548 matches
-
vor fi golite, atitudinea lui Petrașcu lua proporțiile unui act de clarificare în raporturile cu autoritatea, în vederea acestei presupuse eliberări. La presiunea administrației, s-a adăugat și neliniștea multora din cei închiși care îi cereau să facă acest gest de lepădare de trecutul său, pentru a le înlesni ieșirea. Cu inima însângerată, Petrașcu a făcut și acest ultim gest de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fim, ieșind în calea neființei, la fel cum, pentru a ieși în perspectiva nevăzutului, vederea intră în nevedere. "Poate că numai nefiind poți fi", " Numai nefiind aici,/ Ne-ntoarcem la izvoare"61. Întoarcerea nu este ieșire decât cu prețul acestei lepădări, al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inexistent real care aruncă ființa în derizoriu, în macerarea propriei putințe de a fi. Întunecă orizontul celuilalt real, cel care lucrează în noi și devine noi, cel care ne face sub permanenta amenințare a desfacerii. Devenim noi prin dezapropriere, prin lepădarea de ceea ce în noi se afirmă ca ipseitate; o devenire prin abandonare, donarea inversă a golului. Perspectivă din care nimicitorul poate fi înțeles și în sensul său - să-i zicem - fecund, căci germenele mortifiant distruge până la nimicul unei noi iviri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o primește la sine. Dar pentru a lumina în adevăr precum lumina nestinsă a Celui ce este Lumină, cuvântului îi e dat să străbată trei încercări. Prima e smulgerea din natura păcatului aducător de moarte, care e chiar condiția umană: lepădare de carnalitatea supusă putrezirii, despuiere de tot ceea ce - în finitudine - înseamnă fenomenalitate a timpului. A doua e golirea rostirii înseși, evacuarea de semnele prin care lumea se arată în evanescența ei deconcertantă, în trecerea derizorie a aparenței prin vizibilul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în cea mai mare măsură, de țările puternic industrializate, iar în această situație România și imaginea ei în exterior au de suferit. Era aceasta a capitalismului a devenit, din păcate, o eră a laicizării (aș putea spune, ca teolog, a lepădării) popoarelor europene (iar aici ne referim la cele din Apus, care reprezintă în mare parte motorul economiei mondiale). Dacă industrializarea începută puternic cu secolul al XVIII-lea, sub influențele majore "venite pe calea Epocii Luminilor" (Boudon, coord., 2005, pp. 378-382
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ale unor tineri premiați la concursuri regionale ori naționale (rubrica „Anii de ucenicie”). Ceva mai sărace, paginile de proză cuprind totuși texte notabile, cum sunt fragmentele de roman ale lui Dumitru Țepeneag (Europa! Europa!), autoanalizele textualist-eseistice ale lui Gheorghe Crăciun (Lepădarea de piele, Biografie și text), un fragment de roman al lui Gheorghe Izbășescu (Salonul de vară), povestirile lui Radu Macrinici și Dan Perșa, notele de călătorie ale lui Dorin Speranția. Variată și dinamică este secțiunea critică. Publicația lansează anchete ample
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
că „doar fascinația pentru ritual și superstiție mai determină membrii comunității să ia parte, aleatoriu, la slujbele Bisericii, percepute de cele mai multe ori ca rituri magice. Pentru ei, ca și pentru românul de rând, trecerea prin apele botezului nu a însemnat lepădarea tuturor practicilor păgâne ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji pot coexista în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu și puterile Diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării sau cultul sfinților. știm foarte puține
