3,366 matches
-
pentru că lucrul cel mai greu de uitat este pădurea de gînduri / care vin de la Îngerul Metraton / pentru că fundul oceanului este făcut din sticlă ca mediator între om și timp / pentru că toate poemele aruncate în ocean sunt strigăte / pentru că urc cu liftul pînă la etajul al 18-lea și văd un aisberg de Manhattan / pentru că sunt făcută din Arcane dubitative" (ele ne gugălesc, sau adăugînd puțină literatură impulsurilor de moarte la etajul al 18-lea). Asistăm la o frenetică mobilizare a cantității
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
nu face decât să umfle și să dezumfle foalele unui acordeon obosit. Am toate motivele să cred că ne este compatriot. Măcar nu se dă la om. În metrou apoi, în ciuda aglomerației, mă apucă un soi de claustrofobie, ca în lifturile din blocurile lui Ceaușescu. O lume, aici, cu totul deosebită de cea de sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli, relaxați sau exuberanți
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
alta, mai subtilă și mai neostentativă: dragostea. Ceea ce se pierdea prin filozofia compoziției reintră în drepturi o dată cu metafizica anatomicului. O primă dovadă: "Ceea ce scriu se naște cu încetinitorul./ N-am talent la mințit așa că mint/ numai prin omisiune./ Pentru mine liftul rămâne singura cale de acces/ către aerul vânăt al înălțimilor./ Nu am cont în bancă nu am economii la ciorap/ nu am un creițar pentru zile negre nu am/ rezerve de supraviețuire/ și totuși continuu să citesc ficțiuni ca și cum/ viața
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
telefonați la room service veți primi răspunsul pe care-l meritați" (Las Palmas); Interzis de furat prosoape din hotel. Dacă nu sînteți persoane care să facă așa ceva rugăm nu citiți notis" (Tokyo); "în caz de incendiu, rugăm citiți aceasta" (Arabia Saudită); Liftul se repară pentru ziua următoare. în acel timp regretăm că veți fi de nesuportat" (București); "A depozita cheia camerei într-o altă persoană e interzis" (Japonia); Acest hotel este renumit pentru liniște. De fapt, hoarde de oameni din toată lumea dau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
cîrtirea corului de detractori. Primul articol care mi-a atras atenția asupra lui Ion Papuc a fost un năucitor text (intitulat Ceea ce știu) despre moartea lui Dragoș Protopopescu. Titularul Catedrei de engleză din București și-a pus capul sub cabina liftului pentru a scăpa de urmărirea securiștilor. O decapitare atroce ce reprezenta deznodămîntul unei aventuri politice despre care fusesem învățat de acasă că nu e bine să vorbesc în public. Și iată că deodată dădeam peste un autor care avea curajul
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
Prețul adevărului, prețul minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-un pachet. Primul pas în schimbul de cadouri pe care s-au întemeiat, ca
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-un pachet. Primul pas în schimbul de cadouri pe care s-au întemeiat, ca pe o regulă
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
însă în raport cu dereglările nervoase ale personajului, tot mai variate. La un moment dat, biata fată are un adevărat repertoar de fobii ("de spații deschise, de spații prea strâmte, de lume multă, de înălțime, dar și de subsoluri, de scări, de lifturi, de stradă, de trotuar, de poduri, de autobuze, de tramvaie, de metrou etc. Și, desigur, având în vedere vechea marotă cu amețeala, de mers sau de stat în picioare." - p. 109), cărora, alături de sufletul pereche, trebuie să le facă față
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
întrebat dacă vreau tot bugetul. La răspunsul meu afirmativ, s-a ridicat în picioare și mi-a pus cutia în brațe. Am terminat interviul. Ne-am luat rămas bun. Am plecat, eu purtând țanțos cutia în brațe. Am ajuns la lift. Ne-au întors din drum zgomotul făcut de fuga disperată a personajului corpolent și strigătele sale: "Copii, n-ați gustat palinca mea!" Ne-am întors. I-am mulțumit, dar am băgat scuza că e cald și ne grăbim să publicăm
Victor Ciutacu dezvăluie cum l-a cunoscut pe Traian Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77430_a_78755]
-
Alex. Ștefănescu Mi-am petrecut nu demult câteva zile, ca pacient, într-un spital de elită. (Dacă eram Marin Mincu, aș fi scris "ca pacient de elită, într-un spital de elită.") Cele trei lifturi destinate bolnavilor erau toate defecte. Definitiv defecte. Ca dovadă în dreptul fiecăruia era amplasat câte un ghiveci de flori uriaș, pe care nici trei oameni nu ar fi putut să-l mute. Trebuia să urci pe jos în unele cazuri și
Cu gândul la Eugen Nicolăescu... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8176_a_9501]
-
