KorAP: Find »[drukola/base=latino-american & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...29 >

717 matches

Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771

Azi, autorii latino-americani doresc ca Europa să aștepte altceva din partea Americii Latine, să admită că acolo se produce literatura modernă, mult diferită de epocă realismului magic. "Cum se poate explica acest act reflex se întreabă istoricul francez specialist în tematica latino-americană, Serge Gruzinski -, aceasta înclinație irezistibila care ne împinge la a căuta arhaicul în toate formele sale, până la a ignora, voluntar sau involuntar, tot ce se referă într-un fel sau altul la modernitate, ca și cum am află o plăcere diabolica în

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
în Argentina". Dorind să fie universal în alegerea tematicii și în relatarea acestora, a fost acuzat de "dedat străinilor"49, însă, la o lectură atentă a operei sale, "se înțelege cât de mult este scriitorul mai argentinian și, deci, măi latino-american decât toți"50. El însuși, în lucrarea El escritor argentino y la tradición, comentează cât de uimiți erau prietenii lui când întâlneau referințe metaforice la Buenos Aires în povestiri că La muerte y la brújula. Carlos Fuentes semnalează mai târziu că

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
locul ei în Europa și în lume. Sábato remarcă faptul că tineretul european, atât de politizat, de stânga, insistă asupra conceptului de literatură angajată, tema arhidezbătută și care se credea a fi fost deja epuizata. Întrebat dacă mai există literatura latino-americană angajată în sensul a ceea ce europenii înțeleg prin aceasta: regionalism, indigenism, lupta împotriva injustiției -, Sábato a răspuns că "literatura este sondarea în adâncul conștiinței umane, nimic mai mult"52, aceasta este angajarea adevărată a artistului, fidelitatea față de sine însuși, în numele căreia

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
acesteia, literatura trebuie să ridice probleme, atât din punct de vedere social, cât și politic și, "în ultimă instanță, așa cum se întâmplă mereu cu o literatura mare, și probleme metafizice"54. Nu are nici un respect pentru așa-zisa explozie literară latino-americană, boom-ul, pe care îl consideră o modă, care, în opinia sa, "nu are nimic în comun cu istoria profundă a unei literaturi. Kafka nu a făcut parte din nici un boom al literaturii cehe"55. Sábato insistă pe faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
opinia sa, "nu are nimic în comun cu istoria profundă a unei literaturi. Kafka nu a făcut parte din nici un boom al literaturii cehe"55. Sábato insistă pe faptul că, în deceniul al șaselea al secolului trecut, interesul pentru literatură latino-americană se datora unor factori mai degrabă extraliterari, politici, si ca răspundea, în același timp, unei mode, ca și gustului pentru exotic. La acest fenomen al răspândirii literaturii continentului în Europa și în lume a contribuit și revoluția cubaneza, insă boom

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
literaturii continentului în Europa și în lume a contribuit și revoluția cubaneza, insă boom-ul nu a fost decât o operațiune politică, pe lângă una literară și de publicitate, ceea ce a dus că, de multe ori, să se considere că literatura latino-americană a început o dată cu acest boom, ceea ce Sábato consideră o nedreptate, pentru că "nici Roberto Arlt, nici Borges, nici Marechal, nici Bioy Casares, nici Mallea nu au început o dată cu acea mediatizata bubuitura, după cum, în alte țari de pe continent, s-a întâmplat același

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
luată unitar, în bloc, ca fiind cea mai importantă care există în lume, cu scriitori foarte talentați, fapt pentru care consideră viitorul literaturii țării sale, în plan internațional, "cu adevărat extraordinar", așa cum îi mărturisește lui Roberto Alifado 57. În ceea ce privește literatura latino-americană, crede că aceasta a atins în prezent o profunzime și o dimensiune demne de luat în considerație, dar nu pentru că autorii din acest continent s-ar citi pentru că "ar fi pitorești sau folclorici", așa cum s-a întâmplat în secolul trecut

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
importanță, "care au proiectat literatura americană la nivel internațional"58. Sábato recunoaște că, în cadrul acestei explozii literare, au existat scriitori importanți și îi menționează pe Gabriel García Márquez, pe Carlos Fuentes, Julio Cortázar, Vargas Llosa, însă nu consideră că literatura latino-americană a început sau s-a sfârșit cu acel "vacarm". Interesul Europei pentru literatură hispano-americană persistă și acum, la atâția ani după acea explozie, însă, spune Sábato, într-un mod diferit: "mai stabil, așa cum și trebuie să fie, fără acel tumult

