1,196 matches
-
apă, iar gândul balansează în idei dintr-o cameră în alta a infinitului. (Ștefan Lucian Mureșanu) Cuvinte cheie: incandenscent, durere, Ruffilli, încăperi, frământări Incandescent, răul interior se scurge spre exterior, creând lui Ruffilli o durere înecată într-o manifestare ca și cum lava unui vulcan i-a cuprins fiindul, o magmă ce se prelinge pe lângă trup, săpându-i egoul teluric, eliberându-i eul cosmic: Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă” (Tot ce-i cu putință, 2008:21) și
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
în atelierul său de unde nu mai ieșise de luni de zile. Își răcorise cu apă fața. I se părea că-l cotropește o fierbințeală. Pornea din cap, ajungea la inimă, se revărsa prin brațe către mâini - adevărate prelungiri iscate din lava ce se scurgea dinspre sine... Apucase să-și pregătească vopselele, anticipând mental formele când, privind spre pânză văzu... beznă! Se cutremură. Totuși crezu că e ceva trecător, o vremelnică slăbiciune... Dar nu fusese așa. Înlemni cu mâna dreaptă suspendată, sperând
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
a poporului român (sau ceea ce a mai rămas din aceasta în prezent). Dacă îți propui să privești cu luciditate tabloul politicii contemporane românești, simți cum începe brusc să te domine un soi de groază personală amestecată până la saturație cu o lavă fierbinte de lehamite, dar și cu puternicul dispreț interior față de spectrul lugubru în care se complac de mai bine de două decenii postdecembriste toate partidele și formațiunile încropite la repezeală, niște entități palide la chip și la spirit, ce înoată
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
țărână, Nerostiri se rodeau dinandins, Rămăsese din mine o fărâmă. N-am să uit cum ai ferecat Lacătul fricii în noaptea tăcerii, Stropii de rouă m-au picurat Risipind în neant povara durerii. Un vulcan a erupt de atunci Gândul - lavă încă mai arde, Nu găsesc un cuvânt potrivit Să mă scriu cu sânge și carne... Cerul tău de lumină e plin Eu mai sufăr de foame și sete..., S-au cules trandafirii cu spini, Zorii timpului să nu-i mai
N-AM SĂ UIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353068_a_354397]
-
aur cădeau, Oceanul devenea străveziu Când palatele lui de mărgean străluceau... Iarbă creștea cu un tiv de mătase, Ascultând un arpegiu de epoci uitate; Pământul părea un briliant între astre Sub puterea energiilor descătușate... Prin văzduh zburau păsări maiastre, Cu lavă de miere vulcanii se scurg- O scânteie divină plutea peste visul Unui muritor devenit Demiurg. Referință Bibliografica: DEMIURG / Marius Nanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius Nanu : Toate
DEMIURG de MARIUS NANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353088_a_354417]
-
de poveste... Antichitățile au patina unei glorii apuse. Nu vorbesc aici despre eroi, Doar spăl rușinea de praf, o întind Pe firul prin care trece mutește Curentul electric. Copiii ridică din umerii în care Aripile dor și cresc mai departe. LAVO SOLO L' ONTA DELLA POLVERE Bevon birra fredda gli amici coi nemici, I căni randagi e gli accalappiacani Fan la marcia della pace Sotto la pelle della giacca Che mi stringe al collo ed ai gomiti. Son cresciuta în una
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
tempo ombreggiavano Îl cortile del sanatorio di nevrosi? C'è un gelo insopportabile a palazzo, Sono guerre fratricide ed accresce în piumaggio colorato Ad ogni piega della storia... Le antichità hanno patina di gloria decaduta. Qua non parlo di eroi, Lavo solo l'onta della polvere, la stendo Sul filo attraverso cui corre muta La corrente elettrica. I bimbi scrollano le spalle dove Le ali affliggono e crescon più lungi. ACTUL 3 Ascunsă în faldul cortinei de pluș prăfuit Paiața așteaptă
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
toate nopțile-n care iubindu-te n-am uitat să-ți șoptesc te iubesc . O... mică eroare pe-acest șevalet, dorind să îi pictez un suflet! Și toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, cu mângâierea lor înceată, devoratoare! Sub o negură nefirească a înserării într-o contorsionare delirantă a umbrelor, se-aud țipete-n care bărbați și femei, încearcă să se recunoască după glas. . . Pânza a
PE ŞEVALETUL TĂU de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353118_a_354447]