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și reducerea sa la punctele fundamentale se impuneau de la sine. Pe umerii mai firavi apăsa acum o triplă responsabilitate: aceea ce naș, de popă și de cantor. Două mi s-au părut verigile cele mai importante din cadrul acestei sacre operațiuni: lepădarea de Satan și acordarea numelui. Conform tradiției ecleziastice, întrebarea era adresată de trei ori. Am procedat ca atare. Te lepezi de Satan? Dobitocul a bătut cu piciorul în pământ, vrând în acest chip să-mi atragă atenția că are copita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o sete nestinsă de Dumnezeu. Prin neputința de a avea acces la această viziune, Ignațiu ajunge la înțelegerea unui lucru fundamental, și anume că sărăcia totală nu poate fi întemeiată decât pe o sărăcie interioară, în sensul unei simplități sau lepădări interioare, de sine. Iar deznodământul acestei aparente dezolări surprinde încă o dată: încetând a mai căuta confirmarea deciziei sale prin vederea Persoanelor Dumnezeiești, el caută în schimb „conformarea” cu acestea, și anume darul de a vedea toate lucrurile naturale, toată creația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia reificării prin opresiune a oamenilor, a transformării lor în mecanisme teleghidate prin hipnoză, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost cufundat într-o mare de neliniște și de remușcări. Învățătorul care m-a iubit atât de mult, zăcea rece și fără de viață în mormânt și ultimele cuvinte pe care Le-a auzit de la mine erau de jignire și de lepădare... Apoi a venit Paștele; Domnul a înviat. Ce crezi că a făcut El? Am avut senzația că în acele trei zile și acele trei nopți pe care Le-a petrecut în lumea de dincolo, El s-a gândit mereu la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sâmbure de clientelă electorală trebuia să fie cercul nostru de reformatori entuziaști și naivi. Pentru asta, gazda noastră nu neglija nimic, punând la con tribuție marea lui versatilitate de om contrafăcut la minte și la suflet; capabil de toate lașitățile, lepădările, târguielile și tra fi cările cu conștiința lui, de va fi avut o, ba chiar și cu nevasta și mama copiilor lui, pe care am văzut-o de la fereastra iatacului lor, locul de adunare a cercului nostru, ieșind pe poartă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ștefan. Grazie! Măseaua! își împunge el apoi cu degetul falca. Dente-molare! Madonna mia!... Dar n-am avut timp, se scuză Ștefan. Turcii-n sus, turcii-n jos!... Când, Dumnezeule?! Acu', la Stambul, e liniște. Ciuma să trăiască! Scoate-mi-o! Lepădare! Capisco?! Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să mușc. Tot se vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a hotărât să se despartă de Isus, din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil: dovadă - remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest de bunătate”, care-i permite să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, Împins tot de către diavol. Pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cea de creștin, botezul echivalează - am înțeles - cu un legămînt, girat de nași, de a respecta niște norme de viață despre care fărîma de om habar nu are încă. Se spune să oricît de agitat ar fi înainte, după această „lepădare de Satana”, copilul se liniștește. Ce minunat ar fi - mă gîndesc - să se potolească și nervii nașului! Dar ți-ai găsit! M-am întors acasă ieri noaptea, extenuat, iritat. Deși aveam bilete, de primul tren, cel de la ora 23, nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
creatoare, care au doar ele virtutea magică în stare de a-i conferi ritului eficacitatea dorită”. Secvențele inițiatice și motivele recurente au toate un model sacru fără identificarea căruia sensul ar scăpa în analiza creațiilor folclorice. Mutilarea inițiatică, simbol al lepădării de omul vechi, supus timpului, este bogat reprezentată în mitologia universală: „numeroase tradiții reflectă această imagine a morții inițiatice prin sfâșiere: Osiris sfîșiat de Set în 14 bucăți care ar corespunde celor 14 zile ale lunii în descreștere, cu valorificarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie. Cine știe, gândule, cine știe... / Apocalipsul a fost și s-a dus. / E ca-n lepădarea de Petru a lui Iisus. / Spunându-i că-l va părăsi / (Petru era om: cu temeri, cu vise) / Christ se părăsise / el mai întâi. / Și / iubeam odinioară o fată...” Volumul Cimitirul din stele (1971), extindere a dezabuzării și nihilismului asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
