575 matches
-
O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții în magazin? cine ar fi intrat primul la tanti Leana? și, mai ales, cum am fi escaladat halatul ei imaculat: unul în cârca celuilalt, ca Albă ca Zăpada și cei șapte pitici? Treptat, pretențiile noastre s-au redus, adaptate posibilităților. Adevărul e că și furnizam un material interesant, competitiv: Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doru, urât și murdar de funingine (tac-su’âl bătea-n fiecare seară cu sfoara clopotului de la locomotivă). Despre mine, ce să mai zic? Scheletic, timid, cocoșat: un adevărat amant cu bretele. Când se făcea foarte cald, ne întrebam dacă Leana poartă chiloți pe sub halat. Intram unul câte unul în magazin, sperând să găsim vreun indiciu. Mai luam o „japoneză“, mai ceream un corn, mai vroiam niște chifle. Toată industria românească de panificație ne sărea în ajutor, punându-se cu biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
balona la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai bună. Leana se ridica pe vârfuri, corpul se ducea în față, materialul și el; prindeai vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai bună. Leana se ridica pe vârfuri, corpul se ducea în față, materialul și el; prindeai vreo două-trei secunde libere, să cercetezi mulajul. Ceream franzele, mai arse, din raftul de sus. Degeaba, nu descopeream nimic. Fie mișcarea era prea scurtă, fie materialul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
evaporaseră și, odată cu ele, și rujul ăla senzațional cu sclipici, care sărea de pe buze și topea tubul catodic (și imaginația noastră) în valuri de curent electric. Maria ar da și-astăzi oricât ca să știe din ce era făcut. Cât despre Leana, n-am aflat nici ce s-a-ntâmplat cu ea, nici ce fel de chiloți purta. Ultima oară când am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ntâmplat cu ea, nici ce fel de chiloți purta. Ultima oară când am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se frumos pe ecranul ușii, ca-n filmele indiene de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se frumos pe ecranul ușii, ca-n filmele indiene de la „Floreasca“. În seara aia, Leana nu s-a mai aplecat și nici lumina n-a curs cum ne-așteptam noi. Venise bărba-su’ s-o ia, era-n halat și el, au ieșit amândoi, el o strângea de gât și-o săruta sub becul chior. Leana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Leana nu s-a mai aplecat și nici lumina n-a curs cum ne-așteptam noi. Venise bărba-su’ s-o ia, era-n halat și el, au ieșit amândoi, el o strângea de gât și-o săruta sub becul chior. Leana plângea, de bucurie sau durere, nimeni n-ar fi putut spune cu precizie. Noi făceam semne și chicoteam în beznă, până s-a prins nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe străzi. Urma, într-adevăr, o fugăreală-n toată regula, fiecare pe cont propriu. Săream garduri, răsturnam tomberoane, făceam slalom printre mașini. Ne obișnuisem cu traseul, dar întâmpinam mereu aceeași problemă: tatăl lui Doru alerga mai bine decât soțul lui tanti Leana. Mult mai bine. A doua zi, comparam urmele. Unii cu vânătăi, alții cu vergeturi, alții doar cu-o urmă de talpă pe cur, ca-n desene animate. Nu scăpa nimeni. O pățeam cu toții, prin rotație. Asta nu ne împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. 18 august 2011 Crepuscul apusul privește pe gaura cheii atunci când te dezbraci și arunci de pe tine încă o zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de păsări iar dealul se apleacă sub greutatea lunii pline nu va mai rămâne nimic din toate acestea iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
piper, dafin, usturoi, boabe de muștar, semințe de mărar și frunze de vișin, femeia uitase - sau Îi fusese prea lene să sape după ea În fundul grădinii - să pună În borcanul cu castraveți neprețuita și indispensabila rădăcină de hrean; doamna țața Leana susține că, atunci când s-a dus să azvârle gunoiul În Întunecata Vale a Puțului, a zărit pentru câteva clipe un segment din trupul giganticului șarpe cu care babele satului Îi sperie pe copii ca să stea cuminți; un moșneag cu mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tinerețe fără de tinerețe... Autoarea vorbește de nume "căutate" (Ieronim Thanase și Manole Antim), sau schimbate, personajele "săvârșind, conștient sau nu, un ritual de camuflare" (Dayan, Maria da Maria, Zamfira-Marina). Analiza înclină mai mult spre personajele romanului Noaptea de Sânziene: Ileana (Leana din În curte la Dionis), numele "mitic", "pentru care Eliade se pare că are slăbiciune"; Ștefan Viziru care prefigurează numele lui Laurian Serdaru (din Nouăsprezece trandafiri) prin abordarea aceluiași mecanism semantic; domnișoara Zissu, "nume cu semnificații speciale", deoarece "în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din planul real este absorbit de arhetip. Numele devine un argument al logicii povestirii și desemnează funcțiile personajelor, împlinind în text condițiile aristotelice ale verosimilului și necesarului"24. Autoarea are în vedere personaje ca Ileana, Barbu, Mavrodin (Nuntă în Cer), Leana, Adrian, Una, Visarion, Cladova (În curte la Dionis), pictorul Prajan (Domnișoara Christina), eroul-bibliotecar Cesare (Lumina ce se stinge) interpretat ca simbol al suveranului, dar și personaje fără nume care redau un univers "nescindat de procesul numirii", supranume etc. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a acestui nume, o veche divinitate a luminii 36. Ceea ce atestă aceste interpretări lingvistice este faptul că radicalul indo-european din numele Sânzienelor se regăsește și în numele Ileana (ca și în celelalte forme pe care le folosește Eliade, respectiv Lena și Leana), așadar, același radical (nucleul mitic al numelui) care desemnează soarele stă la baza celor două cuvinte, a antroponimului și a sărbătorii, pe care le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). Pentru Matei Călinescu numele personajelor din Noaptea de Sânziene
