5,902 matches
-
Mile este așezată cu spatele la est și cu fața spre vest și are o înălțime de 71 m, cu toată maiestuozitatea ei fiind bine proporționată și având fața extrem de expresivă. Capodopera întruchipează strălucitoarea cultură dezvoltată de dinastia Tang. Pe cele două laturi ale statuii sunt sculptate tot în stâncă peste 90 de figuri budiste mai mici, unele deosebit de frumoase. Munții Emei și statuia lui Buddha de la Leshan sunt înconjurate de peisaje pitorești, magnifice, situate în zone biologice și geologice mondiale cu bogate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni care să împânzească pământul, de-a lungul și de-a latul. Apoi, zeița și-a dat seama că avea o altă problemă. Viața omului era scurtă. Își dorea ca oamenii să dăinuiască peste timp. "Oamenii vor muri cu toții. Este prea complicat ca după moartea unuia să creez altul nou. Munca este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
buni discipoli ai săi. În templul Yonghe sunt conservate multe construcții antice și lucrări de artă. Trei dintre acestea sunt cele mai cunoscute. Prima este "Muntele celor cinci sute de arhați". Acesta are o înălțime de aproximativ 4 m și laturi de peste 3 m. Este realizat din santal violet. "Muntele" este de fapt o sculptură în lemn, care înfățișează văi cu pini și brazi înalți, pagode și pavilioane mici și simple, presărate ici și colo, peșteri adânci legate prin cărări, scări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ce curge-n zbor apus? De asemenea, renumitul poet din dinastia Song, Su Shi a vizitat de mai multe ori Muntele Lushan și a scris o poezie de inspirație filosofică intitulată " Poem scris pe Zidul Xilin": Dacă privești de-a latul, șiruri de munți se-ntind De sus, piscuri sub ceruri se-arată semețind. Departe-i aproape. Înaltul pare scund E fiecare altul și totuși își răspund. Nu știi de-i chiar Lushan-ul acela ce-l privești Cel care stă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a celor două direcții: realism potențat de efecte tehnice folosite cu măsură și logică, trucaje care au o justificare în planul realului, fie și afectiv. În ultimii ani, presiunea filmărilor live, real time 100% de-a lungul și de-a latul Terrei, este formidabilă. Ele sunt propulsate de televiziune, această funcție a cinematografului fiind practic anulată. Vă mai amintiți jurnalele de știri care rulau înaintea filmului, cu decenii în urmă? Înghesuit rău în planul realului, cinematograful se refugiază în mari montări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ei și la urlet. f’. fondul însorit din H 4 nu mi-a priit, nu-mi făceau bine nici altitudinea (era totuși un etaj în plus) și nici noul peisaj din fața geamurilor (care conținea o Pobeda bej, parcată de-a latul). Chiar dacă noua cameră mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bătătură și ridica nori de praf, pleca prin băltoace și arunca stropi ca o șalupă, pleca prin zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiindcă Rapidu bătuse Știința în finală și patruzeci de zile nu e bine să-i tulburi pe morți, Fane mi-a împrumutat praștia lui. Și a zis că nu pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un delict grav era echivalentul unui șut bombă cu șpițul, iar unul minor se traducea de cele mai multe ori printr-o atingere formală cu latul. Războaiele, în schimb, erau scurte și haotice. Și nu pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să mori de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și de ambele laturi ale unui perete despărțitor Înalt cît o tejghea ce despărțea camera În două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
picioarele subțiri și lungi și fesele ferme ale infirmierei, cordonul albastru-intens care-i sublinia mijlocul și șoldurile late. Aproape că mă așteptam să întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios. Departe de-a scoate un țipăt de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aeroportului, o zonă întinsă cu hoteluri de tranzit și supermarketuri deschise toată noaptea. Ieșind din stația de alimentare din apropierea benzii de intrare în tunel am recunoscut trioul de târfe ale aeroportului care se plimbau de-a lungul și de-a latul unui mic refugiu. Văzându-mi mașina, și crezând probabil că eram un turist american sau german, cea mai în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în vreme ce acesta ținea în mâini lampa de sudură, aproape ca și când ar fi așteptat un bizar atac sexual. În următoarele fotografii, vânătăile ce aveau să-i marcheze fața începeau să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de liniile precise pe care le formau aceste vânătăi în jurul gurii sale largi. Acele adâncituri morbide semănau cu cele ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
