717 matches
-
felul „O, Dumnezeule, te rog, vindec-o!” (Num 12,13) se inserează într-un context cultural în care se considera că boala face parte din universul religios. În Biblie boala este deseori considerată efectul mâniei divine provocată de păcat (apariția leprei lui Miriam, soția lui Aron în Num 12 sau cea a lui Azaria în 2Rg 15,5) sau e văzută ca un atac asupra trupului uman de către o putere malefică atât naturală (mușcătura unui șarpe sau o mâncare otrăvită, 2Rg
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ieșirea din tubul întunecos ar fi dat de luminile hangarului de mașini. Își mișca picioarele tot mai repede și aproape se trezi alergând, când o țintui vocea: — Unde fugi așa, cățea a Islamului? Unde fugi, Shirin a smintiților și a leprelor trădătoare? Stai pe loc, că ești arestată! Nu mai exista îndoială: era un pasdar al moralității și al legii Coranului, unora ca el le-ar fi recunoscut vocea oriunde i-ar fi întâlnit. Ghazal încremenise pe loc și doar încerca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală cu cinismul unui chirurg, Fanfulla soarbe din acel martini ce transmite, peste timp și spații, farmecul jazz age. Leprosul dandy locuiește aceeași bolgie din infern în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
limba pe care doar umanitatea nobilă și temerară a văzduhului o poate înțelege cu adevărat. Războiul nu poate distruge această legătură de solidaritate ce trece dincolo de clișee patriotarde. Africa italiană este cimitirul inimilor sfărâmate. Ca și Fanfulla, ofițerul ros de lepră ce se ascunde în fortul scufundat în deșert, Pietro Bronzi primește misiunea de luptă ca pe o ocazie de a căuta moartea, ca pe expiere. Geniul lui Pratt este vizibil în maniera în care reușește să combine simplitatea narațiunii cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fiecare dată când o sun pare să fie plecată la o partidă de bridge. Apropo, ce mai face bietul taică-tău? Nota ușoară de dezgust din glasul ei dădea impresia că taică-său suferea de o formă mai blândă de lepră. — Ei bine, de fapt, trebuie să discut cu Laurence despre asta. Tawny Beeches nu e o alegere bună. Va trebui să-l mut de acolo. Laurence o ascultă cu atenție. — Francesca, draga mea, cred că asta ar fi o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putreziți de pușcărie, și visele sunt prin pușcărie - nu mai au vise din libertate. Visul e un lucru frumos făcut la om. Și dacă ți se ia? Rămân ca la televizor, știri proaste. Lumea e crescută bine, dar e multe lepre pe ea. Acum ce să mai fac, nu mai pot face nimic, am omorât un om, asta-i situația. Sunt tânăr pe dinafară, dar în interiorul meu sunt bătrân, am greutăți pe cap, ca un om de 50 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e ca lepra. Se ia și nu-ți mai trece. ― Am coborât azi în vale, m-am uitat la casele risipite de-a lungul râului . Îmi plăcea, era soare, pietrele dogoreau. Am văzut un băiețandru care căuta ceva în iarbă. "Mă cunoști?" l-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât trebuia să-mi spui, nu să-l invoci pe zdrențărosul acela fricos. Lepra, tu o ai în suflet. Tot ce mi-a zis ființa aceea mi-a rămas întipărit în inimă precum fierul încins în carne, lucru de care mi-am dat seama mulți ani. Mai târziu eram atât de departe de Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că unii sunt paralizați! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce dacă sunt paralizați? BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viața fără un rinichi! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu mă interesează... BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu vorbesc de hernia mea! Nici măcar nu te-ai uitat... BĂRBATUL CU BASTON: Hernia dumitale e zero! E un fâs! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să fie un fâs când abia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dacă sunt paralizați? BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viața fără un rinichi! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu mă interesează... BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu vorbesc de hernia mea! Nici măcar nu te-ai uitat... BĂRBATUL CU BASTON: Hernia dumitale e zero! E un fâs! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să fie un fâs când abia mă târăsc cu ea? Știi cum mă trage în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV (Aruncă găleata și se agață și cu cealaltă mână; MACABEUS prinde găleata din zbor.) MACABEUS: Așa! Acum ai tot ce-ți trebuie. PARASCHIV (Scuipă în direcția lui MACABEUS.): Lepră! MACABEUS: Vorbești urât... (Își aprinde o țigară; aruncă fumul spre tavan.) Vorbești foarte urât și din cauza ta trebuie să vorbesc și eu urât... De fapt, noi doi vorbim foarte urât. E păcat că vorbim așa urât... PARASCHIV (Se zvârcolește încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Împuțită treabă. PARASCHIV: Asta-i... MACABEUS: Nu trebuia să mă duc... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Nu mi-ai spus nimic. PARASCHIV: Ba ți-am spus să nu te duci. MACABEUS: Minți. Tu m-ai trimis. PARASCHIV: Nu fi lepră. (Pauză; în tot acest timp PARASCHIV l-a curățat pe MACABEUS și i-a spălat rănile.) PARASCHIV: Dă-ți jos cămașa. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Dă-ți-o jos. MACABEUS: Nu vreau. PARASCHIV (Brutal.): Dă-ți-o, mă, jos! (I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
