1,939 matches
-
pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă neobservate: volutele sintactice înfășoară cuvintele și doar ele
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
la început o teză de doctorat, într-atît de amănunțită e analiza la care autorul îl supune pe Nietzsche, atîta doar că acribia de informație nu dăunează fluenței de limbă, lucrarea neavînd nimic din scorțoșenia de cimitir a tomurilor academice. Dimpotrivă, lexicul e agreabil sub unghiul confortului pe care ți-l lasă la lectură. Principala idee a lui Nicolae Stan este că fascinația pe care Nietzsche o exercită asupra posterității vine din arta cu care a știut să se pună în lumină
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
plină modernizare, dar situația autorului nostru devine specială: problematica lingvistică îi condiționează opera. Bogăția limbii lui e uimitoare și o depășește cu mult pe aceea a tinerilor Alexandrescu, Bolintineanu ori Bălcescu. Dar, mai ales, limba lui Heliade evoluează spectaculos, de la lexicul popular muntenesc, colorat cu arhaisme, cuvinte slave, grecești ori turcești, la neologismele latine și franceze, apoi la cele italiene. Avînd la îndemînă atîtea disponibilități lingvistice și cunoscînd ca puțini alții limba română, Heliade și-a pus încă de tînăr problema
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
intensitate. De aici tonul calm, de o monotonie înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv, scrisul său e în fidelitate cu timbrul: neted și nespectaculos, cu o sintaxă obișnuită și cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
lui prevedère, ceea ce în epocă a fost privit ca un gest politic. După 1989 avem cele două ediții din „DOOM”. Dar astfel de gesturi au bătaie scurtă. Se știe că folosința, uzul sunt cele care consacră regula, în fonetică, în lexic sau în gramatică, așa dar nu lingviștii. Forme cândva greșite s-au văzut ulterior omologate, așa încât s-a putut vorbi despre gramatica dintr-un anumit moment ca despre una a greșelilor. Omologate, tocmai prin uz. Rămâne cultivarea limbii și ea
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
eu p-acilea!” (I, 3), „o tăiași groasă, nene” (ibid.), „aoleo! ce dă mai fluturi!” (II, 6), „Aoleo! mi-a scăpatără pă dinainte!” (II, 7), „aoleo! ne-a pocnitără-n pălărie” (ibid.). Cele mai multe replici sunt colocviale, cu o prezență puternică a lexicului și a frazeologiei jocului de cărți, inclusiv a formulelor într- o franceză aproximativă (goană dă fante, mazu, paroli, chit a dublu, setleva, chensleva etc.). În limbajul unor profesioniști ai trișatului la joc, e normal ca unele dintre aceste formule să
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi într-o formulă scurtă. Nu lipsesc ticurile verbale purtînd marca Pandrea: mandarin
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
japonezul respinge subiectul uman. Nu ce spune eul creator contează, ci ceea ce se spune prin el din matca impersonală a lumii. A doua deosebire e că, în contrast cu patosul retoric al europeanului, japonezul refuză discursul teoretic, la fel cum repudiază puterea lexicului de a surprinde adevărul. Pentru japonez, faconda inepuizabilă a apuseanului aduce cu imboldul sinucigaș de a se îneca în cuvinte. Adevărul nu se discută și nu poate fi analizat prin cuvinte, el se intuiește și se trăiește departe de limbă
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
extrem de interesant de urmărit metamorfoza occidentală a unui intelectual român format în cea mai dură perioadă a totalitarismului. Din acest punct de vedere, nu știu cât de nimerită e inițiativa lui Luigi Bambulea, coordonatorul proiectului editorial, de „a interveni discret, acolo unde lexicul sau topica riscau să fie stridente cititorului de azi și de mâine al textului, dar și acolo unde unele aprecieri sau pasagere afirmații erau în esența (și în expresia) lor contextuale: e cazul a trei sau patru referințe politicoase la adresa
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
dacă te menții în limitele matematicii, nu poți spune nimic despre Dumnezeu, iar dacă spui totuși ceva, sari tocmai în ograda acelei filosofii pe care ai repudiat-o cu atît aplomb în primele 75 de pagini. Și atunci accepți că lexicul (modelul lingvistic) e indispensabil, căci ecuațiile nu pot da o viziune asupra lumii.
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
la Freiburg și s-a impus în critica literară prin cronicile publicate de-a lungul deceniilor în Frankfurter Allgemeine Zeitung și Die Zeit. În ultimii nouă ani, demența Allzheimer l-a redus la condiția unui invalid din a cărui memorie lexicul se ștersese complet. Oratorul își uitase limba nativă și nu mai știa să vorbească. Dar pentru locuitorii din Tübingen, Walter Jens rămîne o personalitate căreia nu este exclus ca în următorii ani edilii să-i ridice o statuie.
