437 matches
-
circuitul sanguin. Prin urmare, a renunțat la acest efort sisific, ce-i depășea cu mult anemicele sale potențe intelectuale, și a recurs la mijloacele de exprimare specifice mârlănimii și care-i veneau mănușă: un imens repertoriu de imprecații și expresii licențioase unde se simțea în elementul său, ca porcul în propriile dejecții. Nu mai boscorodi și nu mai fă semne, boaită reacționară, nici tu și nici puii tăi de viperă! Gata! Știm cine este ticălosul de bărbatu-tău! O să vă lichidăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ferrara căpătase importantă politică după exilul familiei de' Medici și restaurarea constituției florentine republicane. Savanarola i-a îndemnat pe florentini să se curețe de vicii, creând, printre altele, focuri ale vanităților (din tablouri cu teme păgâne, vesminte de lux, cărți licențioase, oglinzile doamnelor), iar mesajul său de renaștere religioasă s-a bucurat de sprijin popular. Una dintre primele scrisori care ne-au rămas de la Machiavelli descrie o predică a lui Savanarola în termeni defăimători 24. Imediat dupa execuția lui Savanarola în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lui Vettori. Extrem de interesant este că Ricci a susținut că a copiat aceste scrisori în integralitatea lor. Cenzură nu mai părea să constituie o problemă: "Poate înșelat de deosebită afecțiune" a copiat acest grup de scrisori fără să elimine elementele licențioase. Demnă de notat este schimbarea de optică a lui Ricci pentru volumul Apografo: într-unul dintre primele comentarii regăsite mai sus, ce poate fi datat în preajma anului 1570, nepotul lui Machiavelli spunea că dorește să readucă la viață opera pierdută
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care îl pronunța cu atâta determinare. La care Mirel a dres busuiocul în felul următor. „Da’, ce-ai cu noi, fă, pentru ce să dăm cu var? - n-am zis «pula» am zis «pulma».“ Și așa a decurs conversația asta licențioasă care urmărea să stabilească diferențele de nuanță dintre pulă și pulmă - și noi ne tăvăleam prin bănci de râs. Altă dată, fază de zece puncte, eram la ora de limba și literatura română, la Șoseaua Nordului a lui Eugen Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nici chiar cu rânduielile lui Dumnezeu. M-a smucit cu vio lență de braț, m-a privit cu privirile lui duse Încă de pe atunci, spunându-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta muierlâc practicat din simplu nărav și fără convingere, posedă Însă, ca toți curvarii inteligenți și atenți la nesfârșitul treapăt licențios al acestui neam de femei, marea și excelenta predi lecție (atârnată acum de lectura acestor pagini ale mele care au dezlegat limbile ferecate ale atâtora) de a observa În jurul lui, de a Înregistra și reflecta uneori, chiar dacă nu Îndrăznește a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne oferă detaliul exorbitat sau mai precis ce apare în plus la Pintilie și nu există nici măcar in nuce la Caragiale ? În primul rând dimensiunea scatologică pe care o con- figurează filmul lui Pintilie constituie o valoare adaugată. Oricât de licențios vorbesc personajele caragialiene, iar în această privință există o moderație pe care scriitorul a avut-o permanent în vedere, nu avem nimic din „merdi‑ vaudage-ul” pus în scenă de Pintilie. Există o certă deli- catețe abilă a prozatorului de a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caragialiene, iar în această privință există o moderație pe care scriitorul a avut-o permanent în vedere, nu avem nimic din „merdi‑ vaudage-ul” pus în scenă de Pintilie. Există o certă deli- catețe abilă a prozatorului de a ocoli limbajul licențios, sugerându-l mai degrabă prin deformare lingvistică, apro- piată de jocul prețios al calamburului, păstrând esența unui chirițism evoluat. Adesea personajul este trădat de propria incultură sau mai rar pus în dificultate de incultura altora. Comicul de limbaj se bazează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Tren de plăcere, unde menuetul lui Paderevski devine menuetul lui „Pederaski” sau High Life, unde tocmai întrebuințarea unui limbaj prețios conduce la o confuzie care provoacă amenda cu o pereche de palme a grațiosului Claymoor. În sensul deformărilor cu iz licențios stă și o mărturie a lui Tudor Arghezi care îl corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o pereche de palme a grațiosului Claymoor. În sensul deformărilor cu iz licențios stă și o mărturie a lui Tudor Arghezi care îl corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