veselă și frumoasă. Dacă supraviețuise atacului rușilor din Crimeea și scăpase de toate jucăriile târâtoare, bubuitoare, șuierătoare, bâzâitoare, cățărătoare, zăngănitoare, săltătoare, turuitoare ale războiului, care ucideau rapid, o așteptase fără îndoială o osândă mai lentă, o osândă care ucidea precum lepra. Nu trebuia să ghicesc ce fel de osândă. Era bine cunoscută, aplicată uniform tuturor prizonierilor de pe frontul rusesc - făcea parte din oribila rutină a oricărei națiuni total modernă, total științifică, total asexuată aflată într-un război total modern. Dacă Helga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mult, întotdeauna vreau să merg mai departe, fără să mă gândesc că nu există niciodată un mai departe... O să sfârșesc putrezit de căpușe; amibele vor face să-mi plesnească ficatul; muștele verzi îmi vor umple de larve pielea capului sau lepra îmi va roade chipul, dar eu voi fi în continuare aici, înăuntru, ascuns între acești copaci, pentru că nu voi fi niciodată în stare să accept niște lucruri. Deja e prea târziu și nu merită osteneala să am regrete. E moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cilindri, dacă se face cu ei o fâșie și se apasă, rezultatul este o prismă hexagonală. Trebuie să respingem aceasta și alte impedimente pe care le-a pus în circulație știința modernă. Zi de zi, cocotologia suferă de asemenea de lepra darwinistă și este cineva care să-mi demonstreze că păsărica pe care le-o trimit a apărut prin evoluție, deși sunt sigur de faptul că eu am creat-o, deși ar aparține altor figuri. Sunt convins de faptul că Sumo
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
îndepărtat. Cine-mi va fi plâns în sînge? Dacă iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crimă premeditată și de infinită delicatețe, ce ușor ne-ar fi s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov... O lepră eterică-i erotica... Societatea nu te izolează, ce e drept, dar îți agravează chinul, micșorîndu-ți izolarea. Nimic nu neagă mai intens și mai dureros viața ca pulsația ei supremă în iubire. Și vrând a ne lega de ea prin femeie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânge și-ncepînd apoi să cânte trist... Totul trebuie reformat - până și sinuciderea... Oamenii îți cer o meserie. - Ca și cum faptul de-a trăi n-ar fi una - și încă cea mai grea! Sânt un Iov fără prieteni, fără Dumnezeu și fără lepră. Numai mărindu-ți nefericirea, prin gând și faptă, poți găsi în ea plăcere și duh. Adevărul - ca orice minus de iluzie - nu apare decât într-o vitalitate compromisă. Instinctele, nemaiputând alimenta farmecul erorilor în care se scaldă viața, își umplu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
altuia cu aceste constatări? Este foarte drept că pe acela care a văzut în față asemenea realități și care le trăiește convins de neînduplecata lor veșnicie, ce altceva îl mai poate tenta, decât renunțarea? Suferința duce la renunțare. Dar dacă lepra m-ar cuprinde, n-aș condamna bucuria altuia. Căci în orice condamnare există multă invidie. Budismul și creștinismul sânt o răzbunare și o invidie a suferinzilor. Simt că în agonie n-aș putea face decât apologia orgiei. Nu recomand nimănui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenilor tari. Decât, se uită că acestora nu le opunem lumea anonimă a dezmoșteniților care se frâng de setea de putere, ci pe acei imbecili ai pământului care nu vor să fie tari. Există cu adevărat o categorie de oameni - lepra omenirii - care trag numai la fund, pasionați ai căderilor și ai periferiei. Ratații nu merită nici o considerație. Un bogat ratat se numește imbecil; un sărac ratat, cerșetor. Lumea exploataților, devenită odată conștientă de forța ei, nu mai poate fi integrată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pericol existența fizică a supraviețuitorilor Auschwitz-ului. Acest fenomen al transferului de elemente naziste În discursul politic comunist este subliniat de Michael xe "Voslensky"Voslensky, În clasica lucrare de analiză a regimului sovietic Nomenclatura. Vorbind de Însușirea antisemitismului, el spune: „Această lepră dă impresia de a se fi propagat peste linia de front pentru a contamina În cele din urmă sferele Înalte ale nomenclaturii”2. La Praga, autoritățile comuniste organizează din inițiativa și cu asistența permanentă sovietică un mare proces public - ultimul
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Să te blagoslovească apa rea, boarea și crăpătura pământului, furnicăturile, încurgerile și junghiurile, păienjeneala, zgârcii și poceala ! Ologeala și urzicătura... Să te lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine, cu vânt rău și rugină, cu orbire și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi acoperiți cu tapet sau cu o zugrăveală. Dimpotrivă, suprafața solidă, regulată, comentată din loc în loc de margini de bună calitate, piatră, lemn greu, oferă un efect minunat. Burghezii uzează acum calcio vecchio, care e o insultă adusă ochiului, o lepră cu pretenții... se mânjesc cu el sălile de restaurant sau cocioabele în ruină. În România n-avem meșteri florentini, nici spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scufunde de șapte ori în Iordan - aceasta preînchipuia Botezul creștin -, și a fost vindecat, chiar dacă l-a încercat și o mică neîncredere: „Să te învețe citirea luată din cartea Împăraților (IV Reg. 5). Era un sirian (numit) Neeman, care avea lepră și nu putea să fie curățit de nimeni. Atunci o fată dintre prizonieri i-a spus că este în Israil un profet care ar putea să l curețe de boala leprei. Luând el aur și argint - spune Scriptura - s-a
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Reg. 5). Era un sirian (numit) Neeman, care avea lepră și nu putea să fie curățit de nimeni. Atunci o fată dintre prizonieri i-a spus că este în Israil un profet care ar putea să l curețe de boala leprei. Luând el aur și argint - spune Scriptura - s-a îndreptat spre regele lui Israil. Acesta, aflând scopul venirii lui, și-a sfâșiat hainele, spunând că era mai degrabă pus la încercare, când i se cerea ceea ce nu era în puterea
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]