758 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > LARMA SUFLETULUI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Gânduri viscolit-au cu atingeri Fața valurilor Cuibul vulturilor Stâncile Dincolo de care Se ascunde în taină mare Larma sufletului. Tot ce-am atins cu mirarea Cu râvna, descumpănirea Cu gestul sculptat Cu sângele cuvintelor nerostite Nu valorează nimic, nimic. Gânduri viscolit-am cu aprinderi Fața valurilor Cuibul vulturilor Stâncile Dincolo de hotarul urcării În fântâna începutului gândului Când deodată
LARMA SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348930_a_350259]
-
urcării În fântâna începutului gândului Când deodată... Fulgerător Cremene și iască reușesc să ivească Fără rostire Scânteiere-n vânt Noul lor cuvânt. În sunetul tăcerilor La ceasul reînvierii Statuilor din noi. Aprind cu bucurie Lânga tine Lumina Cuvântului Referință Bibliografică: Larma sufletului / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 738, Anul III, 07 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LARMA SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348930_a_350259]
-
mii de cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte. De toamnă S-a ivit în zori o fată, naltă cu privirea blânda, vocea-i șoapta masurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie coborâtă printre vii. Cu alaiul ei de frunze, cu ghiozdane și copii, pune zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
s-a terminat cu cazarea într-un pavilion rezervat studenților, odihna era imperios necesară. S-a retras, fiecare să-și încarce bateriile. Ziua urmatoare urma să se facă programul pentru întreaga perioadă. Nu se iviseră zorile, când se auzi o larmă de nesuportat. - Hai fetelor, sus pe terasă; una să nu rămână în pat. În fugă intră Man (Manolescu) haideți sus să vedem răsăritul . În câteva minute, puseseră în picioare tot pavilionul. Fetele priveau pe fereastră, unde nu se distingea nimic
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
unei doze mai mari de nostalgie, în comparație cu alte anotimpuri firește. Întreaga fire se pregătește de iernat. S-a ivit in zori o fată, naltă cu privirea blândă, vocea-i șoapta măsurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie, coborâtă printre vii. Cu alaiul ei de frunze, cu ghiozdane și copii, pune zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
uitat cum ai crezut. Altfel cum de-ai fi ajuns Atât de-aproape de Mine Dacă totul ți-ar fi fost Numai cald și numai bine? SFÂRȘITUL LUMII Strigă Lumea: - E sfârșitul! Răspunde Pământul: - Vă aște-e-e-e-pt... Și glasul macabru râde de larmă. Îngroziți, oamenii se calcă în picioare. Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă. Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră. În cor de căință, cerșesc tremurând Cu ochii în sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
grea, să pot privi cu grijă la noi Inima s-o închizi într-o lumină adâncă Și lasă-mi sufletul să zboare prin văi. Un jurămant ți-am făcut pe-altarul iubirii Și nu mă voi dezice niciodată de el Larma a încetat, se apropie zorii Uite!.. fericirea nu ne ocolește defel. Referință Bibliografică: Făgăduința / Roberta Sanders : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Roberta Sanders : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FĂGĂDUINŢA de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377846_a_379175]
-
la minte, doar nu fierbeau în orice zi bulion ori magiun... Într-o duminică, după slujbă, îl încolțiră pe Laie, înțepându-l, chiar zicându-i în față ce credeau despre lingurile lui, despre mintea lui plecată cu sorcova. Și cum larma femeilor crescuse, adunarea se strămută din curtea bisericii în uliță. Acolo, bietul rudar, după ce-și netezi mustățile, le ceru să-l asculte. Ce le povesti îi puse pe gânduri pe toți. Aflară cum Laie, ca orice creștin, se întrebase
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
