978 matches
-
întors spre soțul ei, hotărâtă să-l mai certe puțin. A amuțit de cum l-a privit și i-a văzut ochii plânși și fața trasă de nesomn și supărare. Nu mai avea culoare în obraji. El a mișcat mâna a lehamite și a clătinat capul ușor, parcă de teamă să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema la tăcere și înțelegere. Femeia a priceput despre ce este vorba și a tras un scaun aproape de el, așezându
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
în toți dușmanii lui? Redus la o movilă de carne sângerândă și plină de vânătăi? Imposibil! - Măria Ta... iertare... m-a învins... tâlharul! suspina Uragan de Foc. - Adică... te-a bătut zdravăn! zise împăratul cu silă dând din mână a lehamite. - E ajutat de forțe supranaturale, gemu generalul, ridicându-se cu mare greutate de jos. Are forță și viteză, se face nevăzut ca un vrăjitor și, de unde nu te-aștepți, lovește. Împăratul rămase pe gânduri: - Toate ce-mi spui îmi dau
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
povestită. De ciudă nici nu mai putea, / Simțind că-i crapă fierea-n ea. De-aceea, roase în nurori / Precum și cariul, uneori, Roade în lemn. De răul ei, / Vai-vai, de bietele femei! Cele mai mari, n-au mai putut: / Lehamite li s-a făcut De așa trai, dar cea mai mică / Se dovedise fără frică Și-a hotărât că a sosit / Timpul în care-i potrivit Să pună capăt la necaz, / Să-i facă soacrei pe obraz. Și să împartă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
a fost să repete la Universitatea de vară de la Tușnad inepția care a provocat retragerea Ordinului Steaua României: un nou apel către prim-ministrul Victor Orbán ca Ungaria să-și asume statutul de „putere protectoare” față de maghiarii din Transilvania... * Din lehamite, după ce mi-am încetat activitatea în calitate de corespondent de presă la Budapesta și văzând că regimul președintelui Emil Constantinescu și al CDR nu înțelege să ia nici un fel de măsură, ba chiar trece sistematic sub tăcere activitățile antiromânești ale agentului de
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 3 [Corola-blog/BlogPost/93281_a_94573]
-
cetele de colindători. Arareori se mai auzea în depărtare câte un „bună ziua la Ajun!” Era limpede că mă rătăcisem și nimeni nu apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână a Nevoii mi-a întors spatele. I se făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să se descurce. Pe ulița unde eram și plângeam, el îi îndrumă pașii unui om bun la suflet. Era un tătic grijuliu care
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
unde să mă caute și a tot așteptat să vin acasă. Nea Ion s-a așezat pe pat și tata, turnând vin în pahare, l-a întrebat : -Iei ceva, Ioane? Acolo...un bolindete? Nea Ion a dat din mână a lehamite și a spus sictirit: -Lasă-mă în pace cu bolindeții! Ne-a mâncat în fund pe amândoi. Înțeleg copiii...de...sunt copii! Dar noi? Oameni în toată firea! Turnă pe gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să vadă ce-i în ele sau măcar să le calce. — Nimeni? - se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu din mână a lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată că ascultând tropotul tot mai apropiat al frazelor ce se pregătesc în mintea lui să cuprindă un perete, o încăpere, un apartament din stabilimentul signorei Maxima, povestitorului i se face lehamite. Senzație firească, ce se-abate și în proză de vreo două ori pe an. Literatura - redarea viului de către un om - cui prodest? se întreabă povestitorul. Alte poziții, aceleași virgule, alte discuții, aceleași linii de dialog. Nimic nou. Ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și pînă la urmă... crezi că Niki nu — Merci, m-am săturat de resturile de la masa bogatului. M-am săturat să fiu trimis prin Uniune În Bulgaria, cînd alții ca mine au văzut Parisul și Acropole și Florența. Mi-e lehamite să-i tot văd cîntărindu-mi tablourile În cei 20 m2 ai garsonierei mele, să le ascult tiradele de experți care știu să-și tempereze entuziasmul din necesități conjuncturale. Refuz să fiu ca ei. Totuși, nu-ți faci prea multe scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trei sferturi de gram. Nelly spuse cu răutate, ținându-și ochii plecați: - Nu, eu vreau un gram; pentru banii ăștia am muncit o zi întreagă. Își mușcă iar buza, dar nu-și ridică ochii. - Bine, bine, dădu din mână a lehamite și plin de răutate Mik, atunci hai să facem altfel. Și propuse să împărțim cele două grame ale mele, dându-i lui și lui Zander câte trei sferturi de gram, iar mie, ca începător, să-mi rămână o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urmă într-un accident în subteran. Szabo o luase la el și o crescuse ca pe fiica lui, iar acum se considera răspunzător pentru ea și se îngrijea s-o ferească de bărbații care roiau în jurul ei. Vasilică dădu a lehamite din mână și deschise unul dintre