3,620 matches
-
reprezenta bătălia de la Smârdan, în care Iorgu Teleman a luat parte. / Lucrarea aceasta e prima pentru Huși. Ea face onoare comitetului de inițiativă și va fi un imbold pentru alte lucrări, la fel, întrucât Fălciul a avut cinstea să fie leagănul lui Anastasie Panu, M. Cogălniceanu, Veniamin Costachi și Alex. Ion Cuza Vodă. Pe fața principală a piedestalului se află gravat următorul text: „Marelui cetățean General Gheorghe Teleman. Acest monument s'a ridicat în anul 1914 în orașul Huși prin subscripție
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
înconjuram și să-i protejam! Să nu intre nimeni peste ei! Pe la ora 4:00, rupți de oboseală, suntem adăpostiți într-o sală de clasă a Liceului sanitar, aflat în apropiere. Adormim cu capurile pe mese, având drept cântec de leagăn strigatele oamenilor, puțini rămași, din piață. Brusc, pe la 8:30 ne trezim într-un vacarm infernal! Oamenii care trebuiau sa fie la muncă, s-au adunat din nou în piață. Se cutremurau clădirile de strigătul lor! De fapt s-a
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
o harababură uscată. Odată era atît de frumoasă. Carolei Îi plăcea să lucreze În ea, mie niciodată nu mi-a plăcut. Deși ei i-am apreciat eforturile. Îmi plăcea să șed acolo afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu cîteva veri În urmă. CÎte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el nu poate da telefon sărmanul. El simte că-mi este drag. Era ea, sunt sigur, malefică, Împinsă de propriile instincte să mă terorizeze, să mă facă să uit leagănul În care trupușorul pruncului nostru, răspândea un miros de lapte vanilat. Era ea. Nimeni nu poate să-mi scoată asta din cap. La ora trei dupăamiază, am fost la mitingul de protest Împotriva poluării și străzile principale s-au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În colivii, și cele cărora le dădeam drumul să zboare după ce deveneam pentru un timp proprietarul lor, mi-au fost prieteni apropiați, ființe dragi. De fapt am și scris, că prima mea amintire , este un vultur ce a venit deasupra leagănului În care eram, s-a oprit din zbor și mi-a mângâiat cu aripa trupușorul plăpând. L-am văzut de foarte aproape și nu am plâns, nu m-am speriat. Îl văd ca și astăzi, cum a atins cu aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suplimentele de weekend: trebuia să unești niște puncte numerotate, care roiau pe un fundal nedefinit. Rezultatul putea fi un peisaj cu o barcă eșuată, un interior intim cu scaun pentru citit și șemineu, sau un teren de joacă spectaculos cu leagăne care se Învârteau, carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora, nici eu n-am unit punctele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care locuiam acum nu era Viena, unde oamenii păreau să trăiască la fel ca În secolul al XIX-lea - pentru domni, jambiere, fracuri și favoriți ca de morsă; pentru doamne, corsaje, umbrele de dantelă și lornioane. Noua mea reședință era leagănul epocii moderne, „New York-ul Europei“, caracterizat de diversitate socială, toleranță etnică și identități sexuale noi“ - asta dacă te Încredeai În lucrarea lui Froehlich pe care Dora mi-o făcuse cadou. Poate n-o s-o deranjeze că stau Într-o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soră cu moartea. Mi-am adus aminte de vremurile când eram un mic școlar ce-și prindea în caiet rezerve de hârtie. Cum de-am ajuns în halul ăsta? — „Impotent în Israel, la-la-laaaa“, am început eu pe melodia Cântecului de leagăn din Țara păsărilor. — Iar te ții de bancuri? — Iar. Și iar și iar. De ce să fiu nemulțumit de viața mea? La care ea a zis o chestie generoasă. Sigur că-i dădea mâna s-o facă de-acolo, de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cântec de leagăn Dedic această carte, cu mulțumiri speciale, lui Jason Cheung Kyle McCormick Dennis Widmeyer Amy Dalton Kevin Kölsch ... care au citit ceea ce scriam pe vremea când nimeni nu voia să mă citească. Prolog La început, noul proprietar spune că nu sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rulotei dintr-o suburbie. Un medic de pe ambulanță stătea cu părinții în chicinetă și le punea întrebările standard. Celălalt medic m-a dus în camera copilului și mi-a arătat lucrurile pe care le găsesc ei de obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii sună cam așa: Cine a găsit copilul mort? Când anume a fost găsit? A fost mișcat din loc? Când a fost văzut ultima oară în viață? Era alăptat la sân sau cu biberonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze niște statistici, în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru, cu perdele înflorate la ferestre; lângă leagăn se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau niște fluturi galbeni de plastic. Pe comodă era o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era acoperită cu un covoraș în dungi albastre. