362 matches
-
activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fața prozelitismului catolic care a început să pustiască aceste pământuri imediat după "Unirea de la Brest-Litovsk" din 1596. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka pe care le cumpărase încă înainte de călugărie. Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
în Muntele Athos, unde a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim de la Vatoped. După moartea Părintelui Nicodim, Părintele Grigore Palamas a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul, iar după trei ani s-a mutat la schitul Glossia unde de la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorită amenințării invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica cobora în mijlocul fraților și al credincioșilor, slujind Sfânta Liturghie și predicând. Din cauza atacurilor venite din partea sârbilor, s-a întors la Athos și s-a asezat în schitul "Sfantul Sava", de lângă Marea Lavra. În anul 1347 Părintele Grigore Palamas a fost numit Arhiepiscop al Tesalonicului. Implicarea sa în polemica Isihastă a avut loc la cererea unor călugări. Părintele Grigore Palamas nu a participat la Sinoadele referitoare la problemă (1341, 1345, 1347, 1351). După ce
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
avut aproape toată viața probleme de sănătate, învingând holera și câteva atacuri de cord minore. A murit subit în timpul unui bal de la Academie la vârsta de 53 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Tikhvin al Mănăstirii Alexandr Nevsky Lavra din Sankt Petersburg. În activitatea sa de chimist Borodin a devenit foarte respectat, fiind apreciat în special pentru cercetările sale în domeniul aldehidelor. Între 1859 și 1862 Borodin a susținut un postdoctorat în Heidelberg. A lucrat în laboratorul lui Emil
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte moaște și l-a făcut arhimandrit, "Mănăstirea Tismana" devenind „Marea Lavră” și prima arhimandrie din țară. La Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită "școală de caligrafie cu copiști de cărți bisericești în diverse limbi". El însuși în anul 1405 a caligrafiat și miniat un Tetravanghel pe pergament pe care
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
1993, Academia Teologică din Moscova i-a conferit titlul de candidat în teologie cu teza de istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse ""Mănăstirile și viața monahală din Biserica Rusă în secolele XIII-XIV"". În anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7 decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
secolele XIII-XIV"". În anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7 decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
a devenit student la Facultatea Tehnică din cadrul Universității din Cernăuți. În 1969, după finalizarea anului III la Facultatea Tehnică, a intrat în anul II de studii a Seminarului Teologic din Moscova. Începând din anul 1970 a viețuit ca monah în Lavra Troița Serghieva din orașul Serghiev Posad (aflat la circa 90 km nord-est de Moscova pe drumul spre Iaroslavl), unde în paralel cu studiile, a avut mai multe ascultări (a cântat în corul mănăstirii, a vândut lumânări, a făcut parte din
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
Vakromeev de Dmitrov, vicar al Eparhiei Moscovei și rector al Seminarului și Academiei Teologice din Moscova (actualmente mitropolit de Minsk și Slutsk) și ca ieromonah la 29 mai 1972 de către arhiepiscopul Serghie Golubțov (†1982), care s-a retras apoi la Lavra Troița Serghieva. Ieromonahul Onufrie a fost ridicat în 1980 la rangul de egumen, fiind numit la 28 august 1984 ca paroh al Bisericii "Schimbarea la Față" al metocului atonit din satul Lukino, raionul Peredelkino (regiunea Moscova). La data de 28 iunie 1985
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
ridicat în 1980 la rangul de egumen, fiind numit la 28 august 1984 ca paroh al Bisericii "Schimbarea la Față" al metocului atonit din satul Lukino, raionul Peredelkino (regiunea Moscova). La data de 28 iunie 1985 este ales ca blagocin (stareț) al Lavrei Troița Serghieva, fiind hirotesit ca arhimandrit la 25 decembrie 1986, de sărbătoarea Nașterii Domnului. În anul 1988, arhimandritul Onufrie a absolvit cursurile Academiei Teologice din Moscova, absolvind cu titlul de candidat în teologie, prin susținerea tezei cu tema ""Serviciul pastoral
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
arhimandrit la 25 decembrie 1986, de sărbătoarea Nașterii Domnului. În anul 1988, arhimandritul Onufrie a absolvit cursurile Academiei Teologice din Moscova, absolvind cu titlul de candidat în teologie, prin susținerea tezei cu tema ""Serviciul pastoral al Sfântului Iov, egumenul Mănăstirii Lavra Pochaev"". Odată cu absolvirea Academiei Teologice din Moscova, este transferat la 20 iulie 1988 ca locțiitor al starețului Mănăstirii Lavra Poceaev (din Ucraina de Vest), slujind acolo până în noiembrie 1990. Prin hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 24 noiembrie
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
din Moscova, absolvind cu titlul de candidat în teologie, prin susținerea tezei cu tema ""Serviciul pastoral al Sfântului Iov, egumenul Mănăstirii Lavra Pochaev"". Odată cu absolvirea Academiei Teologice din Moscova, este transferat la 20 iulie 1988 ca locțiitor al starețului Mănăstirii Lavra Poceaev (din Ucraina de Vest), slujind acolo până în noiembrie 1990. Prin hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 24 noiembrie 1990, arhimandritul Onufrie Berezovski a fost numit în funcția de episcop al Cernăuților și Bucovinei. A fost hirotonit întru
