3,597 matches
-
preferă umbra deasă Iarna nu are ce pune pe masă. Leneș Leneșul se plânge mereu de oboseală și de aglomerare cu treburi închipuite. Lenea Lenea nu poate aduce decât sărăcie. Lenea Lenea se deprinde ușor, mai greu este să te lepezi de ea. Fariseism Treaba unora este să stea degeaba și să vorbească despre frumusețea și foloasele muncii. Leneș Pentru leneș după o noapte de somn prelungit o zi de odihnă este binevenită. Respect Numai cei ce s-au îmbogățit prin
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o astfel de păcătoasă inerție, care e - spre disperarea sa - mai mult decât marca unei provincii limitate: tinde să se constituie într-un specific imposibil de lepădat. Vipia stimulează inflația verbală ca iluzie a acțiunii și lamentație interminabilă în jurul condițiilor nefavorabile. Paul Georgescu e un observator cât se poate de acut și de pătrunzător al atmosferei caniculare și al efectelor sale sociale, sentimentale și intelectuale. Zăpușeala alterează
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
grase) necesară ilustrării cântecului său despre visul de dimineață. Pus în fine la patru ace, câștigă inima publicului tradiționalist (copie provocatoare a celui de la Bayreuth), în timp ce Beckmesser, și el metamorfozat în urma bătăliei cu vopsea, îmbrăcat în tricou și cu adidașii lepădați de Stolzing, e huiduit din cauză că aduce pe scenă un Adam gol pușcă, dezgropat din nisip, care aruncă în public cu mere, împreună cu Eva sa. Acceptând un cec de 10000 de euro, dar refuzând trofeul căprior de aur (aluzie la premiul
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
diafanul unei culori: "De cîte ori am citit o predică a lui Buddha sau o filă de Schopenhauer, am văzut trandafiriu în fața ochilor." Imagini de pastel intelectual, chemînd o armonie de dincolo de marginea decepției: "Către o înțelepciune vegetală: m-aș lepăda de toate spăimîntările pentru surîsul unui copac." Nu noima, așadar, trebuie căutată în aceste autoscopii în picătură chinezească. Nu munca meticuloasă de împărțire a propriei gîndiri în cadențe ale timpului altora. Nu vanitatea, nici măcar leacul de frică. Doar o anume
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
a limbii sînt cu deosebire spectaculoase atunci cînd li se atribuie - așa cum o face I. Heliade-Rădulescu, în Geniul limbilor în genere și al celei române în parte - cauze comune, radicale și climatice: "romanii în Dacia, fiind nevoiți de frig a lepăda toga și a se revesti cu sarica dacă, ca francezii în Algeria cu burnusul arab din cauza căldurii, nu putură scăpa de desul guturai, și începură a pronunța toate vocalele cînd pe nas, cînd cu gura închisă". Ipoteza formării limbii române
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
Cînd spun "aleși", nu am nici cea mai mică intenție de a fi ironic. Creștinismul nu e pentru toți, și în nici un caz pentru gloate. Dar atunci universalitatea și ecumenismul sunt piei de șarpe de care teologii trebuie să se lepede printr-o cît mai grabnică năpîrlire. De altminteri, o planetă creștinată în întregime este o perspectivă a cărei probabilitate e nulă. Asta dacă, firește, nu intervine Dumnezeu, caz în care însuși rostul teologiei ia sfîrșit. Nefiind pentru cei mulți, creștinismul
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
să le ghicesc. Chiar portu-ți mărturisește și te arată curat C-ai ținut sărbători multe și nimica n-ai lucrat". Alta e când e zi de sărbătoare, - foarte frumos că atuncea nu mai lucrezi! Și tună și fulgeră contra necredincioșilor: "Lepădați, zic, rătăcirea, dacă credeți în Hristos, întoarceți-vă la lumină, fugiți de drumul noptos..." Avem noptatec... și alte variante ale ideii de noapte... dar noptos,... drum noptos,... cred că prima dată îl folosește numai autorul în Povestea vorbei. Fugiți de
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
adevărată voluptate a docilității. Când profesorul Horia Dunărințu este scos din școală și din casă, pentru culpe imaginare, nimeni nu se solidarizează cu el. Ar putea fi Nicolae, ruda sa, bețivul șchiop disprețuit de toți, dacă acesta nu s-ar lepăda de el în mai multe rânduri. La botezul fetiței lui Horia, Victoria (numele sună ironic, în context), scaunele invitaților sunt goale. Altfel spus, comunitatea s-a grăbit să pună propria ștampilă acolo unde a scuipat, cu ură, Moise. La priveghiul
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Ai un pistol? — Da. — Și presupui că, după ce l-ai ucide, te-ai duce la spovedanie și ai fi din nou fericită. —Poate, nu știu. Nu mă pot gândi atât de departe. Voi, cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