Retorul națiunii () [Corola-journal/Journalistic/3543_a_4868]
-
penitenciară, precară sub unghi estetic, dar expresivă sub unghi omenesc. Nici urmă de beletristică în rîndurile ei, numai că depoziția victimelor bate în intensitate ficțiunea. În fond avem sub ochi o serie de biografii înfățișate în manieră orală, și cum lexicul expunerii e sec, frust și pe alocuri agasant de „vorbit“, nu poți să nu te întrebi dacă materialul adunat aici poate sluji unei eventuale prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
lui puteau deveni un coșmar. Nici cea mai îngrijită ediție critică nu ieșea cu fața curată din investigațiile lui savante. În definitiv, articolele lui din ultimii ani de viață sunt niște glose filologice și istorice, privilegiind detaliul în detrimentul ansamblului și lexicul în detrimentul stilului. Este izbitor la el, ca, de altfel, și la Perpessicius, ultimii mohicani ai generației de critici estetici dintre războaie, un pact paradoxal cu biografismul și cu anecdota. Nici unul nu mai citea poezie nouă sau roman (și, când le
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în rațiunea divină. Cartea e ca o suită de pași pe o scenă alcătuită dintr-un lexic anevoios, Hegel pretinzînd că ordinea pașilor discursivi nu este a lui. În această privință, Hegel e un exaporit al cărui rol e să prindă ritualul esențelor și, printr-o formulă abstractă, să te inițieze în ele. Meritul lui e că
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
sterp calambururi și te miști pe mici suprafețe semantice, în jurul unor chichițe verbale fără orizont numinos, adică faci analiză sterilă cu expresii la modă, fără o perspectivă care să culmineze într-un orizont de spirit. Ești claustrat între pereții unui lexic de care faci uz după convenția epocii, dar dacă ți se ia lexicul nimerești în gol, din lipsa unui sprijin care să vină din acel fundal de spirit care face din filosofie o disciplină a esențelor, nu a cuvintelor. Fără
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
fără orizont numinos, adică faci analiză sterilă cu expresii la modă, fără o perspectivă care să culmineze într-un orizont de spirit. Ești claustrat între pereții unui lexic de care faci uz după convenția epocii, dar dacă ți se ia lexicul nimerești în gol, din lipsa unui sprijin care să vină din acel fundal de spirit care face din filosofie o disciplină a esențelor, nu a cuvintelor. Fără un fundament în spirit, filosofia cade în fundătura ideologiei, adică în servitutea unor
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
face din filosofie o disciplină a esențelor, nu a cuvintelor. Fără un fundament în spirit, filosofia cade în fundătura ideologiei, adică în servitutea unor expresii standard pe care le repeți ca semn de recunoaștere. Un grobian într-ale filosofiei confundă lexicul Fenomenologiei cu gîndirea din paginile ei, și nu caută schema din care s-a ivit algoritmul dialectic. Dacă o face, va afla că în Fenomenologie schema de bază e dată de punerea față în față a două oglinzi care se
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
mult mai profund decît sofiștii. Dacă e să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar a fost suficient de mare pentru a ascunde, sub avalanșa unui lexic grațios, sursa propriu-zisă a inspirației. În Metafizica, Aristotel spune că Ideile lui Platon sînt de fapt numerele lui Pitagora, la fel cum dialogurile Phaidon și Phaidros sînt inspirate cu precădere din învățătura orfică și pitagoreică a transmigrației sufletelor. Nici Proclos
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Funar ar vrea să-i ia sediul. CV Tudor a declarat despre Funar: "l-am luat de la pensie, l-am făcut senator". Vadim mai spune despre Funar că este un "pitic complexat" și "pui de năpârcă", "cu douăsprezece cuvinte în lexic". Voiculescu sau Ponta? Fostul președinte al PRM atrage atenția că de vină sunt Dan Voiculescu și premierul Victor Ponta. CV Tudor susține că nu s-a putut înțelege în 2008 cu Voiculescu și acesta se răzbună. Despre premier, spune că
Cine-i ia partidul lui Vadim? Voiculescu, Ponta sau Funar by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36120_a_37445]
-
i-au spus „materie întunecată”, „energie holografică”, „perturbație a supraorizontului“, „inflație chintesențială”, sau chiar „materie adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin generalizat“, „superchintesența“ (p. 262). Nu-ți trebuie cine știe ce fler să simți
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
și de stiluri, de îndeletniciri și de obiceiuri. Ocupația otomană a Timișoarei, de o sută șaizeci și patru de ani, fusese „aproape cât a romanilor în Dacia“, ni se spune, și a lăsat urme de tot felul: în deprinderi, în lexic, după cum și în câteva „fapte de cultură a locuirii“: moschei, băi publice, Poarta de Apă, Poarta de la Mal. Aceasta privitor la raporturile cu musulmanii ale Timișoarei. Sunt de văzut, desigur, după secolul XVIII, și alte elemente alcătuitoare ale fizionomiei orașului
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
ci cum ne dictează tiparele mitice pe care le purtăm în noi. Omul nu vorbește logic, ci se exprimă mitic, cum nu vorbește nici lexical, ci se exprimă în structuri alegorice de care nu este decît rareori conștient. Logica și lexicul sînt doar podoabele de suprafață ale filonului mitic. Ele vin și trec, filonul rămîne. În plus, simbolurile nu sînt creații arbitrare, căci sînt independente de felul cum curge istoria. Nici un artist nu le poate înrîuri, ștafeta lor fiind trecută de la
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
a omorî; parentela = părinție, rudenie, cumnăție, consînginitate; sortilegio = sortilegiu, vraja, farmec; sospendere = a suspinde, a spînzura, a atîrnă, a ridica, a susținea), dar plasarea aproape consecventă a echivalentului italienizant pe primul loc poate fi considerată o tentativă de relatinizare a lexicului românesc prin intermediar italian. Cea mai importantă lucrare a lui Frollo rămîne însă O nouă încercare de soluțiune a problemului ortografic, tipărită în volum în 1875, după ce unele capitole ale sale văzuseră lumină tiparului în Columna lui Traian; în spatele acestui
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
e înfățișată în nuanțe de halima bufonă. Epitetul „dodoloață“ e nostim în raritatea lexicală a unui termen care azi nu trezește decît zîmbete, căci sensul de „rotund“ al regionalismului nu mai poate fi înțeles de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești cu conștiința că te supui unui act de purgație estetică. Blaga simte limba, o mînuiește fără cusur, atîta doar că apetența pentru cuvinte e direct proporțională cu
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]