-
cuvântul ce dor l-a născut, Ce mână stingheră l-a scris într-o seară, Când pâlpâia luna pe frunza de lut Și se juca vântul c-un spic de secară. Întreabă-mi cuvântul ce dor m-a durut, Ce lavă fierbinte mi-a curs printre pleoape, Când ploaia de vară-mi fura un sărut Și stropi de iubire cădeau peste ape. Întreabă-mi cuvântul ce dor s-a pierdut, Ce zâmbete stinse și visuri deșarte Își cheamă tăcerea spre-un
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
măiastru al unui instrument muzical peregrinează, ca îngerul, razant cu inima! Sunt depărtări milenare de la începerea confecționării instrumentelor de umanizare cu minunea sunetelor, dar ele au existat odată cu începutul lumii. Când nu era omul, cânta vântul, frunza, apa, focul, susura lava cursă pe macadamurile vulcanilor, răpăiau perdelele ploii înflorite în multicolore erupții de lumini, cântau fiecare în felul lor toate vietățile lumii, de la cele minuscule, până la cele gigantice! Instrumentele muzicale au traversat un ciclu lung, de la starea brută, oferită de natură
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
așadar, repet, cât sunt și eu înscris momentului și universului spiritual care a dat viață unei artiste investite cu harul de a face și astăzi, prin fiecare apariție pe scenă, o sărbătoare. Chipul ei fermecător, părul până la călcâie ca o lavă de aur, ramă a unui obraz necontenit tânăr, ochii adumbriți de gene oltenești lungi, gura cu un poem al adolescenței, glasul parfumat și învăluitor savant, capabil de nuanțări simfonice, sunt învăluite pe scenă într-un halou fascinant care trimite la
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
Adrian Enache se distinge consacrarea în spectacolul muzical, ca și aspirația și tonusul aspirației. Adrian Enache e un solist de muzică ușoară, debordant ca vulcanul. Singurul obiect al contoversei în raport cu vulcanul e că nu cenușă izbucnește din glasul său, nici lavă fără ființă, ci cântec și entuziasm. Spectacolele în care joacă Adrian Enache la „Tănase”, dar și pe scenele de oriunde, ori la televiziune, poate că mult prea rar aici, din cauze arhicunoscute, denotă că nu e efemeră clipa dacă are
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
el tot se-ncovoaie. Bătrân, în lacrimi, lipsit de putere De foame și rău, moartea și-o cere. Viața întreagă din greu a muncit De-o mână de hoți acum osândit Apusul să-i fie, de ei, otrăvit... Sânge clocotește ca lava-n vulcan Lacrimi de jale pot umple-un ocean Când țara o văd vândută-n bucăți Pentru... arginți, în străinătăți. Oprește, Doamne, perfizii și hoții Țara, s-o calce-n picioare cu toții! Doamne, Tu ești Lumina cea sfântă In Tine
OPREŞTE, DOAMNE, PERFIZII ŞI HOŢII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354090_a_355419]
-
sufletul și să mi-l răcorească! Să stingă arșița care îl dogorește. Acum mă simt așa de singură... Vreau să mă regăsesc în îmbrățișarea ta, Ștefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năștea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ. Strânge-mă la pieptul tău, iubește-mă! Salvează-mi starea de confuzie și de nesăbuință ce m-a cuprins în îmbrățișarea ta!” Ștefan, conștient de efectul ce-l producea asupra Gloriei intimitatea creată între ei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc”. Liviu Rebreanu Iubirea este cel mai prețios și mai controversat sentiment, este o temă inepuizabilă despre care s-a scris mult. Sedus de această trăire, de această lavă a sufletului care nu cunoaște "țărmuri", prozatorul Virgil Stan n-a ezitat să aleagă tema iubirii pentru volumul său. Personajul principal, șarmantul profesor de matematică ( Condurache) este pândit ( practic) și râvnit de mai multe personaje feminine. Atât colege de catedră
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
scăldând în valul șoaptelor umbrele prelinse ale gândurilor retezând coama tremurândă a munților de pe Venus împletind mai apoi cozi din brațe de ape sarcastice ape în susur de noi restrictiv ecou diafan spulberat în bucăți de dor vulcanic pătrunde și lava din nori fierbinte și iar ne îmbăiem în șoapte diforme în dulce amorțire când timpul stă în locul gândirii Referință Bibliografică: RĂTĂCIND PRIN NOI / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1030, Anul III, 26 octombrie 2013. Drepturi de Autor
