată în plus pactul lor secret; trase apoi cu nesaț în piept aerul complice al oacheșei înserări, scuipând admirativ înspre zare, ca și cum ar fi vrut să n-o deoache cât îi era de dragă. "Au venit ăștia să vă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gurii cu cornițele abia mijite ale unui zâmbet. Codaș sau fruntaș, vremea-l străpunge, totuși, fără greș. Mă tem că, peste vreme, saltul nostru e la fel de neputincios ca al delfinului ce-ar vrea să lase-n urmă marea. Privirea-i languroasă lunecă de-a lungul frizei cu delfini zugrăvite pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dragostea lui. În aceeași seară, Marie îl conduce într-o casă a scării ascunsă privirii. De data aceasta, purtarea tânărului este sobră și tandră. Se așează în genunchi, îi întinde mâna. Îi cere să-i dea buzele și o sărută languros. Marie, prinzându-se în joc, "îi prinde capul cu amândouă mâinile și îi sărută fruntea, ochii, părul", mai mult "de formă, nu de altceva". Ea joacă astfel comedia "îndrăgostitei pătrunse, îmbătate, cuprinse de inspirație, gravă și solemnă" și se distrează
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
senzualitatea pe care o emană ecranul devine și mai înfocată. Realizatorii de filme caută să eludeze regulile codului Hays, în Statele Unite, sau regulile pudorii, în Franța, practicând aluzia și elipsa. Săruturile, mai ales, capătă o mare intensitate erotică. Sunt înflăcărate, languroase, sublime, deoarece simbolizează prin ele însele străfulgerarea iubirii carnale. Deoarece sunt asociate deopotrivă cu suflul cu sufletul, adică și cu buzele simboluri ale senzualității și dorinței trupești ele exprimă noul ideal amoros, cel al marii iubiri, spirituală și senzuală în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fac furori. Împărțind în toate părțile țigări americane, conserve de vită, gumă de mestecat și tablete de ciocolată Hershey, aceștia par a fi niște milionari în uniformă. Seara, vezi multe fete la brațul soldaților americani în permisie sau sărutându-se languros cu aceștia sub clar de lună. Sunt de asemenea multe femei care se dăruiesc eliberatorilor francezi ori americani, și asta încă din primele seri de după Eliberare. În nopțile calde din vara lui 1944, "scurte țipete înăbușite și râsete înfundate izbucnesc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viespe, portjartierul și sutienul decupat purtate de staruri precum Ava Gardner, Jane Russel, Rita Hayworth sau Elizabeth Taylor 164. Se înmulțesc în filme chiar și scenele de striptease pe jumătate, cele în costum de baie sau petrecute pe plajă. Sărutul languros dintre Clark Gable și Vivien Leigh în Pe aripile vântului (1939) rămâne celebru și în zilele noastre. Însă întreaga Americă visează de asemenea la Marilyn, "vampa umedă din Niagara, complet goală sub rochia roșie"165, sau la înlănțuirea legendară dintre
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de prezența lui invizibilă. Acel stil de viață languros, decadent și dezinvolt nu l-a relaxat niciodată pe tata. A rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia o amenințare pentru noi, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văzut filmele "Nașul" cu Marlon Brando și Al Pacino, "Scarface", cu Al Pacino, "Havana", cu Robert Redford, o să-și aducă aminte de atmosfera din vremurile dominate de sunetele bilelor de rulete, foșnetul cărților de poker, clinchetul paharelor de șampanie, melodii languroase și țăcănitul armelor automate. Vremuri bune, prospere, înfloritoare, deschise de "eroii" din "Nașul" sau "Scarface" și închise de Jack, jucătorul de poker din filmul "Havana", grăbit să părăsească frumosul oraș, după intrarea trupelor revoluționare. Tot pentru "conneseuri", personajele din filmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Aduța știa că e privită și, pe cuvântul meu, când cineva îi înfigea o bancnotă în buzunar, mișcările alea lascive parcă erau ale unei dansatoare de striptease care primește niscai liturghie în chiloți sau sutien de la vreun libidinos. Chiar ofta languros când primea banii. Noroc cu ea că ne mai înviora, ne mai amintea că suntem bărbați sau tentative de bărbați. Era o obligație a membrilor acestui stabiliment să o curteze cast, deși Marian, de pildă, zvonise că o pune pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
există în lumea aceasta a iluziilor omenești - acela al dragostei neîmpărtășite. Căci pe cât de tânăr, pe atât de nebun și de dezlănțuit în virtualitățile sale nedescoperite încă, Dinel [Constantin Rusu] l-a preferat pe motanul veșnic absent, dar totodată veșnic languros care era Mircic. Se potriveau pesemne prin incapacitatea lor co mună de a lua mai mult timp în serios unul și același lucru... Pentru că așa erau amândoi: peste tot și nicăieri totodată. De aceea și evitau pe cât se poate să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru care ușa Veronicăi, care până atunci rămăsese deschisă, pentru a lăsa aerul să circule, se trânti cu putere. Pe partea până atunci ascunsă a ușii am descoperit, în toată splendoarea sa lucioasă, un magnific halat de curtezană, lung și languros, negru cu maci roșii. Atunci am înțeles. Nu doar că Flutur Veronica era singura mea cunoștință în carne și oase care se încadra cu brio în categoria „prostituată“. Era ceva mult mai important: în mod paradoxal și surprinzător, motivul pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mult“ și, respectiv, „Vreau să o sărut pe Cristina“. Nu știu de ce voiam s-o sărut pe Cristina, dar îmi amintesc că îmi închipuiam fața ei după ce săvîrșeam operațiunea, sărutul adică, și o vedeam cum întredeschide ochii și mă privește languros - chestia asta mă termina ! în aceeași dimineață, de teamă să nu le găsească cineva, am mototolit bine cele două bilețele și, așa cum văzusem într-un film, le-am înghițit. N-am reușit să o fac firesc ca personajul din film
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]