împarte tuturor, copiilor mai mici și copiilor mai mari, părinților și bunicilor , minunea abia scoasă din cuptor. -Imi !!! Ce frumos miroase ! -Și ce bun e! -Ca în copilăria noastră! -Mai vreau o felie! -Și eu!...și eu !... În bucuria și larma generală nimeni nu a obsrvat, ca Moș Crăciun, a luat și el o felie , nu înainte de a-și face semnul crucii, de a se aplecă să sărute mâna femeii și a-i șopti încet: -Mulțumesc, măicuța! Dar cine mai avea
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
de scânduri și a intrat cu ele în baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
le și scrie... Afla despre noi că suntem sănătoși și suntem bine .Puțin cam singuri,căci Adriana și Luca învăța amîndoi în Anglia iar casa noastră din Dresda este acum cam prea rece , cam prea mare, cam prea tăcută fără larma lor.Ei și-au ... Citește mai mult Slavă zilei de Rusalii ! FRUNZE DE NUC10 septembrie 2014“Sărut mâna, măicuța dragăSărut mâna ,tăicuța dragDoar tu ,maica bună , mă mai pui să scriu cu stiloul pe o foaie albă. Aproape că era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
le și scrie...Afla despre noi că suntem sănătoși și suntem bine .Puțin cam singuri,căci Adriana și Luca învăța amîndoi în Anglia iar casa noastră din Dresda este acum cam prea rece , cam prea mare, cam prea tăcută fără larma lor.Ei și-au ... XII. CIOBURILE, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015. Își ține mâinile în poala iar cu ochii îmbrățișează lumea! Are în privire un amestec ciudat de înțelegere, uimire, duioșie și tristețe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
în noapte cu alți confrați - o mie. ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă privește ce puzderie de astre se revoltă la spusa ta de comic, noi ne numim luceferi resping obrăznicia pornită de neteferi pătrunde-n larma asta cu forțe inegale dar hotărât o lampă și glăsuie pe cale: noi facem lumea-ntreagă să fie mai cu spor mărind mai mult lumina când aștrii se cobor. poate-ați uitat de mine ! adaugă și luna ce se-oglindește-n lacuri și
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
îngâmfare, precum niște netoți ! pentru că-n lumea asta și cele ce-or urma nu-i altă strălucire cum poartă lacrima ! să luați învățătură și-aminte la ce spun, oricine zice altfel, e doar un biet nebun ! se stinge-n urmă larma cu focul tras în jar, cu licurici sub frunze si valuri stinse-n far. iar stelele ascunse de voalul unui nor priveau spre soare`apune să vină-n ajutor. dar înțeleptul astru zăcea să-și facă somnul lăsând lumini și
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
tinerei... Ici și colo, săltând clisa Prinsă între chingi adânci, Ies lăstari cărora li s-a Rupt buricul ca la țânci. Musculițe parcă bete Zbor spre soarele firav, Din pământ iese-un orbete Ce, la ochi, pare bolnav. Vrăbiuțele fac larmă Și-și iau zborul ciorile: Ies ostași dintr-o cazarmă Și stârnesc furorile: Trece-o fată mai sprințară Îmbrăcată cam sumar, Semnul că-i semn de primăvară Look-ul ei vestimentar. Nu că nu cumva nu-mi place În fustița
PARCĂ-L VĂD PE TOPÂRCEANU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373211_a_374540]
-
în ceată, pe Poiana Mare, unde nu prea era iarbă, dar ei erau fericiți că jucau țurca până plecau acasă de prânz. La început, și tanti Violeta, cum îi spuneau copiii satului, a stat alături de ei, dar, fiindcă făceau multă larmă deranjând-o din citit și nu era nici iarbă de păscut, s-a mutat de acolo, mergând în adâncimea văilor înguste și liniștite, cu care se obișnuise în lecturile ei. Aici, marginile poienilor erau umbrite de fagii seculari, iar pe
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
AMIN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului de-acum mi-oi face codrul casă acoperiș cu frunză deasă perdele fie-mi numai norii și muc de de lumânare zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
