897 matches
-
ale fiecăreia. Premisa de la care pornesc este aceea că socio- constructivismul este cea mai indicată teorie pentru clarificarea orientării internaționale a comunismului românesc. Desigur, politica externă și internațională nu poate fi analizată izolat de politica internă și, în cazul regimurilor leniniste, de elementul ideologic subiacent, poate cea mai importantă dimensiune a acestora. Astfel că acestor două aspecte li s-a acordat o atenție considerabilă în lucrarea de față. Urmează apoi contextul conceptual, care are la bază o analiză ideologică a diferitelor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu atât mai puțin cu cele totalitare. Cel mai mare pericol care amenință filosofia practicii este acela al transformării, la rândul său, într-o ideologie în sens marxist. Gramsci critică direct și vehement partidele unice totalitare, fie ele fasciste sau leniniste, deoarece subminează efectiv politica și deci posibilitatea emancipării intelectuale și sociale. Ideologizând problemele politice ale societăților pe care le guvernează, partidele totalitare obstrucționează categoric posibilitatea soluționării lor: [...] în țările unde există partid unic și totalitar de guvernământ [...] un asemenea partid
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un alt inconvenient major al partidelor totalitare. Ne putem convinge deci de ce Stalin nu l-ar fi agreat pe "contrarevoluționarul" Gramsci, epurându-l mai mult ca sigur: deoarece acesta era un teoretician marxist original, nu un simplu și fanatic executant leninist al directivelor de partid. Moștenirea intelectuală critică a lui Gramsci și-a găsit poate cea mai importantă expresie în Școala de la Frankfurt. Fără a intra în amănunte, este suficient de menționat faptul că teoreticieni ca Theodor Adorno, Herbert Marcuse sau
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sensul distribuirii resurselor cât mai inechitabil între agenți și structuri, cu atât este mai indezirabilă (Onuf: 1989). Dacă Occidentul și-a construit identitatea utilizând acte de vorbire directive și angajante, fapt care a condus în prezent la autorități corespunzătoare, regimurile leniniste insistă în schimb pe asertivitate 4, chiar dacă uneori indirect, ca scop final al procesului revoluționar. Așa cum vom vedea, în timpul regimului Gheorghiu-Dej, leninismul post-revoluționar a pus în practică acte de vorbire asertive în primul rând, apoi directive și în final angajante
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din societatățile asupra cărora se exercită, din simplu motiv că pretinde și primește mai mult de la oameni decât le înapoiază, concept pe care Onuf îl numește "îndatorare" (rent) (Onuf: 1989, 285-286). Iar prin asaltul permanent la adresa realității "burgheze" de către regimurile leniniste în general și leninismul romantic în particular, sintagmă des întrebuințată de-a lungul cărții, nu înțeleg altceva decât încercarea de a înlocui o formă mai "blândă" de hegemonie, cea liberală, cu o hegemonie totală în care nu mai există decât
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reguli și autoritate asertivă, pe care nimeni nu le mai pune în problemă, asumându-le ca perfect adevărate și, mai ales, unice. Crearea "conștiinței revoluționare" și a "omului nou", imunizat a tentațiile ideologice "burgheze" reflectă tocmai procesul prin care regimurile leniniste căutau să implementeze o hegemonie perfectă, în care nu mai exista altceva decât asertivitate, a cărei valabilitate ar fi devenit absolută indiferent de timp și spațiu. Cu timpul, majoritatea regimurilor leniniste au renunțat treptat, pe măsură ce se "îmburghezeau", pierzându-și militantismul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tentațiile ideologice "burgheze" reflectă tocmai procesul prin care regimurile leniniste căutau să implementeze o hegemonie perfectă, în care nu mai exista altceva decât asertivitate, a cărei valabilitate ar fi devenit absolută indiferent de timp și spațiu. Cu timpul, majoritatea regimurilor leniniste au renunțat treptat, pe măsură ce se "îmburghezeau", pierzându-și militantismul, la ambiția asertivizării. Nu și leninismul romantic, acesta radicalizându-se invers proporțional cu scăderea flerului revoluționar în cadrul "lagărului socialist" și rămânând permanent în căutarea hegemoniei ultime, absolute, chiar dacă imposibil de atins
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sociologic, ci, în termeni foarte largi, politologic. Nu analizez constituirea socială a politicii externe și internaționale a României lui Dej, respectiv Ceaușescu, ci impunerea ei politică, "de sus", cu alte cuvinte, atât la nivel intern, cât și extern, prin intermediul ideologiei leniniste și a practicilor politice asociate acesteia. Dacă unghiul de analiză ar fi fost "de jos", social, nu văd de ce modelul lui Hopf nu ar fi explicat satisfăcător identitatea românească în perioada comunistă așa cum se relaționa ea cu practicile internaționale ale
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