RĂTĂCIND PRIN NOI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347176_a_348505]
-
face să înțeleg saltul Până în cuvintele cu săgeți împănate. Mă întorc de unde n-am plectat Și dorul mă doruiește ca un glonț pe țeavă Gata s-o ia razna la tine-n sat Cum ulița alunecă sub roți ca o lavă. E suficient ce n-ar ajunge și nu vine Urechea ce n-aude și ochiul ce nu vede, Dorul mă impinge să vin către tine Dar am rătăcit drumul ce în mine se pierde... Secvențe de naștere Până ne naștem
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
foi din caietul și așa subțire, că în final, mami a hotărât: -Te duci să-ți cumperi alt caiet și până la culcare, ai timp să copiezi și dictările anterioare. Ardeam ca un “vulcan”, care nu îndrăznea să-și arunce nici lava și nici fumul. Am luat 50 de bani și cu cea mai nenorocita mutră, am plecat spre dușmanul meu ”Șoseaua”, care era destul de departe, în special când eram grăbită. Am făcut un ocol ca să trec prin fața casei lui Matei. Acesta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
și juru-l: Ca pe-un fir de anemonă Te-aș strivi de-aș fi maurul... Dulcineică Ramonă, Don Quuijote cavalerul De aș fi, și tu de-o tonă, Trupul ți-aș rânvi, cum speru-l... Julietică Ramonă, De aș fi Romeo, lava De pe buze de Veronă Ți-aș sorbi să-ți simt otrava... Sânzienică Ramonă, De aș fi Poet, iubitul Ce doar muzei îi ordonă, Să te am ți-aș șterge mitul... Referință Bibliografică: Sânzienică Ramonă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SÂNZIENICĂ RAMONĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357463_a_358792]
-
în timp ce, pe partea dreaptă, parcă în ciuda vegetației bogate de alături, muntele își arăta originea milenară prin stâncile și pietrele uriașe de diferite culori și structuri, care, cândva, cu mii de ani în urmă, s-ar fi născut din fluvii de lavă... Și-a strâns curelele bocancilor, a împerecheat copcile costumului, trăgând cu mișcări sigure toate fermoarele și a fixat cu precizie rucsacul, strângându-i cataramele cu mare atenție. Nu ar fi știut să spună de unde are ori când și cum a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lasă loc și unor resemnări, tristeți, nostalgii. “Sunt umbră și vis născut din esență/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesența/ Aceluiași gând ce ma-nvaluie-n cântec” (Sunt). Întreaga ei ființă aspiră spre iubire, iar poezia este pentru ea o adevarată terapie: “Ascunde-ma în gândul tău, iubite, / Culege-ma din freamătul pădurii,/ Saruta-mi cerul frunții obosite/ Și
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ZIUA REÎNVIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ZIUA REÎNVIE Cuvinte nu am, Sunt foarte sărac, Eu te slăvesc, Fiindcă te iubesc. Din trupul fierbinte, Se revarsă lavă, A iubirii slavă, De fată cuminte. Iarăși în zori, Lumina e vie, Printre flori, Ziua reînvie. Referință Bibliografică: Ziua reînvie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul II, 12 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
ZIUA REÎNVIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358478_a_359807]
-
Basarabia, după ce au ieșit dintr-o lungă noapte a istoriei de un secol și jumătate, nu știau că trăiesc ultimul an de bucurie și libertate, din cei 22. Fără nici un avertzisment, tancurile și puhoiul roșu al rușilor îi înghite ca lava unui vulcan, în 28 iunie 1940. Priveau îngroziți ceea ce se chema pactul Ribbentrop-Molotov, care îi obliga la o nouă și lungă robie.” Nu trebuie să uităm nici să iertăm atrocitățile comise și chinurile fraților noștri de când cizma străină stă pe
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
că am o problemă. Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce, nici cât să adăpi o furnică. Dar cui îi pasă? Totul e să știi cum să mă iei. Pietrișul meu mărunt și poros, nimic altceva decât lavă solidificată măcinată mărunt, sau, dacă vreți, piatră ponce, ca aceea pe care o folosim pentru călcâie, adună în alveolele sale toată umezeala aerului răcoros de noapte și-o ține în el până vine căldura zilei. Cu greu se descurcă picăturile
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
a Biosferei. Așa ceva de anvergură e mare raritate! Dar zău că e pe meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei, plecând de la un strat fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]