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ceea ce ceilalți de dinaintea noastră au vorbit, au scris, pictat și filosofat. Gonzalo Torrente Ballester 61 insistă pe conceptul de influență, pe care "nu numai că dorește să-l elimine" atunci când se referă la literaturile de aceeași limbă, cum sunt cele latino-americane și spaniolă, ci vrea chiar să "discrediteze" acest cuvânt. Consideră că se poate vorbi nu despre influență, ci despre un noian de tradiție cu care scriitorii de aceeași limbă se hranesc și o reflectă în operele lor. Spune Ballester: "Între

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
spaniolă, ci vrea chiar să "discrediteze" acest cuvânt. Consideră că se poate vorbi nu despre influență, ci despre un noian de tradiție cu care scriitorii de aceeași limbă se hranesc și o reflectă în operele lor. Spune Ballester: "Între literaturile latino-americane, incluzând-o aici și pe marea literatura braziliană, există un schimb de materie, o relație profundă care este posibilă prin intermediul limbajului (...). Toți aparținem unui patrimoniu comun, toți avem, că vrem sau nu, nu numai aceeași limbă, ci și un mod

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
posibilă prin intermediul limbajului (...). Toți aparținem unui patrimoniu comun, toți avem, că vrem sau nu, nu numai aceeași limbă, ci și un mod comun, oricât de abstract ar fi, de a înțelege realitatea și lumea"62. Așa-numita emancipare a literaturii latino-americane de tutelă europeană a trecut prin etape diferite care încep cu depășirea statutului colonial (separarea de Spania), continuă cu eforturile de sincronizare cu Occidentul care înseamnă Parisul, Londra, Romă și New York, si culminează cu configurarea unei literaturi independente la începutul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
se raportează coloniile, din punct de vedere politic și cultural, la cel de important centru cultural, unde există o mișcare culturală semnificativă. În România secolului al XX-lea, ca în tot restul Europei, ceea ce atrage atenția scriitorilor noștri din realitatea latino-americană sunt bogăția și insolitul acestor civilizații, peisajele sale virgine, etniile și sintezele metisajului, puterea de vis a băștinașilor, valorile originale, general umane, ale acestei părți a lumii, în fond, ceea ce atrage pe orice alt cititor din oricare parte a lumii

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și sintezele metisajului, puterea de vis a băștinașilor, valorile originale, general umane, ale acestei părți a lumii, în fond, ceea ce atrage pe orice alt cititor din oricare parte a lumii la acest continent: exotismul. Scriitorii români se inspiră din tematica latino-americană, figuri ilustre din istoria acestui continent fac obiectul unor poezii și lucrări de proza (legendarul guerrillero Che Guevara a inspirat hispanistului Darie Novăceanu un sensibil poem publicat ulterior și în spaniolă), iar temele realismului magic fascinează atât pe omul de

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
în acestă, iar romancierul român abordează teme specifice, pe care le pune în legătură cu personaje românești care ajung pe acele meleaguri; cititorul se transformă în complicele personajelor romanelor favorite. Paul Alexandru Georgescu scrie: "Scriitorii români și-au dat seama că omul latino-american pare un uriaș care se deșteaptă și (...) se zbate să-și rupă lanțurile. Cu expresia lui Shelley, atât de îndrăgită de Alejo Carpentier: Prometheus unboundPrometeu descătușat"68. Tema dictaturii teroriste, cu puterea ei aberantă, este abordată de Al. Ivasiuc în

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Carpentier: Prometheus unboundPrometeu descătușat"68. Tema dictaturii teroriste, cu puterea ei aberantă, este abordată de Al. Ivasiuc în Racul, unde sadismul inspirat de puterea absolută trece de la Dostoievski la Sartre și este foarte aproape de tiranul lui Bastos 69. Resuscitarea literaturii latino-americane contrazice, chiar prin opoziție cu uzură literară pe care înșiși protagoniștii prozei europene o recunosc, pronosticul pe care-l da Milan Kundera, atunci când vorbește despre o posibilă moarte a românului 70. Susține că românul a murit o dată cu Cervantes, creatorul erei

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Kafka, marea literatura a timpului nostru este eminent metafizica, iar problemele sale sunt problemele esențiale ale omului și ale destinului sau"71. Credem că modul cel mai potrivit de a încheia referirile la complexitatea fenomenului, mult controversat, al receptării literaturii latino-americane în Europa în secolul XX sau, mai bine spus, al relației la nivel literar dintre cele două continente, este amintind spusele lui Octavio Paz, care, în plin boom, la sfârșitul anilor 1970, cerea o literatura care să ofere nu numai

