61,510 matches
-
scripturelor române", îmi vine să renunț la telespectatorie, să iau pe după umeri vreun Cro Magnon cu belciug în nas, blugi franjurați și inel la buric și, într-un night club unde răgetele aduc a "scundă tavernă", așezați "pe bănci de lemn" la "mese lunge", să croim "planuri din cuțite și pahară" urlând: "Cum nu vii tu, }epeș doamne..."; iar din ascunsele căi ale istoriei și democrației, glasul înfricoșătorului domn să răspundă: Aș veni, dar astăzi codrii nu îmi mai ajung de
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
zice: "...acel act necunoscut, care nu a fost cunoscut..."5) Haralampy spune că a crezut invers, dar că așteaptă cu interes noua carte de 7 mii de pagini a ex-președintelui intitulată "Probleme de exprimare la Cotroceni în contextul limbajului de lemn". 1) Momenturi, pluralul s.n. moment (v.Dicționar de inovații lingvistice televizate, ediție princeps, 2004. Autor: Valentin Stan, analist politic). 2) Fană, s.f., femeie tânără, în general fără DEX, dar cu... ("n-am găsit altă rimă") în emisiuni de divertisment tv
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
îi achiziționează patru lucrări" l Curtea interioară a unei case-vagon. Acoperiș plat, fără pod, cu hornuri de cărămidă ce spun mult, și câteva antene t.v. model demult expirat. în fața uneia din intrările în imobil, străjuită de-o copertină de lemn, trepte, și pe trepte o femeie ce plânge asistată de un leandru înflorit. Imagine copleșitoare, cer plat, pe un perete alb, agățată o scară de lemn, într-o nuanță umbrită a aceluiași alb. în curte, niște mărunte garduri despărțind cuști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
model demult expirat. în fața uneia din intrările în imobil, străjuită de-o copertină de lemn, trepte, și pe trepte o femeie ce plânge asistată de un leandru înflorit. Imagine copleșitoare, cer plat, pe un perete alb, agățată o scară de lemn, într-o nuanță umbrită a aceluiași alb. în curte, niște mărunte garduri despărțind cuști fără orătănii. Periferie imortalizată de pictorul a cărui semnătură se deșiră mare, în tablou, direct pe pământ. Pictura mă impresionează. N-aș ști să spun precis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
și a gesturilor, diferită de mulțumirea sufletească evidentă arborată ca un steag de paie în ochii concetățenilor. Cu explicația asta în gând am survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obișnuitele, de-acum, obiecte de ceramică, din lemn, de diferite mărimi și culori, soiuri de vinuri, carpete. Dintre obiectele de ceramică se detașează ceramica figurativă înfățișând țărani și animale (trăsături împietrite în lut) premiate la festivaluri internaționale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
cu omul, domină schimbând locul cu acesta la fel cum se dau copiii huța în balansoar: când o parte se ridică, coboară cealaltă și tot așa, împlinindu-se reciproc. Un desen animat rural, expresiile candide și grozave de poveste, de lemn aprins în sobă, de stihie a naturii (loan Măric,Bacău și Gheorghe Ciobanu, Iași).Astfel, m-am plimbat printre costume populare, păpuși și coșulețe din foi de porumb (pănușă) - Balint Iulia,Odorheiul Secuiesc.Un instrument muzical care înlocuiește cimpoiul intitulat
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
facă din ele instrumente muzicale. Ocarinele sunt oferite de alt meșteșugar împreună cu "metoda de învățare", alfabet muzical pe care nu l-am putut desluși nefiind în domeniu. La toate aceste prezentări au predominat expozițiile de icoane. Figurile religioase pictate pe lemn sau pe sticlă, picturi "naive" sau ancorate în curentele tradiției, la prețuri destul de mari pentru un buzunar modest. Ce înseamnă să cumperi un obiect de cult religios și mai înainte de asta ce înseamnă actul de a cumpăra? împrejurul obiectului dorit