strânge baza craniului toate sunetele se strâng cuvintele flutură stindarde absurde sensuri copaci păsări totul se adună aud pulsul unei singure inimi stupid nu mai văd nu mă prăbușesc. rămân în picioare până când în mine liniștea se reașterne ca o larmă de copii în creștere sunetele se despart redevin claxoane de mașini ciripitul păsărilor somnoroase am uitat să spun că e seară. seara cuvintelor amorțite în liliacul mamei acum scuturat de flori înghețat până într-o primăvară promisă a fi singurătatea
NU TE RISIPI ANĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374663_a_375992]
-
un tren Și spațiul necuprins preia al lui refren, Pe care îl transformă într-un zvon ușor, Iar notele-i spre liniște converg și...mor. Om lângă om, mulțimea strigă-n piață, Nemaidorind minciuni, ci doar o demnă viață, Dar larma ei se pierde-ncet în vreme, Istoria redând-o... liniștii supreme. Cu zgomot, inima-mi se zbuciumă în piept, Tot defrișând o junglă, spre drumul vieții drept, Dar tot tumultul sângelui din vine S-o stinge-n pacea liniștii divine
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
șuieră un trenși spațiul necuprins preia al lui refren, Pe care îl transformă într-un zvon ușor,Iar notele-i spre liniște converg și...mor.Om lângă om, mulțimea strigă-n piață,Nemaidorind minciuni, ci doar o demnă viață,Dar larma ei se pierde-ncet în vreme,Istoria redând-o... liniștii supreme.Cu zgomot, inima-mi se zbuciumă în piept,Tot defrișând o junglă, spre drumul vieții drept,Dar tot tumultul sângelui din vineS-o stinge-n pacea liniștii divine.O
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
IUBIREA. Acea iubire nedisimulată și nedeclarată, dar simțită din toate filele operelor sale. Despre meleagurile natale spunea în „Jurnalul nescris al unui sat”: „Dealul are demnitatea și măreția codrilor lui, a izvoarelor limpezi, candelabrele pomilor înfloriți și plini de rod, larma, veselia și nebunia bahică din perioada culesului de vii”. A iubit ca nimeni altul, caii, pe care i-a învăluit cu acea căldură izvorâtă din marele său suflet și talent. I-a iubit pe ostașii români și le-a descris
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
-și șnurul roșu alb în verbul albastru al viziunilor de o clipă. Conturul păcii noastre, ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte. O lebădă cântă o singură dată, apoi lasă inima cuvântului într-un sunet. Conturul larmei noastre, ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
să-și închine viața Domnului. După ce și-au vândut averea părintească pe care au împărțit-o săracilor, unul s-a dus la o mănăstire, altul a devenit preot iar al treilea s-a retras în pustiu, cât mai departe de larma deșartă a lumii. După câtva timp, primii doi s-au întâlnit, întrebându-l fiecare pe celălalt cum îi merge, dar nici unul dintre ei nu era deplin mulțumit de sine. Și atunci au hotărât să meargă împreună la cel de al
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
o dimineață de primăvară ,în fața unei case cu cedac, o bătrână ușor adusă de spate așteaptă. De atâta dor, i se preling lacrimi pe obrazul uscat. Pe ulița stîmtă intra încet trei mașini.Cînd zgomotul motoarelor s-a oprit, o larma de glasuri izbucnește: -Sărut-mâna, mama! -Sărut-mâna,mama! -Sărut-mâna,bunica! -Hello , Grandma !How are you? Referință Bibliografica: CIOBURILE / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1556, Anul V, 05 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Penu : Toate Drepturile
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
le și scrie... Află despre noi că suntem sănătoși și suntem bine .Puțin cam singuri,căci Adriana și Luca învață amîndoi în Anglia iar casa noastră din Dresda este acum cam prea rece , cam prea mare, cam prea tăcută fără larma lor.Ei și-au făcut acolo viața lor și planurile lor.... Și uite așa , matale, dada Rafila si matale Moise Petreanu din Movilenii Iașului aveți nepoții studenți la Cambridge..... Să știți că este o școală foarte mare si foarte vestită
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]