proletare de către o elita autoproclamată de revoluționari profesioniști. Așa cum subliniază și exelenta lucrare a Vendulkăi Kubálková și A. Cruickshank, Marxism-Leninism and the theory of international relations, Lenin a alterat gândirea marxistă originală, în care factorul empiric ocupa locul central. Dialectica leninistă nu este, ca cea marxistă, imanentă devenirii istorice, ci exterioară ei. Cu riscul unei digresiuni, se poate menționa aici că ceea ce Marx, Engels sau Lenin înțelegeau prin dialectică nu era deloc același lucru. Pentru primul, dialectica avea loc la nivel
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era dominată de către puterile europene care, în virtutea dinamicii capitaliste care le anima, ar fi căutat noi și noi surse de exploatare economică, ajungându-se la un război imperialist global de pe urma căruia ar fi profitat mișcarea revoluționară comunistă (Lenin: 1945). Revoluția leninistă apare deci ca un proces politic, pe când cea a lui Marx era în primul rând, una socială. Chiar dacă sau și atunci când acesta discuta relațiile socio-economice globale pe care "epoca burgheză" le-ar fi instaurat până la urmă, în virtutea materialismului istoric reprezentând
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se poate face acum și "de sus", nu "de jos", așa cum susținuse permanent autorul Capitalului, dimensiunea politică a leninismului fiind deci net superioară celei sociale în favoarea căreia Marx argumentase, dar situată pe o poziție secundară în raport cu factorul ideologic, chintesența fenomenului leninist. Astfel că, în cadrul regimurilor leniniste, după cum vom constata când vom analiza leninismul romantic, "conștiința socială" va încerca să determine, fără succesul la care spera însă, "existența socială". Inversiunea a apărut pentru prima oară în scrierile liderului sovietic Nikolai Buharin, epurat
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de sus", nu "de jos", așa cum susținuse permanent autorul Capitalului, dimensiunea politică a leninismului fiind deci net superioară celei sociale în favoarea căreia Marx argumentase, dar situată pe o poziție secundară în raport cu factorul ideologic, chintesența fenomenului leninist. Astfel că, în cadrul regimurilor leniniste, după cum vom constata când vom analiza leninismul romantic, "conștiința socială" va încerca să determine, fără succesul la care spera însă, "existența socială". Inversiunea a apărut pentru prima oară în scrierile liderului sovietic Nikolai Buharin, epurat de către Stalin în timpul Marii Terori
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a justifica exacerbarea politicului în procesul instituționalizării revoluției bolșevice (Harding: 1996, 129, 147). Pe cale de consecință, dacă statul devine principalul actor economic, iar partidul și statul ajung la un moment dat să se confunde, rolul statului de promotor al ideologiei leniniste devine evident. Procesul are relevanță deosebită, vom vedea, în cazul leninismului romantic. Putem constata deci că, dacă marxismul a fost o filosofie cu potențial ideocratic, leninismul a fost o ideologie cu aparență filosofică (Copilaș: 2009c). Datorită acestui fapt, leninismul reprezintă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
are o puternică funcție critică și autocritică și este orientată înspre extinderea cunoașterii în general, în timp ce o contra-idee renunță la funcția sa critică înlocuind-o cu una politică și reduce cunoașterea pentru a exalta militantismul și acțiunea politică imediată. Contra-ideea leninistă este partizană și exclude comunicarea socială și realitățile empirice 5 pentru a își menține puritatea revoluționară și forța de acțiune. Dar toate ideile trebuie, așa cum a argumentat Antonio Gramsci, "socializate critic" (Gramsci: 1969, 23) deoarece sunt, în definitiv, social construite
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
promisiunilor unei modernități radicale (egalitate totală, funcționând în paralel cu o libertate totală), prin mijloace dictatoriale. Conform acestei percepții, pentru a obține suprema egalitate și libertate, lupta trebuie dusă prin absolutizarea mijloacelor politice. Orice și oricine care nu susține cauza leninistă ajută "obiectiv" dușmanul; critica în exteriorul partidului nu este de asemenea permisă deoarece îl subminează, susținând deci "obiectiv" capitalismul (Lenin: 1961, 417). Lupta trebuie să fie totală și lipsită de compromisuri, deoarece numai după victoria revoluției globale omenirea va dobândi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de menșevici și mai ales introducerea centralismului democratic în primii ani ai secolului XX alcătuiesc pietrele unghiulare ale configurării leninismului în mai mare măsură decât Primul Război Mondial. Kenneth Jowitt argumentează că "Atât în regimurile liberale, cât și în cele leniniste (în contrast cu societățile rurale), acțiunea socială este orientată preponderent înspre norme impersonale. Ce particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pietrele unghiulare ale configurării leninismului în mai mare măsură decât Primul Război Mondial. Kenneth Jowitt argumentează că "Atât în regimurile liberale, cât și în cele leniniste (în contrast cu societățile rurale), acțiunea socială este orientată preponderent înspre norme impersonale. Ce particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de partid. Inovativitatea leninismului ca organizație este dată de substituirea impersonalității charismatice cu impersonalitatea procedurală dominantă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
