731 matches
-
lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute îi întunecă, pe lîngă maluri, limpezimea ș...ț Această obștească pornire a văii spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute îi întunecă, pe lîngă maluri, limpezimea ș...ț Această obștească pornire a văii spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
ei acoperă trupul lui Carlton. În jurul casei noastre, noaptea de Ohio freamătă și zumzăie. Piatra îngustă, ca un deget cenușiu, de pe mormîntul lui Carlton, se sumețește printre celelalte morminte, sub ochii albi, inexpresivi ai îngerului de marmură. Deasupra capetelor noastre licăresc avioanele și sateliții. Oamenii continuă să zboare la New York sau în California în căutarea unor vieți de riscuri și de senzații noi.
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător decît argintul străvechi al cumpătării" (vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascinația Răului poate isca o voluptate de natura masochismului și exhibiționismului: "darea în vileag a daimonului, numirea atîtor plăgi ale spiritului / nu cunoaște nimic din voluptatea
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
fixase - după ce-și consultase agenda - o oră de consultație pentru operarea șaloziomului. Se însera atunci când debarcau din automobil în mica localitate balneară. Era tocmai ora cinei servită, ca de obicei în serile calde, pe terasa hotelului, de unde se vedea licărind, sub lumina felinarelor din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mari. Întrucât și eu devenisem unul dintre cei "mari", pierdusem cărarea pe care dibuisem mai demult adevărurile ascunse. Îmi amintesc însă, atât de limpede, ultima noastră seară, acolo pe terasa hotelului, la câțiva pași de bazinul cu apă sărată care licărea ispititor. După câteva zile ploioase, cerul se limpezise, se putea din nou mânca afară. Așteptam să se termine valsurile, polcile, să înceapă Freischütz. Și, iată, arcușurile atacând Uvertura, și aria Agathei, singură în fața nopții întunecate, și coborârea înfricoșătoare prin Cheile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n vârf cu rouă/ Și-am sugrumat cu mâinile-amândouă/ Un pui căzut din cuib, cu ochi de perlă.// Fântânile le-am potmolit - apoi/ Cărările le-am împânzit cu spini/ Și abia atunci au licărit lumini/ Pe cerul de'ntuneric dintre noi." Un alt blestem, al inocenței periculoase și inutile, e Nu știm, început în pasa truismului, și încheiat în cea mai agreabilă poezie: "Nu știm de unde am venit,/ Nimeni nu știe unde pleacă./ Venim
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care a făcut-o pe fetiță să-și înalțe
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
să-și ia lumea-n cap. Nici nu mai vrea să știe de cei de care s-a despărțit: familia și agoniseala de o viață... Se încalță cu ghetele scâlciate și trece doar strada. Dincolo, printre blocuri, în forfota matinală licărește o speranță. Dacă se împlinește, încep pentru el și mulți alții, preț de scurtă vreme, e drept, clipe nesperate. Acolo e ceea ce se numește generic „La pomul lăudat” sau „Copacul breslașilor”, o iluzie de fapt, ca o Fata Morgana. Câte
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
apropiere, trenuri lungi de kilometri întregi, cu vagoane pline de cărbuni, ce traversau Weiserul, blocând circulația, ca atunci când el și Ruth au așteptat să treacă unul în timp ce lumina împrăștiată de firma de neon a unui restaurant chinezesc de mult dispărut licărea jucăuș în părul ei multicolor. Aceste cărămizi vopsite în roșu, aceste imitații de gresie au fost, fără să-și dea seama, martorele multor întâmplări cutremurătoare. La un cvartal-două depărtare de vechea stradă a lui Ruth - se numea Summer Street, deși
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
trebuie să se dezvolte pe două fronturi. Nu va învinge nici una. Culturile nu sunt egoiste, nici despotice. Din îmbinarea acestor două culturi, cea slavă și... cea latină, Basarabia de mâine va fi, spiritualicește, un lanț de munți, vârfurile căruia vor licări scăldate în splendoare peste vremuri, peste hotare" (p. 19). Un naționalism basarabean de acest fel există și astăzi: e prea puțin să-l numim regionalism agresiv, cum ar fi mai corect. N. Costenco atribuia provinciilor românești conștiințe naționale separate: ,Provinciile
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
Cocorii țipă. Gheața din suflet mi se sparge. Pornesc spre țări de basme și leneșă visare; Tărâm de amintire mă cheamă la catarge Și-mi flutură crengi albe, de dincolo de zare. Cetatea din mare Prin valuri limpezi, toamna, vezi temple licărind, În veacuri împietrite, sub lacăt de tăceri. Sosesc s-aprindă focul vestalele sub seri Și se opresc sub geamuri legendele'n colind. Zarzăr la mare Prin ramuri înflorite bărci tremură petale. Vâslind din crengi de soare s'apleacă'n basm