creație (Joyce, Ionesco, Shakespeare, Thomas Mann, Musil ș.a.m.d.). Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă de
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
îndeosebi sub forma calamburului), complicitatea cu cititorul și vocația de a face din artă - arta ca artă și arta de a trăi - un mijloc de salvare din mizeria vieții, vocație în care se revelează esența unui fel de a fi. Licențioase rareori, amuzante întotdeauna, istorioarele d-lui Teodoreanu ne introduc în micile vicii, cum mici erau și ale eroilor lui Caragiale, din cari se hrănesc, cu voie bună și seninătate, muritorii de obște, pentru cari gluma sau paharul de vin nu
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
își propune să rediscute locul ocupat de poet în imaginarul colectiv. Se declanșează un scandal cultural de proporții, datorat vulgarității și violenței care animă o parte a textelor (inclusiv cel al îngrijitorului de număr): astfel, T.O. Bobe introduce conotații licențioase în comentarea imaginii lui Eminescu, Cristian Preda califică drept „nule” „rudimentele” de gândire politică ale gazetarului; Răzvan Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
o perioadă când se înmulțiseră atacurile și acuzele de pornografie la adresa unor scriitori. Geo Bogza și H. Bonciu erau vizați în primul rând, dar și E. Lovinescu fusese mustrat de N. Iorga pentru că în romanul Bălăuca descrisese într-o manieră licențioasă întâlnirea dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle. Un campion al acestei campanii de „asanare” a literaturii era I. Al. Brătescu-Voinești, de-a dreptul înverșunat împotriva lui E. Lovinescu. Cu un verb înfierbântat, N. Iorga susține în „Cuget clar” o adevărată
GRUPAREA CRITICILOR LITERARI ROMANI (GCLR). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287379_a_288708]
-
de la mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul unui căcat gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea lirismului furat exercițiului unui realism brut (atenuat de ingenuitate), licențios, ubicuu În literatura franceză contemporană (o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se inspiră din Ovidiu, din Dryden, din La Fontaine, dar mai ales din Swift, după cum o spune el însuși. El este mai aproape de Aristofan în modul său de a vorbi și de a face să vorbească zeii adăugând o tușă licențioasă. Cât despre Hölty, cu balada sa "Töffel und Käthe" (1771), singurul său model este Filemon al lui Swift (dar povestea se petrece în Suabia și nu în Kent). Ermiții au devenit vânzători de haine și lucruri vechi. Când cei doi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
foame, îi este sete și frig și oferindu-i ca sacrificiu trupul său gol pentru a încălzi lepra celui care se dovedește fi Hristos. Hristos sau diavolul, Flaubert a ezitat, de altfel. Fiindcă în ciorne Flaubert valorifică prezența unui diavol licențios ca o umbră purtată, diavol ce se găsește în trei compartimente ale vitraliului și căruia Langlois nu-i poate găsi o explicație. În ciorne, Flaubert îl plasează pe Iulian în fața unei realități demonice a unui Isus-lepros-ispititor-sodomit, un Isus-diavol. Dacă dispare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reprezintă în mod exemplar). În Castelul institutorul îi răspunde lui K. care îl întreabă dacă îl cunoaște pe conte, în franceză, spunându-i: "Gândiți-vă la aceste urechi nevinovate"617. Elevii nu pot înțelege această limbă cunoscută pentru conotațiile ei licențioase, echivoce și imorale. Ea este limba "cuvintelor aluzive" și întărește aspectul amenințător și periculos al referentului. În mod mai general, limba - diferită prin aceasta de limbaj - implica diversitate, babelizare și cosmopolitismm 618. Aceasta înseamnă că existența însăși a limbilor face
