954 matches
-
În poemul Aniversarea 2 de Dan Coman,95 comprimarea distanței se realizează prin exercițiul dificil de adoptare a perspectivei inverse, care deschide un alt unghi de vedere: "răstălmăcesc toate vorbele până ce nu mai înțeleg nimic/ până ce se limpezește apa din ligheanul de seară". Pentru început, experierea decuvântării, destructurarea discursivă; cuvântul nu mai exprimă un sens dat înțelegerii, rostitul abdică din orizontul unei denominații - acum - superflue. El se întoarce la rostirea în care nespusul prefigurează actul comunicativ, dar spune mai mult prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am nicio îndoială/ niciun cuvânt nu-mi mai întrerupe vuietul capului/ apa din lighean se face neagră și tare/ fața îmi intră cu putere în pământ". Ceea ce se vrea un exercițiu compensatoriu de liniștire sau un simplu joc care să dejoace deriva limbajului se dovedește o aventură existențială organică ce pune în scenă o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stâng, pentru a avea mâna dreaptă liberă și a putea lua, de pe o măsuță cu trei picioare, plasată în stânga fiecărui pat, mâncare și băutură. Serviciul era asigurat de sclavi - care aduceau nu numai mâncărurile și carafele cu vin, ci și lighenele și prosoapele, parfumurile, cununile etc. În mijlocul sălii se afla un altar, întrucât orice symposion era asociat unui patron-zeu. De asemenea, un vas mare, numit krater, în care vinul (de regulă, foarte tare) era amestecat cu apă. Rostul său era să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sute de invenții pe care acum ni le asumăm. Am văzut desenat pe un vas etrusc, un bărbat semiculcat care își bagă degetele în gît și vomita. Nevasta, Doamne, de pe atunci erau nevestele la fel ca și acum, îi ținea ligheanul. Docilă și grijulie. Solidară și îngăduitoare. Omul său a întrecut măsura dar mîine va pleca să muncească pe ogoarele pe care le văd pînă departe, într-o ceață alburoasă. Din cînd în cînd mai strîng mîini bătătorite, cu unghii negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sucuri de fructe și mă hrănesc eu. Florea era bănățean și avea un adevărat cult pentru Moldova. Locuiam în același bloc din Oran vreo 20 de familii de români. El era singur și eu mă duceam la el cu un lighean de gogoși făcute de soție ca să mai vorbim și să ne delectăm cu vinul roze, Souaflias. Deși mă feream, domnișoara conf. Dincă, tot din Timișoara, m-a zărit și a luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să se audă ce mai face alături, în apartamentul vecin, Aurora. Aceasta își vedea de treabă în liniște. Deodată apare ca o stafie înspăimîntătoare! Pe o bordură exterioară, lată de o palmă, Aurora a venit la geamul vecinului cu un lighean. Aruncă lichidul din lighean în camera vecinului și, cu un chibrit, îi dă foc. Se retrage calmă, savurînd răcnetele scoase de oameni în flăcări. Ușa de la ieșire, care se deschidea în afară, era blocată și în cîteva secunde cele patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai face alături, în apartamentul vecin, Aurora. Aceasta își vedea de treabă în liniște. Deodată apare ca o stafie înspăimîntătoare! Pe o bordură exterioară, lată de o palmă, Aurora a venit la geamul vecinului cu un lighean. Aruncă lichidul din lighean în camera vecinului și, cu un chibrit, îi dă foc. Se retrage calmă, savurînd răcnetele scoase de oameni în flăcări. Ușa de la ieșire, care se deschidea în afară, era blocată și în cîteva secunde cele patru suflete au murit. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