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iluzionist, Doftorul, care cunoștea numele tuturor, că nimeni nu-i cunoștea numele adevărat în afară de pădurar, "pentru că el îl cunoștea de copil"392. Cunoașterea copilăriei acestei lumi "ce gândea în basme și vorbea în poezii" echivalează cu cunoașterea identității ei (despre Leana nu se știe nimic, nici măcar numele adevărat pentru că nimeni nu îi cunoaște copilăria - v. În curte la Dionis: "Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi aflat ceva precis despre familia ei, despre copilăria ei"393), iar scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cel care povestește ce a văzut și cel care a trăit ceea ce povestește, susține Sorin Alexandrescu, nuanțând că bătrânul învățător se prezintă în fața anchetatorilor în ipostază de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom observa existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada Mântuleasa), a unor serii sinonimice de nume, precum și a unor nume de camuflaj (Doftorul, Leana) sau de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care cunosc numele tuturor (Doftorul) și personaje care și-au uitat propriul nume ("Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn"- s.m.). "Deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada Mântuleasa este un loc sacru, privilegiat, într-o geografie mitică din care face parte și Insula Șerpilor unde dispare Darvari, simbol al unei realități absolute, populată de ființe-arhetip, care nu devin (despre simbolismul insulei vorbește Eliade în studiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eficace la îndemâna celor din exil. Pozițiile tradiționale sunt răsturnate: în centrul concret al istoriei nu se mai află politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor, ci oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Bergman, The Magician, unde Profetul (="Simion Magul") e mut și se "exprimă" prin soția sa (=Elena). Adrian reeditează soarta lui Orfeu sfârtecat de bacante, moartea lui fiind legată de o femeie ("Îngerul Morții"). Indirect, amnezia i-a fost provocată de Leana (pentru a nu o face să aștepte i-a spus șoferului să se grăbească, determinând accidentul), dar și de faptul că, privind înapoi (s.m.), a văzut că șoferul murise. Eliade precizează de la început sursa gnostică a unor teme și motive
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ale gnosticilor, fiind mult mai vechi. Odată scufundat în Materie (=Viața), sufletul își uită propria identitate, "centrul", "ființa eternă". Dumnezeu dispune ca un Trimis să-l trezească, să-și recâștige conștiința de sine (mitul "Salvatorului salvat"). Trimisul, mesagerul, este, aici, Leana ("mesagerul e trimis întotdeauna de altcineva"518); rolul mesagerului nu este de a mântui, ci de a-l trezi pe poetul amnezic: "Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă..."519. Asemeni lui Simion Magul care, împreună cu Elena (întruchipare a Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia) colindând drumurile, predică mesajul gnostic, Adrian și Leana, ca niște "profeți itineranți comunică noroadelor o nouă învățătură"520, le îmblânzește prin verb și poezie. Eliade ne înfățișează un Orfeu care și-a uitat misiunea, un Salvator amnezic ca toate avatarurile lui din narațiunile eliadești, a cărui amnezie a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu vrea să admită posibilitatea incoerenței"524. În nuvelă, Adrian este "poetul bolnav" cu un discurs de un "idealism naiv", iar plutocratul Orlando, "sănătos", rațional, este cel care nu crede în coincidențe, ci caută "mesajul ascuns" al discursului lui Adrian. Leana este mesagerul care transmite ("împrăștie") cântecele zeului, ale lui Dionis; unul dintre numeroasele avataruri ale artistului eliadesc, artist care ispășește o vină tragică ("pentru păcatele mele mi-a fost dat să cânt prin cârciumi"525) sub un nume de împrumut
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
artist care ispășește o vină tragică ("pentru păcatele mele mi-a fost dat să cânt prin cârciumi"525) sub un nume de împrumut ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta"526). La fel ca Marina din Pe strada Mântuleasa deține secretul timpului: are mereu aceeași vârstă - cam douăzeci și cinci de ani. Periodic dispare, cu o expresie frecventă a eroilor eliadești "se dă la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a eroilor eliadești "se dă la fund", amintind de ocultarea zeului la curțile cărora toți vor trăi "beatitudinea fără nume". Asemeni lui Dionysos, zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului poet corespund disparițiile Leanei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]