etaj mai jos, pe palier, dădu de o ladă deschisă în care, în mijlocul paielor, stătea o lampă de birou oribilă cam de un metru înălțime, din oțel, construită în formă de Tour Eiffel. Firul electric cobora prin mijloc, precum cablurile lifturilor din hotelurile vechi. Poate că aceasta era singura lampă de birou pe care bătrânul reușise să o găsească în tot Parisul sau poate - cine știe? - acesta era chiar produsul lor. Trei sute de franci nu te țin mult la Paris. Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fie sigur că e observat în sală), la care a râs de două ori: la a treia vizionare. Ce mai, a devenit francez! Lionel aruncă punga cu resturile de cărămizi la ghenă. Închide ușa de la ghenă și se întoarce spre lift. În raza privirii îi apar două picioare de femeie. Ridicându-și încetișor privirea, vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câte un „la revedere“ mai mult decât politicos. Pe bichon îl cheamă Robespierre și, așa cum prevestește numele lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul care poate căra maximum 200 de kilograme
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul care poate căra maximum 200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l potolească pe Robespierre, care ar vrea să-l muște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul care poate căra maximum 200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l potolească pe Robespierre, care ar vrea să-l muște puțin pe Lionel dacă ar fi lăsat să ajungă până la el. Șansa lui Lionel este că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care poate căra maximum 200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l potolească pe Robespierre, care ar vrea să-l muște puțin pe Lionel dacă ar fi lăsat să ajungă până la el. Șansa lui Lionel este că liftul ajunge la parter. Neșansa lui Lionel e că madame Agnès e prezentă la datorie și-i observă tocmai când el se decide să-și ia inima în dinți și s-o conducă pe Liliane, câțiva pași, prin parc. — Bună dimineața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prezentă la datorie și-i observă tocmai când el se decide să-și ia inima în dinți și s-o conducă pe Liliane, câțiva pași, prin parc. — Bună dimineața, madame Agnès, se grăbește Lionel să salute primul, ținând ușa la lift deschisă, să iasă vecina cu odorul. — Dumneavoastră erați, domnule Lionel? Da’ uite-o și pe domnișoara Liliane... Ce matinală sunteți azi... Înțeleg că drăguțul de Robespierre vrea să facă un pipi mic? zice madame Agnès, încercând să-l mângâie pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată la categoria oloage? — Exact, spune Agnès în loc de bună seara. Domnișoara Liliane și-a scrântit piciorul. — Nu e grav, minimalizează Liliane. Și tocmai acum s-a oprit și liftul: dracii ăia de copii ai albanezilor de la opt s-au jucat cu el până l-au stricat. E un scandal. Am să-l sun pe Clovis, trebuie să ia măsuri. Am ajuns o țară de imigranți. Cum o să urce acum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de urechi și revine la un zâmbet normal, de nemuritor. Se salută cu două degete la pălărie, ia punga cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare. Aruncă punga la ghenă și ia liftul. Iese din lift. Pentru prima oară de când s-a mutat în acest bloc, privește curios spre tavanul holului. Madame Agnès, care tocmai adaugă puțină sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
revine la un zâmbet normal, de nemuritor. Se salută cu două degete la pălărie, ia punga cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare. Aruncă punga la ghenă și ia liftul. Iese din lift. Pentru prima oară de când s-a mutat în acest bloc, privește curios spre tavanul holului. Madame Agnès, care tocmai adaugă puțină sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-o salute. Pentru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de zece euro. Șoferul descarcă lada de șampanie și demarează fericit. Lionel încarcă în brațe lada și-i spune lui Agnès: — Ce seară animată. — Nu e grav. Important e c-am promovat. Lionel și Liliane urcă la etajul patru cu liftul. Liliane îl așteaptă în fața liftului până se întoarce din garsoniera în care a depozitat șampania. Cavaler, vine cu o sticlă și o ajută să se deplaseze până la apartament. Intră și el cu ea. Robespierre, răpus de oboseală și sătul de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lada de șampanie și demarează fericit. Lionel încarcă în brațe lada și-i spune lui Agnès: — Ce seară animată. — Nu e grav. Important e c-am promovat. Lionel și Liliane urcă la etajul patru cu liftul. Liliane îl așteaptă în fața liftului până se întoarce din garsoniera în care a depozitat șampania. Cavaler, vine cu o sticlă și o ajută să se deplaseze până la apartament. Intră și el cu ea. Robespierre, răpus de oboseală și sătul de șampanie și carne crudă, se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mai vrei ceva? — Un disc cu valsuri. Crezi că Moartea dansează vals? — Ține-mi valiza, mă-ntorc imediat. Liliane revine cu o vază, un patefon și un disc de vinil cu Valurile Dunării. I le dă. Își recuperează valiza. Cheamă liftul. Lionel o întreabă: — Ce faci cu Robespierre? — Se ocupă madame Agnès. I-am lăsat cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
le dă. Își recuperează valiza. Cheamă liftul. Lionel o întreabă: — Ce faci cu Robespierre? — Se ocupă madame Agnès. I-am lăsat cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară. Lionel vede ce oră e și strigă în casa scării: — Madame Agnès! Madame Agnès! Portăreasa, care se uita la televizorul primit de pomană și chiar se mira că inginerul ieșise din cadru, îl aude
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]