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
se afla chiar lângă ea: „A privit înspre el și în acea clipă s-a lămurit cu totul. Pe patul de fier, Nelu Părăluță, așa cum îl știa ea, devenise o pată de culoare pestriță, albăstrui cu roz, iar deasupra lui licărea în sala imensă, mirosind îngrozitor, o flăcăruie aproape transparentă, ca de alcool. Era fragilă, tremurătoare, cu o formă instabilă, dar dacă o priveai cu atenție, înțelegeai că nu ai de ce să te temi pentru ea. Astfel de flăcărui nu se
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
soarele și luna fără cusur/ Este ură cu care acest jălbar de elită/ Și-a scris cărțile sale/ / Mii de pagini, tomuri grele, opere perfecte/ Numai sânge și puroi și flegma/ Mlaștini întinse de scârna/ Acolo deseori în nopți înstelate/ Licărește aură unor întâmplări străvechi/ Dospesc scame cleioase. E frig/ Ți se nazar dantele putrede din alte timpuri/ Sunt urme din sămânță lui albă/ Aruncată de unul singur la nimereala// Nu tulburați furia și ura lui/ Lăsati-l să facă până la urmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
găsit patru explicații. Ultima ar putea confirma și continua această mărturisire a prozatorului: ,,Uneori, când mă privesc în acțiunile esențiale, seamăn cu cel care trebuia să fiu. Cercetez acest chip ce nu poate înșela pe nimeni, ochii în adâncimea cărora licăresc apele verzi ale îndoielii, fragmentele unei coregrafii niciodată fixate. (...) Mă strig: George! Întorc privirea și nu știu ce să fac".) Însă numele meu de alint, care mi-a displăcut din capul locului, era }oncu - l-am purtat de la școala primară până pe vremea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
oase și un cîine cu trei labe/ mă amușină de departe" (La Cesarina șIț). Simțurile stimulate de această scriitură în răspăr devin tragic-rafinate: La Santa Caterina te căutam printre călugării pontificali,/ ogivele îți strîngeau capul în menghina rece,/ inelul emailat licărea precum ochiul de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Ion Horea Aceste foi luați-le cu teamă și nu-ncercați să înțelegeți totul, când praful lor ceresc va fi să-l scutur cu duhul meu întors de oareunde. Răsar din ele Rariți în vitralii și Găinușa licărindu-și puii, cirezi de nori cu ugere-ncărcate le-ntunecă în zile lungi de vară și-n fulgerele lor de-acum se-aude cu-ntârziere gândul meu teribil. Nici timpul n-ar fi dreapta lor măsură cum le apasă-n
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
mîncat-o cu fața spre ferestrele vecine: dacă eu vă înfricoșez, voi nu mai puțin. sonatinî cu genunchii la gură stăm în găoacele din ghetoul galben: fetele lăutarului cu țîța obrăznicuță și Iocasta cea transparentă cu un soare mic și lichid licărindu-i printre picioare, ori Guță, paznicul flaușat, cu fesul pe o ureche. ca niște ouă de matcă în stup stăm noi: eu cu iluzia drept animal de casă, puștiul cu maneaua la maxim de-ndată ce soarele prinde puteri, băbuța
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
dincolo de Tisa, Acareturi, țarini, ctitorii cu hram. Casele pierdute, aburul din Peri, De pe o colină, mai în sus de Sighet, Le priveam noi, tineri, parcă era ieri, Țara de dincolo cu albastrul Lighet. Dobăieșu-n ceață, aer de pădure, Albele Biserici licărind în zare, El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
fructele căzute/ Împotriva vântului.” (Fugă...). Cum motivul Ofeliei nu putea lipsi dintr-un univers poetic feminin cutremurat de întrebări thanatice, 12 minute este o expresivă versiune personală a acestuia: „Lacul a adus la mal papucii iubitei adormite și ei au licărit ca buzele ei unduindu-se în vânt cu miros de tuberoze. Încerca să-mi spună ceva și eu n-o auzeam? Încerca să facă un pas, dar mâlul o ținea strâns, o sorbea încet, o contopea cu carnea lui moale
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii ei lucesc ca jărăgaiul Și, semn că s-a făcut nespus de rea, îmi spune-amenințînd cu evantaiul Că o să merg în rai dar fără ea. 4 Tu-mi spui că-mi
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Aur ridicată de turci să oprească șirul nesfîrșit de veniri ale prea multor Messiah. În orașul lui Messiah de ziua mea. De la un mormînt la altul în Israel. Cel al tatălui meu. Luminițele a un milion și jumătate de copii licăresc într-o infinitate de oglinzi la Yad Vashem. Vocea lui Benny Hendel le citește numele. Mormîntul lui Iisus. Zidul Plîngerii. Morminte din zid în zid, o, Ierusalime, Groapa cuvintelor vechi, cuvintelor noi, cuvintelor viitoare. Morminte așteptînd alte morminte. Acolo mi-
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz - Sunt uriașe santinele, La poarta mândrului Caucaz ! Sălbatică și minunată Era divină lume, toata ; Dar mândrul duh, cu mut dispreț Privi ce Domnul sau crease, Și-nalta fruntea să rămase
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]