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
XX sau, mai bine spus, al relației la nivel literar dintre cele două continente, este amintind spusele lui Octavio Paz, care, în plin boom, la sfârșitul anilor 1970, cerea o literatura care să ofere nu numai o viziune asupra lumii latino-americane, ci și o viziune latino-americană asupra lumii 72. Și, de ce nu, cu cuvintele lui Sábato, care, la primirea premiului Cervantes, în 1984, spunea, cu speranța, că arta, în general, și românul, în particular, trebuie să fie crezul însuși al artistului

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
al relației la nivel literar dintre cele două continente, este amintind spusele lui Octavio Paz, care, în plin boom, la sfârșitul anilor 1970, cerea o literatura care să ofere nu numai o viziune asupra lumii latino-americane, ci și o viziune latino-americană asupra lumii 72. Și, de ce nu, cu cuvintele lui Sábato, care, la primirea premiului Cervantes, în 1984, spunea, cu speranța, că arta, în general, și românul, în particular, trebuie să fie crezul însuși al artistului, un foc care să repare

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
fost trei sau patru femei importante în viața lui. Spune că Alejandra, nemuritoarea eroina din românul sau Despre eroi și morminte, este personajul care îl reprezintă cel mai bine. Sábato detesta să scrie, râde de așa-numitul "boom al literaturii latino-americane" și îi este teamă că ideile sale să nu fie vulgarizate și interpretate în mod eronat 32. Omul "pierdut în labirintul sau", așa cum spune Isabel Allende, este și preocuparea să fundamentală, atât în viața personală, cât și în literatura, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
limba care unifica țările din această parte a lumii, s-au stabilit legături cu restul continentului, cu vocația creării acelei Patrii Mari imaginate de Bolivar. Cu timpul, partea europeană a argentinianului capătă mai multă valoare în ochii săi decât cea latino-americană, pentru că în prezent locuitorul acestui ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să se nege condiția de latino-american, ca și pe cea de origine europeană. "Poate că aceasta dualitate îi conferă argentinianului această

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Cu timpul, partea europeană a argentinianului capătă mai multă valoare în ochii săi decât cea latino-americană, pentru că în prezent locuitorul acestui ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să se nege condiția de latino-american, ca și pe cea de origine europeană. "Poate că aceasta dualitate îi conferă argentinianului această neliniște, aceasta preocupare pentru destinul patriei, dar și atâta bogăție spirituală, complexitate a minții, atâta subtilitate și posibilitate istorică."112 Tangoul este cel care reflectă

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
deosebit de "căutate" și care îi disprețuiau pe începători. De aici și ideea că tangoul ar fi fost la început un dans între bărbați, "ceea ce nu este decât un mit, pentru că ceea ce caracterizează tangoul este cuplul mixt"119. Specialistul în folclor latino-american Carlos Vega vorbește despre existența unui dans numit tangou andaluz, care ar fi existat încă din 1850 și a cărui prezenta în Argentina ar dată din 1880, "având puternice influențe de muzică țigăneasca"120. Acest tangou andaluz este la început

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
unei depășiri și integrări ale dansului de cuplu (valsul, mazurca, polka, chotisul spaniol) și ale dansurilor populare locale (zamacueca, habanera, milonga) respinse de burghezia argentiniana, inca fidelă formelor de dans prerevoluționar, ca menuetul și contradansul. Tangoul poartă în el folclor latino-american (candombé), dansuri din Caraibe (calenda), europene (tangoul spaniol, o formă a flamenco-ului), dar și africane. Din acest amestec s-a nascut universul tangoului, format din muzică, dans și o literatura nouă, produs complex de creație populară. Apariția bandoneonului (el

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
21 Oricum, cititorul, avertizează Sábato în Abaddón, El Exterminador, nu se va găsi în fața unor idei și doctrine ingenioase, ci în fața unui scriitor care și-a găsit foarte greu vocația, cu prețul unor periculoase și dure tentații, încercările unui scriitor latino-american și, în consecință, îndoielile și răspunsurile unei ființe de două ori încercate. Pentru că, dacă în orice alt colț de lume, destinul artistului e dur, aici este de două ori mai dură această înfruntare, pentru că "suferim și pentru că suntem latino-americani". Soarta

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
scriitor latino-american și, în consecință, îndoielile și răspunsurile unei ființe de două ori încercate. Pentru că, dacă în orice alt colț de lume, destinul artistului e dur, aici este de două ori mai dură această înfruntare, pentru că "suferim și pentru că suntem latino-americani". Soarta culturii mici, ca expresie a unei "țări mici", este motiv de lamentație și chiar de iubire-ură pentru Cioran: "De câte ori hartă continentelor ni se deschide în față, ochii se ațintesc numai asupra țărilor atinse de grația terestră. Culturile care au

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]