dosarele pe care le aruncase pe birou. Auzise de atâtea ori avertismentele lui Loți încât acum nici nu le mai băga în seamă. Îi plăcea fata, blondă și subțirică, olteanului i se aprinseseră călcâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o să tragă și ei obloanele după care, Dumnezeu mai știe ce o să se întâmple cu așezarea asta. Ei, dar nu acesta e motivul pentru care am venit. N-are sens să-ți bat eu capul cu greutățile noastre! dădu cu lehamite din mână bărbatul. Nu-i nici o problemă, îl liniști Cristi, vă ascult! Simion Pop se întinse pe scaunul său și își băgă mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândești la prostii! Nu vrei să renunți la ideea ta cu crimele, nu-i așa? N-am încotro! spuse calm Cristi. Până nu ne lămurim ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de poliție și apoi în deplasarea la fața locului, în pădure. De unde îl știau chelnerii? Nu mai conta, orașul era mic și probabil că vorba umbla din gură-n gură. Câți străini apăreau în târgușorul acela? Dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă ca să-și ia singur o scrumieră. Nu vă deranjați, domnule polițist, vă servesc eu! De undeva din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbi. Nu mai stau lângă tine pentru că văd că se ia! Nu ești în stare să vorbești românește? Dar eu vorbesc românește, se apără Vasilică. Ce, credeți că mie nu mi se pare că dumneavoastră vorbiți ciudat? Cristi dădu a lehamite din mână, ignorându-l. Nu avea rost să pornească o polemică cu olteanul. Îl înțelegea foarte bine, așa era el obișnuit să vorbească, dar verbele la perfectul simplu îl zgâriau la ureche. În situația aceasta, adică atunci când constați că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după ce se așeză și mai trase un fum din pipă. Mă ocup eu de cercetări. Nu am liniște până ce nu descopăr adevărul. Ce-ți spuneam? spuse bătrânul trist. Nu știți nimic. Asta nu înseamnă că stăm degeaba. Țiganul dădu a lehamite din mână și îl bătu pe umăr pe cel de alături, făcându-i semn să pornească la drum. Să știi că nu plecăm departe, domnule polițist! adăugă el înainte ca atelajele să se pună în mișcare. Ne oprim cum ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce îl privea în ochi pe comandant. Desigur că el ar fi venit, spunea privi rea lui, dar nu avea încotro, aveau deja un program stabilit dinainte, nu o mai putea refuza pe Ileana. Enervat, Pop dădu din mână a lehamite și ieși din casă trântind ușa. Nici doamna Maria nu era prea mulțumită, dar ea nu spunea nimic. Se mulțumise numai să-i arunce o privire încărcată de reproș Ilenei, după care intrase în bucătărie. Unde mergem? întrebase plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se va întâmpla nimic. Vreau numai să-i arăt puțin cu ce avem de a face aici, să-i scot fumurile din cap. Ileana bătuse din picior furioasă dar se abținu să se mai certe cu el. Dăduse a lehamite din mână și apoi se întorsese spre Cristi: Fii te rog înțelegător! Ai răbdare cu moșul și încearcă să nu-i ieși din cuvânt! Pe drum nu schimbaseră mai mult de câteva vorbe, Calistrat mulțumindu-se numai să indice direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci ce vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își dădea seama că se rățoise degeaba la moșneag. Era clar că acesta glumește, însă el nu avea chef să-i țină isonul. În lumina verzuie se vedea un abur subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moment dat Cristian. De unde până unde ai scos asta? N-ai văzut câte sfeșnice erau îngrămădite pe dulapul acela? Cel pe care l-a luat cu el era cel mai mic dintre toate. A, despre asta era vorba, dădu a lehamite din mână Ileana, nu-i mare lucru. Și noi, am plecat fără să închidem ușa măcar, își continuă Cristian ideea. De ce s-o închidem? Păi, tot aurul acela lăsat fără nici o pază... Nu-i trebuie pază. Nimeni nu intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent cum procedase bătrânul comisar. El trecuse de-a dreptul prin pânza de apă a cascadei. Sunt sigur că n-ai nimic de schimb la tine, nu-i așa? Cristian dădu a lehamite din mână, făcându-i semn să-l lase în pace. Bineînțeles că nu avea haine de schimb. Când plecase de acasă nici prin cap nu-i trecuse că va fi nevoit să treacă prin apă. Pop se întorsese cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cecco, ce ai venit să faci la Florența? Vreau să spun... adevăratul motiv. Celălalt Îl privi fix În ochi. - Să Îmi reîmprospătez cunoștințele despre iubire, exclamă el cu obișnuitul său aer zeflemitor. Dante ridică din umeri cu un gest de lehamite. Cunoștea prea bine acea formulă, semnul de recunoaștere al Credincioșilor Iubirii. - Dar ceva bani n-ar strica nici ei! conchise sienezul. La amiază Priorul se despărți de prietenul său. Nu știa ce să facă, dezbinat Între dorința de a aprofunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]