2,513 matches
-
cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele ce lumina cărările de păcură. Adierile dulci, mirositoare, boarea serii, te făceau să visezi la o lume unde aceste frumuseți sunt veșnice, unde este liniște și toți se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu trei șoferi ca niște piloți de Boeinguri, cu aer condiționat și scaune rabatabile plus televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator de lebede. Teodosie și Ștefania s-au ținut bine tot drumul. Ne-au scris, ne-au telefonat. Știm Parisul de parcă am sta acolo. Românul Învață repede și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe care nu le cunoaște. E un dar național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a murit, au murit toate mușcatele. Odată cu ea au murit toate florile ei. A scăpat doar ghețișoara. I-am dus-o la cimitir. Bunica Leonora a făcut parte din familia albinelor. Șichy e o setteriță elegantă și inteligentă, Liselle o lebădă. Eu? Tano și-a pus botul în poala lui Șichy. Se lasă mîngîiat, scoțînd cîte-un scîncet de răsfăț ("Atotștiutoareo!"), cînd Miss Deemple nimerește "locul" de după ureche. "Ești un ideal de muiere, un balsam de muiere, o muiere terapeutică", traduc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în '45, la intrigile lui Mircea Bârsan. Dimitrie Cuclin și Emanoil Ciomac au fost condamnați la Canal, în '52-'53, pentru că luaseră parte la audiții muzicale. Unde? În sediul ambasadei engleze. Un muzician neauzit, un autor nepublicat, mut ca o lebădă, așteptînd ce iluzie! cîntecul postum, vocea postumă. Murea la Sighet, în '53, istoricul Gh. I. Brătianu. Într-o baltă de sînge. "Vai de țara care își omoară istoricii și poeții", repeta tatăl meu. Prokofiev/ Șostakovici/ Haciaturian/ Prokofiev/ Șosta... Aveau loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept a lui. S-a scandat pe scena Naționalului. Se înroșiseră și lebedele de metal de pe acoperiș, de rușine". Supraadevărat: prostise Vestul, pelticul. El, Vestul, l-a umflat cu pompa pe "conducător". Îl vizitaseră la București, în '67, Nixon și în '68, de Gaulle. "Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a adus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să ne convingă că "reașezările de prețuri" (așa li se zice scumpirilor) sînt de bine; Vîntu, care știe dar nu spune, ajunge cel mai bogat om pe-un kitshor de plai, în timp ce pensionarii fură apă din calorifere; politicienii execută dansul lebedelor mici pentru intrarea în NATO ori așteaptă să cădem în Europa, cum cade mărul lui Newton. "Elita"? "Elita" a trecut, în '89, de la compromis ca formă a supraviețuirii la compromis ca formă a parvenirii. Intelectualii noștri, cînd nu se piaptănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cercurile lui sunt aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gingașă, tulpina fină și elegantă. Și "tata" le pipăie senzual tulpina, la fel cum ar masa-o pe mama pe picioare. Mă gândesc la floarea mică din colțul careului. Seamănă leit cu florile gigantice din această curte, are gâtul de lebădă ușor cambrat, floarea mică și delicată de un galben auriu. Nu, din florile astea nu pot ieși semințe pe care le vând țigăncile. Câtă grație, dar asta numai pentru cei ce știu s-o privească! exclamă "tata" ce le examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
animație se pot face cele mai reușite parabole politice și filozofice, nu mi-a stat în fire, recunoaște Regizorașul, dar niciodată nu-i prea tîrziu. Jiri Trnka, din Cehoslovacia, ăsta e numele regizorului, iar filmul a fost cîntecul lui de lebădă. Asta înseamnă că și în Cehoslovacia va fi revoluție, după ce va fi la noi, spune Santinelă fără să se gîndească prea mult. A fost deja, îi răspunde Regizorașul mecanic, noi am rămas ultimii, dar ia spune-mi, unde ai auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