numai până la un punct: "impersonalitatea charismatică" a partidului bolșevic creat de Lenin reflectă, în mare măsură, personalitatea charismatică a lui Lenin însuși. Chiar și eticheta "leninism", derivată din pseudonimul revoluționar al lui Lenin, stă mărturie în acest sens. În cadrul regimurilor leniniste, relația dintre partid și lider nu este deloc asimetrică; dimpotrivă, este interdependentă. Robert Tucker subliniază convingător rolul constitutiv al personalității dictatoriale în interiorul a ceea ce a numit "regimuri dinamice de masă" (Tucker: 1971, 41-42, 67). Dar, în același timp, acesta insistă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o continuare a leninismului revoluționar mai degrabă decât o despărțire de el. Stalin a fost urmașul lui Lenin în mai mare măsură decât Lenin a fost urmașul lui Marx. Foarte utilă pentru clarificarea relației dintre partid și conducător în regimurile leniniste este distincția lui Chalmers Johnson între "regimuri comuniste autonome", care ajung la putere prin mijloace proprii (Uniunea Sovietică, China, Iugoslavia) și "regimuri comuniste derivate", care își datorează succesul celor autonome care le-au instalat de altfel la putere (Johnson în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
structură socială stabilizată care devenea tot mai inadecvată pentru el. În ciuda faptului că a fost considerat internațional, Cominternul a fost de fapt un instrument prin care centrul moscovit a dominat incontestabil toate celelalte mișcări revoluționare care se proclamau de descendență leninistă. 2.4. Leninismul europenizat versus leninismul asianizat: conflictul sino-sovietic și devastatorul său efect asupra substanței revoluționare a leninismului După Stalin, Uniunea Sovietică și întreaga lume comunistă au experimentat schimbări majore. La fel și leninismul. Destalinizarea, "coexistența pașnică", "statul întregului popor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismul europenizat ca o capitulare ideologică în confruntarea cu capitalismul global. Prefer conceptul de leninism asianizat în locul maoismului, cu care nu se confundă în ciuda faptului că împărtășește numeroase similarități deoarece beneficiază de două avantaje majore. Primul este că evidențiază filiația leninistă a comunismului chinez, tratat deseori ca o specie ideologică sui-generis, în ciuda eșafodajului conceptual comun tuturor acestor mișcări și/sau regimuri. În al doilea rând, amprenta personalității și gândirii lui Mao este circusmcrisă unui context mai larg, în care acesta din
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
populația globului, argumenta Mao Zedong, imperialismul ar fi fost înfrânt și supraviețuitorii ar fi putut avansa în siguranță înspre comunism. Mai mult, Uniunea Sovietică era acuzată vehement de renunțarea la lupta pentru revoluția globală, de boicotarea ei în interiorul altor regimuri leniniste (cel chinez) și de adoptarea unei posturi revizioniste datorită acceptării tezei eurocomuniste conform căreia în anumite condiții se poate ajunge la socialism prin mijloace parlamentare, în absența violenței. Pentru chinezi, aceasta echivala cu trădarea leninismului. La rândul lor, sovieticii îi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un surogat al leninismului, o cochilie pietrificată de dogmatism ideologic, birocratizare excesivă și comoditate "burgheză" care au paralizat aproape toți membrii de partid. Conștiința revoluționară dispăruse, deși impulsuri ale leninismului revoluționar mai erau de găsit în vechea gardă stalinistă, chiar leninistă 6. Primăvara de la Praga din 1968 poate fi interpretată în acest sens ca o măsură pe care leninismul sistemic a luat-o pentru a își stabiliza propriul perimetru geopolitic. Sigur, s-ar putea argumenta că în 1956 leninismul europenizat a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
față de forțele naționaliste în ascensiune, chiar încurajarea lor până la un anumit punct. Astfel, naționalismul a utilizat degradarea leninismului sistemic pentru a își impune prezența, în timp ce regimul se străduia să îi imprime naționalismului o direcție orientată înspre viitor, în conformitate cu inerția sa leninistă. Deoarece inerția (instituțională, politică, mentală) leninistă era fără doar și poate prezentă. Fiecare ideologie, una cunoscând un reviriment, alta autoconsumându-se, a încercat să o paraziteze pe cealaltă, să utilizeze vitalitatea celeilalte (leninismul sistemic) sau mijloacele sale instituționale și politice (naționalismul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încurajarea lor până la un anumit punct. Astfel, naționalismul a utilizat degradarea leninismului sistemic pentru a își impune prezența, în timp ce regimul se străduia să îi imprime naționalismului o direcție orientată înspre viitor, în conformitate cu inerția sa leninistă. Deoarece inerția (instituțională, politică, mentală) leninistă era fără doar și poate prezentă. Fiecare ideologie, una cunoscând un reviriment, alta autoconsumându-se, a încercat să o paraziteze pe cealaltă, să utilizeze vitalitatea celeilalte (leninismul sistemic) sau mijloacele sale instituționale și politice (naționalismul) pentru a o manipula în propriul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]