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
nu poate avea, în perspectiva curentului tradițional, prea multe determinări pentru că forma exteriorizată a credinței este susținută de artă, nu substituită acesteia. De aici și "plafonarea", cantonarea într-un suport unde expresiile variază în cerc închis, strâns deși măiestria prelucrării lemnului sau a sticlei în care este făcută pictura poate fi dusă pe anumite coordonate care să salveze întregul. Nu pot înțelege actul de a cumpăra un obiect religios cum este pictura religioasă, s-ar putea să nu văd aici mai
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
cumpăra un obiect religios cum este pictura religioasă, s-ar putea să nu văd aici mai mult decât pictură și nu o pictură de calitate sau chiar dacă ar fi, nu mă atrage. I-am privit însă pe ceilalți vizitatori pipăind lemnul, mirându-se de forme, accentuând discuția pe stilul clasic sau bizantin și m-am gândit că baza motivației actului de a cumpăra aceste obiecte stă în credință mai mult decât în estetică. Și n-am vrut să mă mai gândesc
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
Hobița în care s-a născut Constantin Brâncuși etc. S-a bucurat de succes ideea (simpatică) a organizatorilor de a-i transporta pe scriitori de la Peștișani la Hobița cu un convoi de căruțe. În cadrul unei ceremonii organizate la Biserica de Lemn din Hobița au fost decernate Premiile Anuale "Serile de la Brădiceni": pentru poezie " lui Valentin Tașcu și pentru critica poeziei " lui Alex. Ștefănescu. Scriitorii care au jucat rolul de gazde au fost: Ion Popescu-Brădiceni, Spiridon Popescu, Ion Căpruciu, Romeo Ionescu, Silviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
cu iluzia zborului, a înălțării. E visul lui Didi, e visul meu? E cer, e apă, e uscat? E tot Beckett: "nu pot continua, continui"" De undeva, de oriunde, pe un culoar abia perceptibil și apoi pe un drum de lemn, ca o podișcă suspendată între lumi, sosesc Vladimir și Estragon. Pașii lor nici nu se aud pe drumeagul din butuci de lemn. Vin dinspre realitate, ușor ezitant, spre acest loc, într-un fel ireal. Drumul acesta în sine capătă atîtea
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pot continua, continui"" De undeva, de oriunde, pe un culoar abia perceptibil și apoi pe un drum de lemn, ca o podișcă suspendată între lumi, sosesc Vladimir și Estragon. Pașii lor nici nu se aud pe drumeagul din butuci de lemn. Vin dinspre realitate, ușor ezitant, spre acest loc, într-un fel ireal. Drumul acesta în sine capătă atîtea semnificații. Un drum de țară, cum precizează Beckett, cu un aer medieval, parcă, în spectacol. Aștept ca după ce ajung cei doi pe
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
spre Bărăție, alta spre hanul Filaret, iar a treia spre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste ulițe erau așternute cu scânduri de stejar și aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A îmbla însă pe asemenea poduri era o adevărată tortură, căci ele erau pline de noroi infect; alteori se rupea una din scânduri tocmai când nenorocitul pedestru punea piciorul pe dânsa... Pe una din străzile acestea, acum
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
anul trecut, Centrul Cultural German din Timișoara împreună cu fundația Triade i-a consacrat un simpozion soldat și cu editarea unui volum bibliofil cu texte de și despre regretata autoare, o expoziție de texte inedite Geschenke (cadouri) ilustrate de gravurile în lemn semnate de Jean Jacques Volz și traduse în română de Nora Iuga. Cu aceeași ocazie teatrul Odeon din București, care a pus în scenă primul roman al Aglajiei, a susținut un spectacol și la Timișoara.
