479 matches
-
de mălai) apare ca metaforă a rodului unirii sexuale ; coacerea este asimilată gestației, așa cum imaginea cuptorului este metafora matricei. Iar figurina bulgară care ocupă locul pîinii înainte de prima folosire a cuptorului joacă rolul fetusului. „Și-a găsit hîrbul capacul și lelea bărbatul” - conchide folclorul românesc. Seria opozițiilor continuă apoi cu polaritățile ars - nears, umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neapă în timnic ieri pe la zorilă ? — Dacă !... — Cică, te prinsei în frandelică, fleorțoțino ! Ți-era că rămîi nevăcuită ? — Da ce că ! — Geaba timburești rabila aia, cică, tot golopelniță rămîi și deshăimurată ! T-oi crede papelcă, da mi-ești chisnovă ! Fă, lele, mata nu te uiți cît ești de mangoliță și forfoană ? O harțaba, asta ești ! — Cecsina ! — Hantițo ! — Pușlo ! — Pantauro ! — Cică, ia-ți mastofîlca pe fuga și nu mai umbla chirlalesa pînă nu te zlemnesc de nu te mai sviduiește nici cel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la depărtare destul de mare, puțin aplecată în față, strângând de frig la piept, cu ambele brațe, un caiet mare și gros. Da' știu că ține la caietul ăla ca la ochii din cap! Își păzește gemenii gazelei! Râdeau în dorul lelei, urmărind-o cu privirea. Antonia le făcea cu mâna un semn scurt și repezit, tuturor, c-un zâmbet ca de fiecare zi. Dragoș privea în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândea că aveau înaintea lor toate zilele următoare și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi alergat la ea, dar gândul că m-ar putea vedea călugărul m-a ținut în loc. Am așteptat ca cele două femei să dispară după un cot al cărării. Nu aveam motive să mă grăbesc, de aceea călcam în dorul lelii... Ajuns pe malul iazului, m-am oploșit în dosul unei tufe de lozii, loc unde soarele avea să-mi stea de veghe tot timpul cât aveam să rămân acolo. Am sfârșit - ultima parte din volumul al zecelea din minunata operă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de larve; aici pe pămînt mama arde cu tăciune aprins foetusul de lele din pîntece. Dar deocamdată mi-e bine... Eu sting cu var, atît cît pot stinge doar cu var ridcarea din boală a poeziei, ridicarea din har a harei, doar atît pot să mai fac: să nu aud cum pocnește ca
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aude plînsul celebrelor molii din catedrala mîntuirii poeților. La pontonul ceasului tai cu lanțeta aorta timpului, strîng șurubul cinei din jurul apostolilor. În genunchi desțelenesc semnul crucii ascuns Între numerele de circ. În taverna lui Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu miez de nucă. Învierea nemistuită Îmi cade greu la stomac, o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
e foame și Încă tare de tot. Cu foamea asta nici nu putea fi vorba de mînie, era, imposibil să mai stîrnească un scandal; și să ocupe din nou primul plan, n-o să mă uitați voi așa ușor, pui de lele ce sînteți! Ceața i se lăsă din nou pe ochi, și simți o foame de lup. Oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea?... La șase după-amiază se uită la ceas și era cît pe-aci să se felicite singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcu să sară de pe scaun. „Mark Twain-ul meu“, se gîndi și o luă la goană pe scări În sus, dar nu ajunse decît la jumătate, fiindcă Bobby cobora clătinîndu-se mînios și aținîndu-i calea. „Șterge-o de-aici, pui de lele! Luate-ar dracu! Vrei să te omor?!“ Julius o zbughi glonț strigînd Țanți! Țanți!, doar-doar i-o apărea cineva În drum, ca să-i spună că Bobby Înnebunise. În curînd au aflat cu toții. Mai Întîi Susan și Juan Lucas, care contemplau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mine, înflorind ca și când și-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar fi fost o noapte în brațele ei. Și... treceam mai de parte, până ieșeam din zona aceea carnavalescă și reintram în orașul protestant, sever, plin de cupo lele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în cămăruța mea, mulțumit că sunt sin gur și nu în brațele unui obiect sexual. În toată lunga mea ședere în Amsterdam, nu m-am gândit nici odată serios să am de-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu surorile. 167 {EminescuOpVI 168} 109 Crezi, tu mândro, crezi, o ba Că eu mâne te-oi lăsa, Mâne de cu dimineață Nici nu m-oi spăla pe față, Numa cu lacrimi de jale Colo când voi fi pe cale. Lelișoară, lele dragă, Dă-mi guriță, gură fragă, Că nici cerul n-a crăpa, Nici cucoșii n-or cânta, Pentru acei te-oi săruta Că, zo, tu de m-ei mai da - Că eu mândră te-oi lăsa, Te-oi lăsa cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu jele și cu suspine Mă pierdui prin țări străine. De-atunci, Doamne, nu-mi timnește, Nu-mi timnește nici o veste, Nici o veste cum trăiește, Mai trăiește, înflorește? Știu că ea se vestejește. Mândrulița mândrelor Drăguța drăguțelor. Albă îngereoa mea, Lelea lelișoara mea, Mult m-apasă jelea ta. Da eu mi ț-oi da de veste Până holdele vor crește - Știe dragul Dumnezeu, Că eu mor de dragul tău. 110 Vai, săracă străinătate, Rău m-ai fost, fără dreptate, Încunjurai țările toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și să-i spun să nu jelească, Nu jelească, pătimească, Că i-i fața îngerească. Că și eu sunt jălitor Și de lacrimi varsător După mândrii ochișori Ș-oi ruga pe Dumnezeu Să mă ducă-n brațul tău. Nu știu, lele, ce-a picat Că de când ne-am împăcat Pare-mi că te-am zăuitat. Nu știu iești tu mânioasă, Nu ești însă nici voioasă, Că de când mi te lovi Boala crudei dragostii, Nu știu, mândră, ce-ai gândit, Doamne, tare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu știu iești tu mânioasă, Nu ești însă nici voioasă, Că de când mi te lovi Boala crudei dragostii, Nu știu, mândră, ce-ai gândit, Doamne, tare - ai bătrînit. Lelișoară, draga mea, Tu - ai călcat inimă rea; Da să știu eu, lele scumpă, N-ar fi floare iubitoare: Că eu aș îmbla să sbor De la nor la nor Și m-aș ridica Tot deasupra ta, Până acolo în stele, Hai și pân la tine, lele, Eu cu tine aș trăi, Cu tine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