presupui că, după ce l-ai ucide, te-ai duce la spovedanie și ai fi din nou fericită. —Poate, nu știu. Nu mă pot gândi atât de departe. Voi, cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Caragiale? Ha!... Pentru oamenii de teatru care mai au dubii - cum o fi bine, să fii modern, ori clasic? - reamintesc un minunat citat din marele poet englez Pope : „Nu fii primul care Încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi!”. Corect! Ce ne facem Însă cu cei care la tinerețe-s noinouți, iar la senectute-s huliți pentru conservatorism? Eu, culmea, mă simt unul dintr-ăștia : o dovadă - faptul că nu ader la piesele treimiiste cu pornografii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a văzut teatrul ca un spațiu artistic specific care trebuie creat și condus după regulile sale proprii.[...] Se poate să nu fii de acord cu principiile lui Stanislavski : dar ele sunt ca legile lui Newton - absolut obiective”. Corect! Ca să te lepezi de Stanislavski, trebuie ca mai Întîi să lucrezi după sistemul lui. Ca și-n cazul Picasso : ca să pictezi ...nonfigurativ, trebuie Întîi să demonstrezi că poți lucra clasic. Dar cîte lucruri nu-nveți din cartea lui Dodin! Spre exemplu, că nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA: În sfârșit... Zi, Bufonule! BUFONUL: Ea era o fată frumoasă cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și nu mă pot mira îndeajuns: de-atâta amar vreme, de când trăim noi laolaltă, ce-am înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri șapte sate: porumbi la păr, nalți la trup, țapoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și grași, cum sunt mai buni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete, nici că-ți pasă! Freci și tot freci la secure, de gândești că cine știe ce scofală o ieși de-acolo. DĂNILĂ: Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria Ta, îngăduie-mi să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea. NIȚĂ: Și n-a putut să-l lepede în baltă, să se ducă de unde-a venit? PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și ei un acatist pentru iertarea păcatelor. NIȚĂ: Adevărat, Ilincă? ILINCA: Da, părinte. Că n-aveam să-l las pe malul gârlei. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni nu-i așa gros de obraz să nu lepede ceva în poala sfinției sale pentru o facere de bine. (trage pe jumătate din sân sfoara cu smochine, dă din cap, o pune la loc) BABA LUȚA: Iară dacă-l scarmeni, și-l tunzi, și-l ghilești oleacă, eu mă bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
destul de lungă până la școală, pornea din timp la drum prin troiene, cu Crivățul în spate, simțind din plin săgețile de gheață ale iernii. Iarna trecea greu, anevoie, dar trecea. Veneau Babele. Or fi ele aceste zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi(Rațiunea supremă pe lume (în limba latină).) a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre care am făcut vorbire, nu mai semnifica demult acea ființă perfectă, inaccesibilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fine, nu-mi răspunde, nu-i nevoie. Într-un fel, te înțeleg... Nu foarte demult, mi-ai arătat cât de înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele cu suflet uscat cum se leapădă de nemărginire, cum singurătatea poposește cuminte În crizantemele cu gust de toamnă”(...) Din program: A fost pe ecran poza regretatei Răduța Vasilovschi. Din volumul de antologie de poezie „Artă sfâșiată” face parte și d-na Răduța Vasilovschi( Rădăuți). Aflasem de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urmărește, zorii, scăldându-se ca pruncii În lacrimi de fericire! Poezia este cea care mă ajută să evadez din sclavia voinței, iar spiritu-mi poate hoinări liber pe nesfârșirile albastre, căutându-și drumul spre adevăratele origini, spre o lume neștiută Încă, lepădându-și pe țărmul vieții trupu-i cu iz nociv de lut! Marele Creator mi-a dăruit un talant și multă vreme n-am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rog, ajută mă! Ce formulă de adresare este necesară În astfel de cazuri?. Știi prea bine că nu mă pricep la ritualuri religioase și, mai ales, la cele ortodoxe ( eu fiind catolică). De fapt, cunoști libertatea gândirii mele. M-am lepădat demult de canoanele și falsele interpretări religioase. Fiecare este liber să creadă În ce dorește, să-și aleagă un mod de existență unde consideră că se regăsește. Eu știu că există o energie universală, capabilă de această miraculoasă diversitate de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]