1,260 matches
-
fost cea potrivită. Era un om închis în sine și tăcut și avea puțin alura unui mistreț. O odaie, un restaurant modest și ieșiri destul de misterioase, în asta consta toată viața lui Cottard. Oficial, era reprezentant comercial de vinuri și lichioruri. Din când în când primea vizitele a doi sau trei oameni care erau probabil clienții lui. Seara, uneori, se ducea la cinematograful care se afla în fața casei. Slujbașul observase chiar că acest Cottard părea să dea preferință filmelor cu gangsteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară și beau toți lichior mirosind a anason. Rambert avea aerul că reflectează. Miercuri, Marcel se întorsese spunând: "S-a hotărât pentru mâine seară la miezul nopții. Fii gata". Din cei doi oameni cu care păzeau postul, unul era atins de ciumă și celălalt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Republici Turce trecea instantaneu la politica mondială, care era În sine un dezastru și de aceea era Întotdeauna interesant să vorbești despre ea. În timpul ăsta, doamnele se strângeau În celălalt capăt al casei, ținând În mâini pahare de cristal cu lichior de mentă, uitându-se una la rochia celeilalte. În cadrul secțiunii doamnelor existau două tipuri de femei, extrem de diferite unul de altul: profesionistele și soțiile. Profesionistele erau tovarășele-femei, simbolul noii femei turce; idealizate, glorificate și promovate de elita reformistă. Aceste femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se pare că abonatul continuă să primească apeluri din exterior. N-aș mai fi silit să sun eu primul și aș vedea astfel și cine se gîndește la mine. Am scos din cutie și am spălat paharele de cristal pentru lichior moștenite de la bunica și Îmi torn minusculele porții pe care ți le Îngăduie acest tip de pahare. Ar fi mai nimerit să-mi beau malțul meu cel pur Într-un pahar mai mare, dar n-am așa ceva și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acasă, iar pentru ea, atât de mult timp, nu fusese decât un nume de cocteiluri dulci: Malibu Breeze, Malibu Rum Splash, Malibu Twister, Malibu Smash... chiar și Midnight Flight to Malibu, cel mai bogat În calorii dintre toate: o treime lichior Blue Curaçao, o treime cremă de banane, o treime rom de cocos Malibu®, stins cu suc de ananas. Bun! John Lennon o Întâlnise pe Yoko Ono la deschiderea unei galerii, În 1966, atras fiind de cuvântul scris mare, „da“, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Fier căzută Între Est și Vest. La vremea aceea, erau pletoșii Împotriva Gărzii Naționale. Acum sînt mustăcioșii Împotriva celor rași la sînge. Sus, doamna Petrovici, care privise totul de la fereastra apartamentului, pregătise deja gustările pentru oaspetele lui Susan: prăjitură, roșii, lichior, brînză și o cană de apă rece ca gheața. Brînza de capră, cu un miros pătrunzător, tronează În mijlocul unui fund de lemn cu un cuțit Înfipt În ea. — Asta e mămica mea, Aleișa Petrovici. Mami, el e domnul Wakefield. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
masă ca-n filme. Bișnița Eu l-am avut pe tata drept exemplu. Cum să mă apuc de băutură? Le-am încercat și eu băuturile, le-am luat, așa, la rând, toate cu un gust rău, mai puțin - să zic - lichiorul, care-i mai dulce, așa. Și-am zis: dacă nu e bun - la o parte! De droguri nu m-am atins. În schimb, ca să pot să mă distrez și să trăiesc așa cum am crezut eu că-i bine, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mână o carte cu coperta înzorzonată și asculta cu bunăvoință povestea unei femei tinere, care vorbea doar ca să-i facă ei plăcere. Pe o măsuță de cireș sclipeau în soarele amiezei câteva păhăruțe ca niște degetare, pe jumătate umplute cu lichior de coacăze. Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sens literar sau Învechit, transa desemnează o neliniște extrem de vie, o teamă legată de ideea unui pericol iminent. „Prefer să-mi iau lumea-n cap, decât să mai trăiesc asemenea transe” (Émile Zola). Bruno Îi oferi catolicei un pahar de lichior de Charentes. — Cum te cheamă? o Întrebă el. — Sophie, răspunse ea. — Nu dansezi? o Întrebă el. — Nu, răspunse ea. Nu prea mă dau În vânt după dansurile africane... sunt prea... Prea cum? Îi Înțelegea tulburarea. Prea primitive? Evident, nu. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ei (un ins de treabă și aproape surd), care Îmbătrâneau Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană, Michel Îl asculta pe bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de cincisprezece ani, pe care Bruno le va dori și el. Se apropiau de starea de rivalitate, stare naturală Între bărbați. Erau ca niște animale bătându-se În aceeași cușcă - Timpul. În drum spre acasă, Bruno cumpără două sticle de lichior de anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
n-a observat nimic. În vacanța din februarie, Anne a plecat cu Victor la părinții ei; eu am rămas singur la Dijon. Am făcut o nouă tentativă ca să devin catolic; lungit pe salteaua Épéda, citeam Misterul Sfinților Inocenți și beam lichior de anason. Péguy era foarte frumos, era Într-adevăr superb; dar a sfârșit prin a mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