foto: La dracu cu toate sclifoselile! Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa... cânta Eva, tare frumos mai cânta. Erau 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oamenii în cenușiu să nu mai fie nimic urât în orașul lor. Acela trebuia să fie Orașul Frumuseții ! Cu oameni perfecți, clădiri perfecte, străzi perfecte, lumină perfectă, ploaie și zăpadă programată, gazon, flori și copaci de plastic (fiindcă sunt igienici), lebede de plastic pe oglinzi perfecte care țineau loc de lac, mâncare o pastilă pe zi, ca să nu se mai piardă timpul cu pregătirea ei, doar timpul înseamnă bani ! Muzica nu avea ce să caute, e pierdere de vreme și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a trecut la timp, fiindcă dacă aș fi continuat... Ei, astea-s lucruri care nu se pot spune!... oftă el. Pe Șeherezada a salvat-o gura, pe mine... tăcerea între aceste ziduri! Totuși, un amic al meu, mut ca o lebădă, n-a avut șansa mea. Dacă mă făceam filozof, și nu matematician, sunt sigur că aș fi pățit și eu la fel!... 2 Primii ani de facultate nu însemnaseră, însă, pentru Victor Teodorescu doar studiu susținut și conștiincios sub înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic extrem de important. Îmi făcusem câteva cunoștințe noi și cam atât. Lecțiile de pian dădeau roade uimitoare, eu aveam potențial. Și baletul scotea și mai mult din mine, în curând urma să fiu desăvârșită. Urma chiar să joc în " Lacul lebedelor". Îi ținui companie lui Angi la masă, deși eu servisem ceva înainte. Vrei să mergem la o petrecere îneseară? mă întrebă. Este ziua de naștere a unui fost coleg de facultate cu care voi face afaceri în viitorul apropiat. Serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta impecabilă și talentul meu constau în felul în care mă iubeam. Eram ca o lebădă care se privește încet, discret, și atunci când o face îi ignoră pe ceilalți, și e numai ea, singură cu toată iubirea ce își poartă. Se privește pe sine de parcă s-ar uita în oglindă, și se vede în felul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Când zboară se privește pe sine în văzduh, puritatea îi dă dreptul de a se iubi. E ea, singură cu iubirea sa, ca nenăscută, ca fiind în iubire neterminată, ca fiind concepută de iubire. Toată acea gingășie nu o părăsește, lebăda nu trăiește, ea se iubește. Așa și eu, eram singură pe scenă, dar știam că Angi mă iubește și mă oglindeam în iubirea lui, care mă făcea să mă iubesc și mai mult. În pauză mă dusei la camera costumelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din acea zi țin minte figura unui copil ce se uită la mine nevinovat și îmi zâmbi. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a avut nevoie de odihnă... Fie că sunteți la muncă, fie că sunteți în vacanță, voi nu vă odihniți niciodată?". "Ba da", zice Reiko, "dormim în autobuz, în drum spre serviciu, între un obiectiv turistic și altul". Un cântec de lebădă îmi arcuiește, deja aproape insesizabil, buzele pe care se pogorâse rigor mortis: "Nu, Reiko, nu... relaxare... tu știi ce înseamnă... în engleză... relaxare...". Cu părul lucind albastru de atâta noapte, mai mare decât noaptea de afară, în care gheișele goneau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la început, o ușoară înfiorare de vanitate te făcea să crezi, poate, că bătrânul avea dreptate, că prin cine știe ce miracol al firii de care nu fuseseși până atunci conștientă, gâtul tău unduia prin aerul nipon, într-adevăr, cu grația de lebădă rănită a lui Audrey, aveai să-ți dai în curând seama că, pe acest arhipelag, a fi străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la greu.” -Mă! Acum te plesnesc de nu te vezi! -Nu aveți voie, i-a răspuns cerșetorul. -De ce nu? -Împreună cu aleșii dumneavoastră ați votat o lege, ca noi să nu mai fim atinși nici măcar cu o pană de lebădă. -Și ... ce-i cu asta? a întrebat primasul. -Bunicul meu, spune că așa faceți cu toate legile. Votați pe grabă și ies legi strâmbe. Când trebuie aplicate pe teren se dărâmă sistemul. Așa s-a întâmplat și cu noi, legile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Cum mergea pe marginea unei ape și se tot uita spre marginea unei păduri pentru a-și căuta un loc pentru odihna de noapte, dintr-o dată aude un zgomot și, cât ai clipi, toată suprafața apei s-a umplut cu lebede, una mai frumoasă ca cealaltă. Una din ele întrebă: -Călătorești undeva, Crăiasa inimilor în suferință? -Ai ghicit, călătoresc dar cu inima strânsă Regina păsărilor călătoare. -Pot să te ajut cu ceva, Crăiasă? -Nu știu ... doar atât că trebuie să ajung
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
față pentru conducerea noastră. -Voi face precum spuneți voi și cum este orânduirea între zburătoare numai s-ajung acolo unde prezența crăițelor se cere. După șapte nopți de zbor au ajuns la marginea unui sat unde s-a despărțit de lebede, aflând că nu este departe de locul căutat de ea. -Vă mulțumesc, fie ca în continuare să aveți parte numai de nopți curate și luminoase, a urat crăiasa frumoaselor lebede. -Noi îți dorim vitejie și calea reușită să-ți fie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]