360 matches
-
să verific dacă l-a întrebat asta și pe Steinhardt: "Ce aveți pe șantier?" Revista nu supăra (programatic) pe nimeni. "Ești nocivă sau naivă? Ce te iei de Zoe Dumitrescu-Bușulenga? Nu știi că-i doamna de companie a Elenei?" După Leandru, lăudam pe cine nu trebuia, criticam pe cine nu trebuia. Mai strecurasem și o poezie de dragoste a lui Ovidiu Genaru, unde poetul băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre venituri ilicite și pedepsiri exemplare, despre "grațiații" întorși din pușcării la locul de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje, mai ales la traduceri, pentru "autofinanțarea unităților de cultură". Pe marxturbări*. Leandru venise de la București (cred că asta era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să ne arate nea Nicu pisica". Și Leandru se dădea de ceasul morții să le afle numele, nu cumva să intre-n pagină o referință la vreo "javră". "Tovarășa Fericeanu, fă-mi legătura cu tovarășul Marandu". Un minimum de cod al presarului (să nu dezinformezi; să nu minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce era adevărat părea minciună sfruntată. "Mă Dana, a strigat după mine, în Piața Unirii, Cornel Șoitu. Ce-i cu b "Ora"? Cîntă în struna celor cu pîinea și cuțitul mai ceva ca "Flacăra -b Iașului"". "Cu pîinea și briceagul! Leandru l-a angajat și pe Briceag. S-a mutat cu tot cu rubrica "Așa da! Așa nu", de la ziar". "Ar fi bine să părăsești și tu barca". Cînd plecase de la revistă, îi spusese lui Lerești: "O să te condamne istoria presei pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
condamne istoria presei pentru ce faci". "Eu o scriu. Și n-am timp de discuția asta. Mă așteaptă tovarășul Marandu pe telefon". "Știi ce? Ești un pîrț. Te dai b bășină mare, da' ești un pîrț". O face și-acuma Leandru. Scrie, adică, istoria, pînă la sfîrșitul ei. "Eu voi da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit, Miron Costin. Nu mai e în chestie. A fost singurul universitar ieșean care a omagiat-o pe Elena cea savantă. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndoiesc a cui e coada, a cui e întîmplarea. Și-a potrivit mai bine ochelarii cu lentilă mică și mi-a spus cu voce bine timbrată: Deși în "Ora" era posibil să apară orice. Cealaltă greșeală, de-adevăratelea, fusese... Gravă! Leandru putea să mă dea afară pe mine, atunci. De la revistă a plecat singur, după un stagiu de acoperire în poalele Socolei, la spitalul bătrînului psihiatru zis Charcot. Dialogul ăsta l-am purtat la Bolta Rece, spre prînz, cînd Lucian mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit întru corijare, așa că sintagma "capul de lemn" de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se potrivea: celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pînă-n '89; el a plecat singur, cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de atitudine polemică) decît Eva, dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și de "Scînteia" mică ("Ce se taie nu se fluieră", rîdea sîsîit Leandru). M-am simțit bine sporovăind. Sporovăiala mai înseamnă (dacă mi-a adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Grădina Botanică: Plantă toxică. Șparleam lingurițe cu gaură (le ștanțau ca să nu se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane cu muștar, scrumiere și scobitori, Daniel și Georgel au ajuns la hoție în regulă. Gazda de hoți, Leandru Diță-Lerești. Le eliberase legitimații de reporteri, ca să circule peste tot, nestînjeniți. Ciupeau din salariile noastre la chenzine, ne găbjeau rachetele de tenis; pe urmă, spărgeau boxe. Mie îmi dispăreau curent ștergătoarele de la mașină. Îmi făceau hatîrul să mi le vîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl meu. Nici un coleg n-a intervenit pentru mine. Nici cînd m-a anchetat securitatea, nici în ședințele de "înfierare" pentru neglijență. Organizate ad-hoc, timp de-o lună, de Leandru. Matutinal, vorba lui. La ședințele de plan nu mai aveam voie să particip. "Amicul" Daniel a dat în scris, sub semnătură, că n-am citit numărul. Ce mai conta, la cîte-mi furase, că-mi fura și locul din schemă? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cuza. Mai am unul la fel, prin mansardă: jobenul tatei. Ți-l dau, să-l ai rezervă. O mulțime de amănunte scapă din rețeaua neuronilor mei, slăbită de vîrstă, ca să revină cînd vor ele. Amănuntele! De pildă, un telefon de la Leandru, să mă întrebe cum se numește romanul lui Țoiu, Galeria cum? Voia să-l menționeze la cărțile anului. Nu-l citise, dar de dat cu părerea își permitea să dea. Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aici, duduie Iordana, o iau eu de la capăt. Știți (a trecut el de pe un picior pe altul) că și pe mine m-au anchetat? Am spus drept, că n-aveți nici o vină. V-a aranjat Bucălău, la comanda lu' toarșu Leandru". Gest cu verzale, dragă Ciușcă, să-mi cedezi locul la coadă. Ani în șir mi s-a părut absurd ce mi se întîmplase. Nu mă dezmeticeam din nedreptatea aceea. Îmi lipsea vechea amiciție, din faza "cutezătorilor". Îmi lipsea apelativul "mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin timp după ce-a plecat Șoitu, nici nu mai eram o echipă. Leandru introdusese relații unfair, ca-n universitate. Ne monta unii contra altora. Careva n-avea studii superioare, altcareva nu mai semna demult ("Ce, Socrate a scris vreun rînd și-i ăl mai mare", se justifica Mihoc; după '89, Mihok, apoi Miok
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a scris vreun rînd și-i ăl mai mare", se justifica Mihoc; după '89, Mihok, apoi Miok a ajuns rector de universitate particulară: "În viață nu contează să ai cărți bune, ci să le joci bine pe alea din mînă"). Leandru le-a folosit magistral pe cele din mînecă. Lucian Foișor a fost amenințat, lui Fluturel i-a promis că scapă de "poșta-redacției" și de paginile de proză. A închis ochii la agramatismele lui Briceag. Cred că folosea vreo mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amenințat, lui Fluturel i-a promis că scapă de "poșta-redacției" și de paginile de proză. A închis ochii la agramatismele lui Briceag. Cred că folosea vreo mie de cuvinte Gil în reportaje, dar era "ancorat în imediatitate", cum îl lăuda Leandru. L-am descoperit printre "listașii" publicați de "România liberă", în noiembrie '98. Pe Carmen Fericeanu a protejat-o, deși n-a scris nici o recenzie măcar. Era de nerestructurat, ca și sediile PCR construite de soț, prin Moldova. Minte nebuloasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în scenă la persoana întîi. Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă perfecționez în eșec(uri). Burnița măruntă s-a preschimbat în ploaie. Mă adăpostesc sub copertina largă din Tîrgu-Cucului, sperînd să se oprească. Detest meteorologia cloudy, de fine de noiembrie. Am obsesia limitelor, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase să trec pe la ea. "Iordănuța, am un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică. Livingul era plin de statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aș fi așa grasă (și aici a sughițat) aș face catleya cu el, ca Odette de Crécy. A scris așa frumos despre Proust!" Am sperat ca nimeni din preajmă să nu fi cunoscut metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scris așa frumos despre Proust!" Am sperat ca nimeni din preajmă să nu fi cunoscut metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește-mă! O să fiu hrana ta, tu cățeaua Pavlov salivează. Or, eu eram la gradul zero al dorinței pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Iordan. Holda se comporta ca o codoașă: absenta îndelung sau arunca fraze cu dublu înțeles. N-a putut să-și revendice de pe urma mea nici un avantaj-serviciu. A ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rubrică de pe prima pagină, intitulată „Coloana V-a”, era dedicată actualității culturale. Aici scriu alternativ V.A. Urechia (semnează și U.V., Vau), C. Dimitrescu-Iași (cu pseudonimul Faust), Th. D. Speranția, Smara, D. Nanu (este posibil să fi semnat și Leandru), V. Pop (între alte contribuții, un interviu cu scriitorul rus V.G. Korolenko), C. Rădulescu-Motru, Ludovic Dauș, Zaharia Bârsan ș.a. V.A. Urechia dă pentru „Coloana V-a” schițe memorialistice, contribuții de istorie socială și recenzii ample. Tot aici se comentează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
cunosc cinci poezii, toate publicate de I. Heliade-Rădulescu în „Curierul românesc” (1830) și reproduse de „Albina românească”, „Foaia pentru minte, inimă și literatură” și „Bucovina”. Alte versuri, precum și încercările unor traduceri - din Voltaire (Zaira, actul I) și Musaïos (Hero și Leandru) - s-au pierdut. Creația lui C., romantică, patriotică, a fost cunoscută și prețuită în epocă. Sub îndrumarea lui Heliade, tânărul, înzestrat cu un real talent, venise în contact cu poezia apuseană, detașându-se, datorită înrâuririi lui Lamartine, de tiparele neoanacreontice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]