călcat inimă rea; Da să știu eu, lele scumpă, N-ar fi floare iubitoare: Că eu aș îmbla să sbor De la nor la nor Și m-aș ridica Tot deasupra ta, Până acolo în stele, Hai și pân la tine, lele, Eu cu tine aș trăi, Cu tine m-aș și iubi. Lelișoară, să nu mori, Țucu-ți albii ochișori. 142 Cuconiță Dumneata Doară mi-ai făcut ceva: Astă noapte mă visam Că cu Dumneata dormiam Și sărutam perina, Gândeam că ești
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
culci sara cu soare Și te scoli la prânzul mare Și-ncă te ții cu bănat - Prea de noapte te-ai sculat. 314 Haideți, flăcăi, la fântână Că se spală fetele, 255 {EminescuOpVI 256} Că-s negre ca iepele. Numai lelea la cămară, Cu hârbul de rumeneală; Cum dracul n-a fi frumoasă, Șede rumeneala groasă, Dar s-o vezi în cele zile, Parcă-i ciuma din pădure. 315 Are popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă lele, mai bine aprinzi surcele! Mai bine zîmbești un pic, mai bine decît nimic! Poate o să și-nțelegi dacă nu le tot alegi nod de papură și linte cine știe și pretinde! Măi da’ mam cam săturat de-atîta analizat! Acum care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lor, controlează timpul, pe care tot ele îl pot înăbuși? Dar în clipa aceea se aude țârâitul telefonului și Iulia Barbu pune jos Magazinul, lăsând articolul necitit până la capăt. N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Îl ajutase și Țongu cu relațiile lui. Mai investise și o nepoată a secretarului Carăbine de la cancelaria guvernului și până la urmă reușiseră să cheltuiască toți banii de la Comisie. Emilian își pusese termopanele și terminase în felul acesta vila de la Gura Lelii. Cheful de după inaugurarea struțăriei îl făcuseră la Țongu, la vilă. Popa Ioachim făcuse șfeștaniile, și la struțărie, și la vilă. Primarul asfaltase cei treisprezece kilometri de drum de la ferma de struți până la crama sa de pe Dealul Coțofenii. Mai rămăseseră bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
La orele trei după miezul nopții. Te vor ridica de lângă... În fine, nu intru în amănute privind aventurile tale sentimentale. Doamna Țongu se va speria puțin, că, vezi doamne, află Emilian de incident. Vei fi la vila lor de la Gura Lelii, unde-ți petreci de obicei joile. Vei sta la recluziunea de la Bumbata până se va poptoli vâlva. Minimum patru ani. Îți vor da drumul în cele din urmă, după alegerile din acel an. Vei primi scuze și dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să arunce apa, apoi Începu să-l frece cu detergent și Îl clăti cu restul de apă din ibric. — Ai vinit și tu... spuse tata fărĂ să se uite la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. m-am așezat la masă și am rupt o bucată de pâine aburindă. Sora mea continua să trebăluiască prin bucătĂrie. — Îi bună ? m-a Întrebat tata, privindu-mă cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să arunce apa, apoi începu să-l frece cu detergent și îl clăti cu restul de apă din ibric. — Ai vinit și tu... spuse tata fără să se uite la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. Ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. M-am așezat la masă și am rupt o bucată de pâine aburindă. Sora mea continua să trebăluiască prin bucătărie. — Îi bună ? m-a întrebat tata, privindu-mă cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelii!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este normal să nu se găsească martori oculari într-o zonă intens circulată ziua și noaptea în orice anotimp... Cum se face că acea mașină nu a fost oprită? Nu admit că cel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am pierdut! In pielea goală m-am născut, ce-i pe mine-i de cîștig! Gheorghe, să nu-l vadă, să nu audă de el, îi dorea moartea. Când intrară în casă, vărul ibovnicei cânta la urechea lui Bozoncea: Spune, lele, spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țăranii erau ca oile: până puca să cumpere unul, că pe urmă curgeau! Când terminau sacul, o ștergeau prin mulțime, după ce le mai umbla Gheorghe prin chimire. Noaptea trăgeau la cîte-o casă de văduvă. Băteau la geam. - Cine-i? -Noi, lele! - Care voi? - Negustorii de la București. - Și ce-oți vrea? - Deschide. Deschidea văduva. - Vrem să dormim la noapte. - Oliu, tocmai la femeie singură? Că mă râde lumea. Se uita caiafa la muiere, râdea, își scotea căciula, o scutura, își ștergea picioarele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gazda băutura, o întrebau: - De mult ți-a murit bărbatul? - Merge pe cinci ani. Sorbeau vinul greu, țărănesc, negru, cu spumă roșie. - Și de-atunci, singurică? - Singurică. - Singurică și tinerică! Se lăsa vinu-n genunchi. O îmboldeau și pe ea: - Ia, lele. Bea tuta. Le punea și nuci pe masă. Numai mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea să le aștearnă. - Tu să te faci c-"adormi, îi șoptea ăl bătrân lui Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]