create de multiplele tehnologii ale secolului XX. Gândindu-mă la încleștarea mușchiului extensor al coloanei sale vertebrale în timpul orgasmului, la firele de păr ridicate pe coapsele puțin musculoase, m-am uitat la sigla stilizată a fabricantului vizibilă în fotografii, la laturile contorsionate ale stâlpilor geamului. Vaughan stătea sprijinit, în tăcere, de ușă. Am întors paginile. Restul albumului, cum am anticipat, descria cursul propriului mei accident și recuperarea. De la prima fotografie, care mă înfățișa fiind transportat în secția accidente a spitalului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție și tabloului de bord. - Vaughan! am șoptit, petrecându-mi brațul pe după umerii lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o poziție ca de karate, ca și când ar fi încercat să se rănească singur, ocupat să-și maseze penisul erect prin materialul pantalonilor în vreme ce mâna dreaptă tremura deasupra fotografiei desfigurate. Cu o sforțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
social, iar nu individual. Era fructul legitim al idealurilor luminoase.» Pentru a demonta mitul marxist trebuie mai întâi spus că: „«Pentru comunism începutul este Marx, consideră Milan Djilas -. Pentru Marx, ca și pentru toți comuniștii, comunismul se caracterizează prin două laturi esențiale. Una este într-adevăr științifică la nivelul analizei. Abordarea faptelor este științifică - a colecționa faptele și a le analiza în chip rațional. Dar scopul este irațional. Scopul nu este analitic. În scop trebuie să crezi: o societate perfectă, o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe autostrada din fundul scenei. Într-un târziu apăru și luna, dezvăluind o priveliște magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcție gigantică, un cub cu totul și cu totul de sticlă, ale cărui laturi aveau pe puțin 80 de metri. Eram uluit. Aceasta era deci fabrica de sticlă. - De ce nu se vede decât în lumina lunii? l-am întrebat pe Francisco. - De prăfuită ce e, răspunse, și el mișcat cumva de priveliștea fascinantă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcut-o? toți mă iubeau!), niciodată nu avusesem un conflict oricât de mic cu altcineva. Nici nu-mi trecuse prin cap să mă apăr de Alexandru Gheorghe. Pur și simplu, nu știam cum. În vacanța de iarnă am analizat toate laturile problemei, am căutat să descopăr o soluție care să mă satisfacă cât de cât. Puteam să îi ofer o sumă de bani ca să mă lase în pace, dar mă temeam că îi va lua și mă va bate în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nervii. Aici, în timpul zilei, dacă nu te duci în campus, la bibliotecă, să asculți cursurile colegilor, sau la cafeneaua Universității, n-ai unde să mergi; deci, singurul lucru de făcut e să te apuci de alergat în lung și în lat pe deal, printre paltini și sălcii, cum fac mulți studenți și chiar mulți colegi. Ne încrucișăm pe cărările foșnind de frunze și uneori ne salutăm: „Hi!“, alteori nu, căci trebuie să ne economisim suflul. Alt avantaj al alergatului față de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se atribuie un nume, Ludmila) și a fost menținut în condiția abstractă a prenumelor, disponibil pentru orice atribut și acțiune. Să vedem, Cititoareo, dacă romanul reușește să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și stabilind contururile figurii tale. I-ai apărut Cititorului pentru prima dată într-o librărie, ai căpătat formă desprinzându-te de lângă un perete plin cu dulapuri, de parcă numărul cărților făcea necesară prezența unei Cititoare. Casa ta, fiind spațiul unde citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altele - a prezenței mele. Dar îmi și urmăresc numeroșii dușmani, dominându-i, avansând asupra lor cu batalioane inexorabile și tăindu-le calea, în orice parte s-ar întoarce. Într-o lume catoptrică, dușmanii pot crede că mă înconjoară pe toate laturile, dar eu singur știu cum sunt dispuse oglinzile, putând să devin insesizabil, pe când ei sfârșesc prin a se lovi, înghesuindu-se unul într-altul. Aș vrea ca povestirea mea să exprime toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă spre locurile de muncă din oraș; femeile care se strigă una pe cealaltă; Africa trezindu-se și începând o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sport. Tot acolo au fost îngrămădiți bieții oameni unii peste alții, s-a turnat prin ’41 var peste ei. Ioan a vândut casa veche, cu zidurile ei de jumătate de metru, puteai să te-ntinzi pe pervaz cât era de lat, cu intrarea cu scări înalte pe care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă la el. Intră pe lat, sugându-și burta să-ncapă. - Băi, da’ portița asta-i pentru țâri, cum să-ncapi? Încercând să-și facă loc în nacela cu stegulețele Franței și României, primarul face o mișcare necugetată, îl împinge pe ambasador brusc, cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]