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
tragică, precum și antologia Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, am fost profund nemulțumit de celelalte pagini de critică pe care le-am scris. Undeva, în adâncul meu, am simțit nevoia să rup cu ceea ce era eroare, compromis, limbă de lemn în aceste file. Atunci am trecut spre literatura propriu-zisă. M.I.: Romanele dumneavoastră sunt, însă, extrem de interiorizate. Și ar fi fost poate de presupus că va fi o explozie de epic, de istorie, de povești. B.E.: Credeam, sau bănuiam, sau presupuneam
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
o pastă omogenă tocmai bună de colorat. Însă un singur pictor în familie era de ajuns; fiul lui Chagall urma să devină arhitect; deși a fost probabil singurul băiețel din lume, căruia îi venea să vomite, atunci când făcea căsuțe din lemn, bune de cocoțat în copaci. Oricum, așa se hotărâse. Aici trece, ușor ca o umbră, fără a insista, ca pe vârful degetelor, un anume resentiment. Altcineva ar fi reacționat poate mai violent. Mama adevărată a lui David înota ca un
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
Și cei săraci - lipiți: Hai la lupta/ Cea mare..." (Înfierarea); , Prin curte, unul câte unul,/ Din boxele de porci sunt scoși țăranii -/ Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului e amorțită:/ Se știe locul clevetirii; rădăcina/ De unde iese vorba cârtitoare
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
zilei. În România, abordarea marilor teme ale cotidianului din perspectivă creștină, este, practic absentă. Comunicatele Patriarhiei, care reprezintă punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe, sunt previzibile, inflexibile, lipsite de orice nuanțe dubitative, redactate adesea într-o frumoasă limbă de lemn bisericească. Aceste cuvinte pot părea puțin cinice, mai ales dacă sînt puse în contextul încrederii de care se bucură BOR la nivelul populației, dar din punctul de vedere al dezbaterii intelectuale, intervențiile Patriarhului nu au adus nici un fel de profit
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
prieteni colecționa artă neagră. Obiecte splendide populau casa, le știam simbolurile, cum erau folosite în tot felul de ritualuri în țările de unde veneau, în triburi africane. Făceau parte din viața tuturor, ca și poveștile pe care le închideau în negrul lemnului de abanos, în roșul patinat al celui de cireș. Ne priveau și, de ce nu, participau la conversații, la stări. Într-o zi, intrînd pe aleea din fața blocului, am reușit să înțeleg cu greu din zarva de proporții ce-i anima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
ilustrînd ,o modificare a modului de înțelegere a lumii", o tendință spre relativism: ,pluralul adevăruri se impune cu necesitate pentru a putea exprima pluralitatea adevărurilor (relative și parțiale)" (p. 110). Ultima parte a cărții conține o descriere a limbii de lemn și o remarcabilă caracterizare a ,stilului relaxat" al românei - o etichetă foarte potrivită pentru comunicarea din spațiul public actual. Aici sunt adunate și cîteva note lexicale: evoluții recente a unor cuvinte-clișeu: dialog, mass-media, a manipula, vizavi de... De altfel, volumul
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
înduioșătoare și lălîie, ca familiile de tîrgoveți, adunate pentru poză: ,Bunicul cu bunica/ bîrfeau pereții, / și făceau garagață/ cîntînd/ ,viață, viață ca o ață"./ Ea, vrăjitoare mînătarcă/ hulea pe toată lumea parcă/ el prin doi ochelari/ se uita ceacîr,/ aruncînd în lemne un satîr, / și copiii ziceau: ura/ și-i astupau cu laude deschisă gura. / Mama și tata, / ținîndu-se de mînă veșnic, / cu gurile în formă de o, / primitivi și naivi/ în tabloul lui Douanier Rousseau." Sînt, în fond, niște balade descusute
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
prin dreptul chioșcului central de sirop. Nici nu puteai să zici că nu-i adevărat... Dintr-una într-alta, ajunsesem la . Care moțăiau cu toții în front, ca Vlahuță. Domnul Sache a pus capul în pământ, și-a repezit bastonul de lemn de cireș cu un dinte de fier drept într-o foaie de arțar îngălbenită, căzută pe jos, pe care o ridică în aer, contemplând-o. Apoi, înfigând bastonul la loc, își înălță capul și făcu în văzduh un semn cu
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
din Octombrie cu prilejul celei de-a 40-a aniversări. Un altul care e inspirat din cele văzute în Japonia și care poartă provizoriu titlul ŤHiroșimať va apărea, cred, chiar la începutul anului." Singurul care încearcă să evite limba de lemn este Tudor Arghezi, dar și el se exprimă neinspirat sau (poate) cifrat: , În 1957 trebuie să mă căznesc să scriu mai bine și mai frumos, dacă bineînțeles apuc primăvara viitoare și dacă am cerneală mai gustoasă; încolo nu știu exact
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
a corpului didactic, Mihadaș ia cuvântul și foarte pornit insultă un om politic din prezidiu. Toamna nu mai este numit în învățământ. Nu știu prin ce întâmplare, cunoaște un grup de turci sau aromâni din Dobrogea, care făcea negoț cu lemne de Rebrișoara, duse la Constanța. Aici, el veghea transferul lemnului în vagoane. Intră în legătură cu un căpitan Bodiu, care, împreună cu câțiva oameni din partea locului, o făcea pe partizanul. Căpitanul ăsta venise cu Divizia "Tudor Vladimirescu". în scurt timp, de la Cluj sosește
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]