genul președintele-are-de-gînd-să-bombardeze-Japonia-și-Will-Smith-e-singurul-care-poate-salva-lumea. Ci la micile secrete obișnuite, din viața de zi cu zi. Iată, de pildă, cîteva secrete spuse așa, la Întîmplare, primele care-mi vin În minte: Geanta mea Kate Spade e o imitație ieftină. Îmi place la nebunie lichiorul, cea mai puțin cool băutură din univers. Habar n-am ce Înseamnă NATO. Sau, măcar, ce e. Am 58 de kile. Și nu 52, cum crede prietenul meu Connor. Deși trebuie să spun, În apărarea mea, că, atunci cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gîndit uau, ce bine arată. E foarte Înalt și blond, fiindcă e pe jumătate suedez, și are niște ochi albaștri incredibili. Așa că, atunci cînd m-a invitat În oraș... — ... Întotdeauna, Înaintea unei Întîlniri cu un tip, beau un păhărel de lichior, ca să-mi treacă nervozitatea... — Connor e un băiat extraordinar. E pur și simplu extraordinar. SÎnt o fată foarte norocoasă. Toată lumea vorbește extrem de frumos despre el. E blînd, sufletist și e un tip de succes, și toată lumea ne spune mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scîncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de milioane. Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întîlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s Bristol Cream așezată pe o tavă de argint. — Ai pregătit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uluită. — Nu, e băutura mea preferată. E atît de serios, că nu mă pot abține și izbucnesc În rîs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dîndu-mi un pahar. N-am mai băut niciodată. Își pune un deget de lichior, ia o gură și e atît de șocat că aproape mă Împroașcă cu restul. Vorbești serios ? — Îhm, ce bun e ! Are gust de sărbătoare, de Crăciun ! — Mie mi se pare că are gust de... Clatină din cap. Dar mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cameră și Încep să-mi dau cu rimel și la ochiul celălalt. CÎteva clipe mai tîrziu, aud un ciocănit discret În ușă. — Intră ! zic, așteptîndu-mă să fie Lissy. Dar În ușă se află Jack, care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cel mai de bine... continuă Jack. — Tu ești ! Chiar tu ! — ... citește rapid coperțile unor cărți cu pretenții și spune că le-a citit... — Puteam să jur că n-ai citit Marile Speranțe ! spune Artemis triumfătoare. — ... se dă În vînt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcîndu-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E Emma Corrigan ! — Emma ? spune Katie, privindu-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de bine... continuă Jack. — Tu ești ! Chiar tu ! — ... citește rapid coperțile unor cărți cu pretenții și spune că le-a citit... — Puteam să jur că n-ai citit Marile Speranțe ! spune Artemis triumfătoare. — ... se dă În vînt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcîndu-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E Emma Corrigan ! — Emma ? spune Katie, privindu-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune brusc Connor, rîzÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată Încredere În tine. — Te caută cineva de la departamentul de publicitate al Harvey’s Bristol Cream, intervine și Caroline. Vor să știe unde să-ți trimită o sticlă de lichior cadou ? — Dar de unde mi-au aflat numele ? De unde ? Deja mi s-a dus buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decît să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
masă și mîncăm fiecare cîte un măr Domnișoara ri îmi servește un ceai de mere ne uităm apoi îndelung cum înflorește un măr iar din merele pe care orologiul din sufragerie le taie în mici felii pregătim împreună un delicios lichior de mere s-a făcut tîrziu, Domnișoara ri mă privește suav, îmi ghicește viitorul într-un măr tăiat în două vești bune, în seara aceasta Domnișoara ri va fi a mea ne vom iubi în patul ei plin de mere
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de un câine credincios pierdut și regăsit. Pascalopol îl conduse pe Felix, ținîndu-l mereu afectuos de braț (se întîlniseră pe Calea Victoriei), și în curând se aflară pe scaune, unul în fața altuia, în biroul moșierului. Acesta turnase în două păhărele un lichior verde. Pascalopol tuși de câteva ori ca un orator care are trac, se plimbă prin casă, iar Felix stătea cu inima puțin strânsă, ca un vinovat care se așteaptă la un rechizitoriu. Pascalopol, după ce bău două păhărele, repede, se hotărî
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant, rămân totdeauna un neprețuit prieten și părinte. Pentru voi amândoi. Așa să mă crezi. Zicând acestea, Pascalopol își mască emoția bând un păhărel de lichior și se-ntoarse către Felix ca spre o persoană pe care nu vrei s-o mai reții. Felix strânse mâna călduros lui Pascalopol, acesta i-o strânse și mai tare și se despărțiră amândoi cu sufletul G. Călinescu invadat de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
botul calului. Voi n-aveți nimic aici, nu gătiți? se adresă Stănică Otiliei, care îl privi speriată, umilă. Nemaiașteptând răspunsul, Stănică începu să caute prin dulap, trântind ușile. Găsi, împinse în fund, sticle cu vin înfundate, prăfuite, o sticlă de lichior și un salam bine uscat, neînceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Toți, afară de Felix și Otilia, se așezară foarte bine dispuși în jurul mesei, iar Olimpia se apucă să taie tacticos salamul. - Taie-l mai gros, protestă Stănică, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]