de a te naște”, dar și suferind, ca un copil etern, de acea tentation d’exister! Nevrotic, ca orice hipersensibil, posedând o colosală forță de a „nu” se adapta niciunde, singularizându-se astfel teatral, cum o spuneam, și dramatic. Dacă „lepădarea de origini” a lui Cioran este reală, chinuitoare și în acest sens profund sinceră, și, să nu ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-o mai recunoaște cu gesturi exacerbate, teatrale (un Goethe își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un Goethe își renega spița în alt fel, potrivit staturii sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
100 ml. dimineața și tot atât seara. Întotdeauna înainte de a fi întrebuințată, doftoria se încălzește și se agită bine ca amestecul să fie omogen. Se mai folosește, aplicându-se pe junghiuri foaie de tutun sau hârtie vânătă, unse cu miere. Lepădarea purceilor. Li se dau scroafelor în mâncare mațe de arici fierte. Limbrici. Se amestecă fiere de bou cu mure de câmp și se pun pe pântecele bolnavului. Aceasta se repetă de mai multe ori. Sau, una, două cepe tăiate mărunt
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că nu se poate, că și la el e legate! Tot cam atunci și sub aceleași vremuri s-a petrecut un fapt crucial: au apărut tenișii, încălțăminte ușoară, elegantă chiar; ce mai, o adevărată revoluție, cauzată de efortul suprem de lepădare a opincii. Nimeni, nici de la oraș, nici de la sat, nu era dispus să observe că tenișii erau niște gume puturoase, cu niște pânză, acoperind lipsa de încălțăminte din piele, care se dădea la export. Fiind atât de căutați, râvniți, doriți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
partidul. Ei, ce puteți spune despre compoziția socială a unui partid care-și zice de stânga? În ultimul moment aflu că și Adrian Năstase vrea să condamne comunismul. De ce oare condamnarea aceasta pornește din Cartierul Primăverii? Dacă se întâmplă această lepădare de „stafia comunismului”, domnul Năstase ar trebui să spună ce s-a întâmplat cu averea „Satanei”. 29 ianuarie 2010 Bilanț de dincolo de Prut Motto: „Nu suntem săraci de-avere, Ci săraci de mângâiere.” (Grigore Vieru) N-aș putea zice că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
costum de baie și, confruntată cu o realitate străină de înaltele ei preocupări, a dat „cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă”, contribuind decisiv la transformarea unei comemorări pioase într-un târg de pe muntele Găina. Atitudinea de sfidare și de lepădare de ce-ar fi trebuit să fie comemorarea unui simbol al unității de simțire și de neam, este o boală mai veche la români, atitudine care a avut urmări tragice asupra dăinuirii noastre ca popor. Suntem jalnici și de râsul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
preot, mai nou acasă la părinți (se evită scufundarea în apa rece din cristelniță), în prezența cel puțin a moașei și a nașilor, sau a unuia dintre ei. La ceremonie puteau asista, bineînțeles, părinții, rudele, prietenii, dându-se actului încreștinării „lepădării de satana”, o amploare mai mare. În mod obișnuit, sâmbăta seara are loc botezul la preot, și nașul suport cheltuiala. Tot în seara de sâmbătă se făcea cumetria, când se dădeau daruri pentru copil. Cumetria este o petrecere cu mâncare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sub stare de jurământ, este dat pentru toată viața și are, în consecință, o valoare morală superioară față de votul creștinului laic. Monahul depune trei jurăminte pentru tot restul vieții sale: de sărăcie asumată de bunăvoie, de castitate (feciorie) și de lepădare de sine (ascultarea). O abordare amplă o ridică, în cadrul poruncii a III-a, analiza jurământului. Jurământul este actul extraordinar de cult prin care creștinul Îl cheamă pe Dumnezeu ca martor și garant al adevărului unor afirmații făcute. Este o chestiune
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]