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru, cu perdele înflorate la ferestre; lângă leagăn se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau niște fluturi galbeni de plastic. Pe comodă era o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era acoperită cu un covoraș în dungi albastre. Pe un perete era prins un goblen pe care scria: Cine-n ziua de joi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sindromul morții infantile subite. Anual mor șapte sute de mii de sugari, fără nici o cauză aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Tot ce știm despre moartea infantilă subită este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să prezentăm cinci familii care au pierdut un copil. Să arătăm cum supraviețuiesc acestei pierderi. Cum reușesc să-și ducă viața mai departe. Pe ici, pe colo, putem adăuga ceva sare și piper în faptele standard legate de moartea în leagăn. Putem să vorbim despre nebănuitul izvor de putere și compasiune pe care toți acești oameni îl descoperă în adâncurile ființei lor. Din unghiul ăsta privim lucrurile. Este ceea ce s-ar numi un subiect comod, pentru că nu se leagă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de simplu e să o rupi cu trecutul. Oricât de nemiloasă ar fi viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la chipsuri cu smântână și se reped să cumpere, dar acum chestia asta se numește liber arbitru. Măcar grecii antici erau cinstiți. Adevărul e că, și dacă le citești soției și copilului, într-o seară... Le citești un cântec de leagăn. Și tu te trezești a doua zi dimineața, dar familia ta nu. Stai în pat, ținându-ți soția în brațe. Încă e caldă, dar nu respiră. Fetița nu plânge. Casa deja clocotește, plină de zgomotul mașinilor, de vocile de la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și nu te opri. Oricât de tare te-ar durea - plasticul spart, lemnul și sticla -, calcă și nu te opri până ce vecinul de jos nu începe să bubuie cu pumnul în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sânge, nu apare nici agonia sfârșitului, nici fenomenul de peristaltism invers - spasmele care îți dau peste cap sistemul digestiv, astfel încât vomiți materii fecale. — Începi să borăști rahat, zice Nash, cam așa arată moartea într-o scenă realistă. În legătură cu moartea în leagăn, îmi spune că survine în special în intervalul de două până la patru luni de la naștere. Majoritatea cercetătorilor spun că e aproape imposibilă după vârsta de zece luni. După împlinirea vârstei de un an, medicul legist etichetează cauza morții drept „nedeterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spre mine și-mi șoptește: — Doar un minut mai durează. Adevărul e, îi zic, că i-am găsit numele într-o bază de date de la procuratură. Adevărul e că am scotocit prin arhivele medico-legale după toate cazurile de moarte în leagăn înregistrate în regiune în ultimii douăzeci și cinci de ani. Ascultând în continuare la telefon, fără să se uite la mine, își pune unghiile roz ale mâinii libere pe reverul meu și rămâne așa, împingând ușor. Zice în telefon: — Deci care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deschise spre ea, și încep să dau înapoi. Aș vrea doar să mă asigur că toate exemplarele din această carte sunt distruse. Și ea zice: — Mona, sună la poliție, te rog. Capitolul 6 Procedura uzuală în cazurile de moarte în leagăn este de a-i asigura pe părinți că nu au ce să-și reproșeze. Sugarii nu se sufocă în pături. În Revista de pediatrie, în cadrul unui studiu publicat în 1945 și intitulat „Asfixierea mecanică la nou-născuți“, cercetătorii au demonstrat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poate răsuci suficient pentru a respira. Chiar dacă nou-născutul suferă de răceală ușoară, nimic nu dovedește că are vreo legătură cu moartea. Nu există nici o dovadă care să stabilească o legătură între vaccinurile DTT - difterie, tuse convulsivă, tetanos - și moartea în leagăn. Chiar și atunci când copilul a fost la doctor cu doar câteva ore înainte, tot este posibil să survină moartea. Pisica nu se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este că fenomenul tinde să se amplifice toamna, pe măsură ce vremea se răcește. Acesta e faptul pe care șeful meu vrea să-l scoatem în față în primul episod. Ceva care să sperie lumea. Cinci copii, cinci episoade. În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți în bătălii și celor bolnavi, oamenilor care ar fi fost bine să n-o mai ducă mult. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. Cât despre etică, am învățat că treaba ziaristului nu este să judece faptele. Treaba ta e să filtrezi informația. Treaba ta e să aduni detaliile. Doar ceea ce există. Să fii un martor imparțial. Știu acum că, într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dau un telefon. Îmi povestește despre omagiul pentru Duncan. Îmi cere niște fraze. Îmi arată anunțul din ziar. Anunțul despre hemoragiile faciale de la French Salon. Oliphant mă întreabă când trebuie să apară următorul episod din materialul meu despre moartea în leagăn. Țin telefonul în mână. Număr în continuare - 435, 436, 437... Îi spun doar atât, să nu mă calce pe nervi. La telefon, o voce de femeie zice: — Agenția Helen Boyle. Cu ce vă putem ajuta? Și Oliphant zice: — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are nimic în comun cu știrea. Nash bate cu degetul în ziar și zice: — Vezi chestia asta? Și-i zic că am lipsit de la birou toată după-amiaza. Și, fir-ar sa fie, am uitat să trimit materialul cu moartea în leagăn. Mă uit pe prima pagină și mă văd și pe mine citat. Duncan nu a fost pentru mine doar un șef de departament, zic eu acolo, doar un mentor. Leslie Duncan a fost pentru mine ca un părinte. Al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]