4,107 matches
-
vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un bondar și, cum stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
își spune el, e undeva, acolo..." Dar dacă o oaie îi mănâncă floarea, pentru el atunci e ca și cum, dintr-odată, toate stelele s-ar stinge. Și nici asta nu e important, așa-i? (plânge) OMUL (îl ia în brațe, îl leagănă): Gata, liniștește-te. Floarea pe care ai îndrăgit-o nu e în nici o primejdie. Am să-i desenez un gărduț, oaia n-o să poată ajunge la ea. Va mânca doar puieții de baobab. MICUL PRINȚ (se liniștește încet): Da? OMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfințenie de Eugenia Ionescu: Să nu calci pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele câmpinean găsim și o altă însemnare interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele câmpinean găsim și o altă însemnare interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe Rasputin, dar simpla consemnare în jurnalul Eugeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care se lăsase. Ai fi spus că toată lumea Încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca. La un moment dat, tata, care se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
curajos?” Mi sa alăturat un băiat care avea pe hârtie două strofe din „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Încet, Încet, s-au implicat și ceilalți și am recitat Împreună versuri din: Luceafărul, Revedere, Trecut-au anii..., Ce te legeni, Lacul, Floare albastră, Pe lângă plopii fără soț, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Mai am un singur dor etc. Drumul până la Casa de Cultură a fost destul de anevoios. Am luat-o pe Mârzasca, o străduță În pantă, care scurta drumul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
chiar acum când scriu, parcă aud râsul cristalin, nevinovat, al unei copile ce țopăia desculță prin băltoace, după ploile calde de vară, pe ulița unui sat uitat de lume și de D-zeu. Și, după ploaia caldă, ce mirific se legăna curcubeul deasupra lumii - adâncită În bezna grijilor de mâine. Și, poate, chiar atunci, fascinată de această apariție nelumească, În sufletul meu s-a cuibărit taina Universului - și chemarea spre a descoperi noi Înțelesuri. Tatăl meu a urmat cursurile seminarului de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se întreba fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără un cuvânt, ce cuvinte ar fi trebuit să inventeze pentru asemenea porcării, și azi i se face greață când își amintește, nu a raportat nimănui, porcăria nu ar fi fost înlăturată, l-ar fi nenorocit pe acela care se legăna pe platformă de parcă era beat, s-a gândit pe drum, poate omul are copii, nu el e de vină că închid cutii goale, de vină este cine era de vină, nu voia să răspundă, nu trebuia să răspundă, altfel ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una duioasă. Ea îl legănase, veghease la căpătâiul lui când poate fusese bolnav, îl crescuse aproape doisprezece ani, cum făcuse și ea, la rândul ei, cu dragul de Mihăiță. Și eu vreau acum să i-l răpesc. Al cui e mai mult, al meu sau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot, fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care o vedeam cu ochii închiși dincolo de perdea și draperie, mă înspăimânta, acaparatoare și hidoasă, provocându-mi dese coșmaruri până adormeam. Aceste închipuiri de teamă m-au urmărit multă vreme, până la reunirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era cerul, atât de pline cu parfumul de flori erau grădinile și arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi nici o clipită în casă. Adia și un pui de vânt, mai mult o boare, care-l legăna, pe om, în valurile cele mai încântătoare ale vieții. și pe Domnișoara Secretară o cutremurau valuri de bucurie, de fericire, de plăcere, dar, și de un zbucium cum nu mai trăise, niciodată, în patruzeci de ani. Mergea pe alee, dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Poate era mâna Îngerului Morții. Apoi am adormit din nou. Dimineața, când m-am trezit, doica mi-a spus că fiica ei (voia să spună curva de nevăstă-mea) a venit la patul meu, mi-a luat capul pe genunchii săi, legănându-mă ca pe un copil - poate se trezise în ea instinctul matern. Să mor, nu alta! Era mort copilul pe care-l purta în ea? Îl adusese pe lume? Nu știu. În această cameră care se făcea din ce în ce mai strâmtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra rămurișului des. Trebuie să-ți investești toate forțele, domnule Gerard, ca să arăți cât ești de valoros perora de unul singur dl. Valy tot mai volubil Ce vreau să spun? Fighelem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca boarea ușoară de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-ți iei adio de la cărăușie! Priceput-ai? Cocoșitu s-a uitat mirat la leuca cu pricina și a răspuns în surdină: Am priceput, bade Hlibocene! Ai dreptate. Am să văd, Cocoșitule! De aici înainte, carele au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau momente când îți venea să închizi ochii și să-ți imaginezi cum zboară dându-se peste cap un car sau altul!... Dar cărăușii, cu chipurile de piatră, struneau boii, strângeau frânele și totul părea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și docil cocoașele prin sensul giratoriu, ca niște călușei Într-un parc de distracții. Numai că el era polițist. Voia totul. Voia ca fiecare purtătoare de roți să se integreze perfect În marea simfonie a traficului urban, așa cum planetele, aștrii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte, dacă tot aveam posibilitatea să aleg, de ce să n-o readuc un pic mai tânără, proaspătă ca un pârâu de munte, fără să sufere de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de teoria dublului și, într-o formă sau alta (simbolic sau concret), preocupat de uciderea aproapelui. Existența umană este, la Irina Egli, precum curenții marini care acționează în direcții contrare: puterea și slăbiciunea, inocența și perversitatea, pasiunea și crima se leagănă, în permanență în același plan. Oamenii sunt lipsiți de sentimente, nu își pun întrebări legate de propria condiție, par niște ființe decerebrate care se mișcă și acționează mecanic, conduși de o forță din afara lor, ca niște somnambuli. Autoarea nu își
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]