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
intervenția rușilor. După sosirea veștilor aventurii lui Ipsilanti în Principatele Dunărene, atmosfera din Peloponez a devenit tensionată și, până pe la mijlocul lui martie, au avut loc incidente izolate antimusulmane. Declanșarea revoluției a fost proclamată pe 25 martie 1821 la mănăstirea Agia Lavra de către arhiepiscopul de Patras, Germanos. Lozinca „Libertate sau moarte” a devenit simbolul revoluției. În tot Peloponezul, în nordul Greciei și în numeroase insule au izbucnit revolte antiotomane. data de 25 martie a fost stabilită ca aniversare oficială a revoluției și
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească. Antipa a părăsit Moldova în 1863 și s-a îndreptat spre ținuturile rusești tot pentru a strânge ajutoare pentru schitul atonit. A făcut un popas la Lavra Pecerska din Kiev și a ajuns apoi la Moscova și Sankt Petersburg, trimițând ajutoare materiale și bănești către Prodromu. Dornic de liniște și de singurătate, s-a retras în noiembrie 1865 la Mănăstirea Valaam, aflată pe un arhipelag de pe lacul
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
iar poporul grec suferă de o sărăcie nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857, a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857, a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Lavra Poceaev (în limba ucraineană: Свято-Успенська Почаївська Лавра) este un ansamblu monastic de mari dimensiuni construit în orașul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfanțul Picioruș”. În secolul 16, mănăstirea a devenit suficient de bogată ca să fie extinsă și reconstruită din piatră. O boieroaica din partea locului, Ana Hojska, a contribuit prin numeroase danii la prosperitatea Lavrei; una din donațiile cele mai importante fiind o icoană ce va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune că ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
egumen al așezământului, va instala în 1630 o tiparnița care va produce un mare număr de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia în 1831, sub dominația țarista, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În 1833 mănăstirii i s-a acordat statutul de
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia în 1831, sub dominația țarista, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În 1833 mănăstirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind reședința de vară a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarată Mecca pentru ortodocșii din imperiul Rus precum și pentru zona balcanică. Imperiul Țarist a susținut această tendință, fiind un avanpost al panslavismului într-o
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
regiune în care greco-catolicii deveniseră majoritari, și fiind la doar câțiva kilometri de Galitia habsburgica. După revoluția din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorită acestui fapt, precum și persecuțiilor ce au început în Biserică Ortodoxă Rusă, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varșovia, însă numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odată cu întreaga regiune, parte a
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
habsburgica. După revoluția din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorită acestui fapt, precum și persecuțiilor ce au început în Biserică Ortodoxă Rusă, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varșovia, însă numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odată cu întreaga regiune, parte a Republicii Sovietice Ucrainiene. Ostilitatea religioasă a noii conduceri și-a făcut simțită prezența din
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
timpul războiului mănăstirea nu a fost închisă, însă multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge în mâinile sovieticilor. În această perioadă a aparut Biserică Ortodoxă Autocefala Ucraineană, sub a cărei juristidictie a ajuns și Lavra Poceaev. După război, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, în condițiile desfintarii Bisericii greco-catolice și reconvertirii forțate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. În finalul anilor 50, odată cu Nichita Hrușciov o nouă campanie antireligioasa și-
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, în condițiile desfintarii Bisericii greco-catolice și reconvertirii forțate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. În finalul anilor 50, odată cu Nichita Hrușciov o nouă campanie antireligioasa și-a spus cuvântul și asupra Lavrei, prin numeroase inspectări și monitorizare constantă , culminând în 1959 cu confiscarea clădirilor bisericilor și reconvertirea lor în "Muzee ale Ateismului". În 1980 muzeele s-au transformat în școala teologica și în 1991 în seminar. După desfintarea URSS, încercările repetate de
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Ateismului". În 1980 muzeele s-au transformat în școala teologica și în 1991 în seminar. După desfintarea URSS, încercările repetate de greco-catolicilor că și ale ortodocșilor apartiand de patriarhia de Kiev de a ocupa ansamblul s-au soldat cu eșecuri, Lavra dispunând de voluntari cazaci și de pază militarizata. Fostul ministru ucrainean Viktor Ianukovici este unul dintre cei mai fervenți susținători ai Lavrei. De la obținerea independenței țării, comunitatea de la Poceaev a făcut numeroase eforturi pentru a transforma Lavra în al doilea
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]