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a descoperit textul lui Louis Protat la biblioteca unui institut din Indiana dedicat sexualității masculine, și pare puțin probabil să găsești în bibliotecile de la noi rubrici intitulate "Pornografie feminină, Franța, secolul XIX sau "Scatologie), deși în ce-l privește pe licențiosul, dar mult mai onorabilul Monselet, sursa citatului ( vous penetrerez dans les familles...) a fost descoperită de Radu Albala, în 1985. Ce înseamnă a reciti? E pur și simplu a pune întrebări important nu e răspunsul, ci curiozitatea intelectuală, capacitatea de
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
cititorul și zice: mă piș, bă pe textele voastre" Un derbedeu de pe stradă poate avea o anumită grație vorbind astfel. Dar un domn respectabil, cu costum și cravată, nu va găsi în vecii vecilor tonul potrivit pentru a rosti cuvinte licențioase. Ceva asemănător cu filosofarea în pat Nu trebuie să se înțeleagă că în volum predomină această cochetare cu limbajul străzii. De cele mai multe ori, poetul recurge, dimpotrivă la un limbaj eseistic, pe care îl stăpânește perfect și care i se și
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
ai lumii, ca într-un fel de stațiune de vacanță, unde aceștia încearcă să pună la cale destinele omenirii. Capitolele despre Andrea sînt profund diferite de cele avînd-o în centru pe Felicity: umorul lui Codrescu e mai subtil și mai licențios, tocmai pentru că e aparent cenzurat. Două călugărițe ardelence, Rodica și Maria, sînt personaje importante în intrigă desfășurată la mănăstire, prin felul în care cele două femei simple și frenetic încrezătoare în Dumnezeu devin un fel de ecou al întîmplărilor, reverberînd
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
întîmplă a descinde savuros în fiziologie. În felul acesta am putea interpreta turnura pe care o ia comentariul unui volum supraerotizat al Floarei Țuțuianu, Libresse oblige. Propozițiile trec de la o indiscreție la alta, într-un crescendo contaminat parcă de frenezia licențioasă de care e cuprinsă poeta: "Metafora senzuală, trasă în provocări ingenue ce se aventurează pînă la marginea declamației impudice, subîntinde și febrele din Libresse oblige, punînd scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
morală a acestora; aceleași obligații sunt valabile și pentru serviciile de programe destinate exclusiv publicului din România, retransmise de distribuitorii de servicii. Articolul 15 Sunt interzise, în cadrul emisiunilor destinate copiilor, fumatul și consumul băuturilor alcoolice, comportamentul trivial, limbajul vulgar ori licențios, aluziile sexuale, ridiculizarea defectelor fizice și a handicapurilor. Articolul 16 Sunt interzise, în intervalul orar 6,00-22,00, anunțurile promoționale care includ scene de violență, sex, limbaj vulgar sau alte elemente care pot afecta copiii. Articolul 17 Este interzisă prezentarea
DECIZIE nr. 249 din 1 iulie 2004 privind protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/159761_a_161090]
-
și de limbaj, minimă ca durată, intensitate și număr de scene, nuditate fără conotații sexuale); ... c) producții audiovizuale interzise copiilor sub 12 ani (violență fizică, psihică și de limbaj redusă ca durată, intensitate și număr de scene, expresii vulgare ori licențioase incidentale, nuditate); ... d) producții audiovizuale interzise copiilor sub 16 ani (violență fizică, psihică sau de limbaj intensă, sistematic repetată, violență casnică sau sexuală, scene de cruzime asupra oamenilor sau animalelor, scene de sinucidere, consum de droguri și alcool, comportamente și
DECIZIE nr. 249 din 1 iulie 2004 privind protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/159761_a_161090]