2,072 matches
-
se metamorfoza cu fiecare popas al soarelui între doi nori și culorile în transformare aduceau cu ele schimbări subtile în peisaj. Un arbust în floare îți atrăgea dintr-o dată atenția ca și cum ar fi crescut intempestiv în imagine între două deplasări leneșe ale ochiului. Da, ca niște copii, așa păreau ei de la distanță, cu trupurile lor mici și aplecate ușor în față, cu gleznele fine și osoase, care se bălăbăneau deasupra podiumului de lemn, și fețele lor formau toate aceeași compostură mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat... Mă ridic leneș și împleticit după câteva minute, ca o continuare firească a oricărei alternative: mă scutur de zăpadă sau îmi croiesc drum prin norul de praf, fum și reziduuri. În jurul meu, auditoriul începe din nou să capete formă. Se așază la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vorbesc adesea despre el, au neapărat nevoie de o explicație chiar și când ea este mai fantasmagorică decât miracolul însuși. Desigur, fiecare își poate reprezenta miracolul în felul său, dar omul de rând, ce se pierde în mijlocul turmelor, cu spiritul leneș, preferă o reprezentare colectivă. Atât că reprezentările colective nu pot fi la fel de bune pentru toți oamenii, fiecare are spațiul lui de mythos și modele. De aceea unii cred, alții nu cred, dar mimează credința, alții neagă din neputință, căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să fiți în clipa asta oriunde altundeva decît în cămăruța asta mică, îmi pare rău, dar deocamdată asta-i tot ce vă pot oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asupra unui eveniment la care n-ai fost martor ocular, zice. Sînt din ce în ce mai rău, începe să se gîndească Bătrînul, ridicîndu-se greoi din scaunul său cu rotile, dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aroganți. Nu poți deveni bogat dacă nu economisești. Dumnezeu îi iubește pe cei săraci. Eu îmi măsor succesul în bani. Dacă aș avea mulți bani, nu m-aș mai putea bucura de micile lucruri. Banii îi fac pe oameni mai leneși. Banii sînt frumoși și buni. Banii sînt energie în stare pură. Bogăția te însingurează. Iubesc banii. Dacă ești bogat, nu ai prieteni sinceri. Bogăția atrage invidia. Cei bogați nu dorm bine noaptea. Nu poți duce banii cu tine în mormînt
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
dacă nu am bani. Totul este predestinat. Sărăcia este rea, mizerabilă și vrednică de milă. Economisirea banilor e bună pentru ratați și pentru cei lipsiți de orice talent. Mulțumește-te cu ceea ce ai. Dacă aș avea mulți bani, aș fi leneș și delăsător. Nu merit mai mulți bani decît am acum. Dacă aș vrea să devin bogat, m-aș schimba atît de mult, încît partenerul meu nu m-ar mai iubi. Oamenii buni și inteligenți ar trebui să fie cei mai
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
furia oarbă ce-l cuprindea mereu față de „intrusul” care și-a permis să-l ignore atunci când a sosit, ba mai mult, acesta a fost entuziasmat de apariția lui SinanPașa, dușmanul său pe care nu-l poate ierta! Apoi gândurile din ce În ce mai leneșe se Îndreptau către florile de oleandru care Își modificau mereu dimensiunile și cromatica, crengile se transformau În pădure verde, musca aceea era o ghionoaie, Dorița Îl ținea În brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu „stăi așa / Sinan-Pașa!” La auzul acestei prime forme de oarece poezie, impozantul motan Își arcuia coada din vârful căreia mișca șmecherește și zglobiu, Îi mulțumea pentru invitație și fără al privi cercetător, ca pe toți ceilalți, venea cu pași leneși dar siguri către bunul băiat care nu-l supăra și nu-l alunga niciodată cu depersonalizatorul „câț de-ici !” Abia când când Va Îl prindea În mânuțele sale Întinse și Îl ridica lângă locul În care inimioara sa o lua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copchile v-un șarpe tras de cai sau de boi! Îl mișcă Dumnezău ca și pe trenul ăsta mare! Nici un fir de păr din capu’ oamenilor nu se mișcă fără știrea Domnului!, imita el pe bunica Ileana. Legănat de mersul leneș al trenului și de amintirile despre Cățălești, mai clare ori mai puțin clare, Va adormi și „puișorul” său din ziua aceea se transformă Într-un veritabil „trei În unul”. Către seară l-a trezit puzderia de „cioricei care Îi rodeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sale a fost atins atunci când fiind nevoiți să schimbe trenul au coborât În Iași. L-au tulburat și l-au umplut cu nedumeriri furnicarul de oameni, nu mai văzuse niciodată atâți oameni la un loc, care stăteau, care se plimbau leneși, dar cei mai mulți mergeau repede și chiar alergau să prindă trenul de care aveau nevoie, ceea ce făcea și Va tras de mână de bunică-sa, care se grăbea să prindă „Bucureștiul”. Liniștită și mulțumită că au găsit locuri la geam Întrebă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a treia literă și Încheia invariabil: „ Tăblițele la control!”, imita Victor cu un aer fals profesoral pe domnu’ Câțu, Învățătorul său de pe vremea când se Învăța pe niște tăblițe individuale, cel care-i bătea foarte tare pe copiii obraznici sau leneși la Învățătură. Ce cuvinte ai format cu literele de ieri? Va Îi Înainta cele douătrei străchini „crude”și declasate pline cu fel de fel de cuvinte din vocabularul său care conțineau cele trei litere Învățate În ziua precedentă, cu siguranță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străluceau În lumina unui soare ce se Îndrepta către amiaza seninei zile de toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fată suplă și Înaltă cam cât Va, cu părul negru-șaten tuns până la umeri, cu fața prelungă și cu ten Închis, ridică ochii săi negri, În care se citea ușor străfunduri pline de Întrebări, privi cu oarece interes și cu pași leneși coborî cele trei trepte ale scării ce urca spre o prispă fără cerdac, s-a Îndreptat spre Victor spunând un săru’mâna neconvingător și când a Încercat să-i sărute mâna, Victor și-a retras-o și a spus: Stai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
această cauză pălinca a devenit un brand național!) Ildiko, mai frumoasă ca oricând, cu acea frumusețe sporită pe care Dumnezeu o dăruiește oricărei femei aflate În astfel de momente, s-a Întors cu fața către Valerică, a Întins o mână leneșă peste el și l-a rugat: Nu vei avea prea multe nopți ca asta, așa ocazii sunt rare, suntem noi frați, dar nu vrei la tine să fim mai apropiați, să facem tot ce poftim, fiecare ce vrea el, să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chiar îi cere femeii să-l chinuiască: „ascunde-ți ghiarele în pielea mea“. Cu mare satisfacție, povestește apoi deznodământul schingiuirilor reciproce: „călăul îmi atârnă pielea în cârlige“. Toate poemele au în țesătura lor ideea de asasinat și de moarte: „carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
receptare a literaturii. Iată, de pildă, cum începe povestea Fata babei și fata moșneagului în versiunea lui Ion Creangă: „Era odată un moșneag ș-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț...“ Și iată varianta propusă de Bogdan Ulmu: „VOCEA: Era odată un moșneag... (cel numit se agită brusc în timp ce restul familiei stă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care îl imobiliza exact la fel cum se întîmplă cu reptilele care se încarcă cu energie de la Soare. Cu ochii închiși, cu creierul total inactiv, Ionel vegeta. Într-un fel, era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala leneșă a animalelor de curte. Fiu unic la părinți, Ionel preluase cîrma gospodăriei situate pe dealul Galata și conviețuia în liniște și pace cu bătrînii săi părinți. Făcut mai spre bătrînețe, Ionel a fost lăsat să facă tot ce vroia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De la o vreme, nu-l mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat Dumnezeu, moartea a venit precum păsările iernii în cuibul rândunelelor (o casă pustie nu este locuită de păsări); bătrânul s-a cuibărit pe un nor leneș, moartea i-a făcut culcuș în sânge; rostul inimii, rugăciune de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se poate și pe sărite! Nimeni nu vede, nimeni nu aude. O casă nelocuită de păsări este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori, între așternuturi, este un fel de promisiune amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu rouă înmugureau hamurile. Steaua Polară se stingea sub o frunză de păpădie. Nu s-a cunoscut suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți vine să-ți bagi piciorul în roata norocului și să te lepezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]