englez, explorator al coastelor Americii de Nord, care l-ar fi adus reginei Elisabeta I din zona statului Virginia, devenită celebră mai târziu prin țigările "Vir-ginia". Se spune că văzându-l fumând, un servitor al acestuia i-a aruncat în față un lighean cu apă, crezând că stăpânul "a luat foc"! Există versiuni conform cărora un alt contemporan faimos al lui Sir Walter, navigator și corsar, Francis Drake, după incursiunile din 1586 în coloniile spaniole, ar fi adus în Anglia și tutun capturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii de tablă, prin care zbârnâie seara vântul ca într-o scoică, schelete de umbrele, resturi de găleți și lighene fără fund, capace de plastic, sticle sparte și altele de acest fel, ba chiar și fragmentele dezarticulate ale unei macarale, care au fost galbene după câte se pare, și acum, pe jumătate îngropate în pământul calcaros, cum este terenul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unde doi chirurgi l-au examinat rapid și, cu un ferăstrău și alte instrumente de tortură, după ce l-au anesteziat, au tăiat piciorul drept al lui Burcea, de sus, mult deasupra genunchiului. Nu am uitat niciodată cum plesnește într-un lighean un picior abia tăiat. Un chirurg mi-a arătat o schijă care, neobservată, îi secționase, ca un brici, artera femurală. "Bravo vouă!", ne-a spus doctorul, adică bravo că-l adusesem la timp, "în câteva minute se pierdea". Abia peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost pentru el, probabil, cea mai productivă literar. În vreo trei săptămâni de caniculă a scris atunci, numai noaptea, nuvela lui cea mai întinsă, Întâlnire târzie, procedând cam în felul lui Creangă, adică ținându-și tot timpul picioarele într-un lighean cu apă rece amplasat sub masă. Îmi mențin forma, iar inspirația mi se frăgezește, spunea el. Cu toate că a veni în Naipu echivala pentru bucureșteanul din centru cu o expediție temerară, eram vizitați destul de des de amicii noștri literari. Se încingeau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
extaz ce mă cuprindea la întâlnirile duminicale, am început - la sfaturile noilor mei prieteni, dar și sub directa lor îndrumare - să mă supun zilnic unui program riguros de purificări energetice: băi repetate de picioare în apă cu sare (la două ligheane!), lucru vibratoriu (bandane) pe chakre, lucrul cu lumânarea pe canalul stâng, gheață pe ficat, instilații nazale de apă sărată, ghee în nas, bilețele arse, Devi Kavach... nimic din ceea ce învățasem nu era neglijat. Nicio tehnică la care primeam, treptat, accesul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un program minim de purificări. - Și ce vrei acum? Să ies iarna la aer și să stau cu fundul în zăpadă?... - Dacă vrei tu... Nu! Nu o lua chiar așa! Problema este cât se poate de simplă. Ai acasă un lighean? - Nu mă mai spăl de multă vreme la lighean, omule! M-am mai civilizat și eu, nu crezi? Curge și la mine apa la chiuvetă! - Iartă-mă! N-am vrut să aduc atingere mândriei tale de orășean cu apa-n
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Să ies iarna la aer și să stau cu fundul în zăpadă?... - Dacă vrei tu... Nu! Nu o lua chiar așa! Problema este cât se poate de simplă. Ai acasă un lighean? - Nu mă mai spăl de multă vreme la lighean, omule! M-am mai civilizat și eu, nu crezi? Curge și la mine apa la chiuvetă! - Iartă-mă! N-am vrut să aduc atingere mândriei tale de orășean cu apa-n casă!... Dar, sunt nevoit să-ți amintesc: la țară
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai civilizat și eu, nu crezi? Curge și la mine apa la chiuvetă! - Iartă-mă! N-am vrut să aduc atingere mândriei tale de orășean cu apa-n casă!... Dar, sunt nevoit să-ți amintesc: la țară oamenii tot la lighean se spală și - zău! - nu sunt nici murdari și nici nu se rușinează de statutul lor de țărani! Sunt chiar niște oameni mândri și de tot respectul! - Da, dar eu mai folosesc și șampoane, și deodorante... - Așa e! Sunt niște
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de statutul lor de țărani! Sunt chiar niște oameni mândri și de tot respectul! - Da, dar eu mai folosesc și șampoane, și deodorante... - Așa e! Sunt niște diferențe specifice. Dar... ne îndepărtăm de subiect. Nu mi-ai răspuns: ai un lighean în casă? - N-am, măi! Ce să fac cu el?! - Purificări! Asta să faci! - Purificări?! La lighean?! Nu-mi e de-ajuns dușul?! - Dușul te spală, prietene! Apoi folosești deodorantul... - Și care-i treaba cu ligheanul? - Foarte simplă! Pui apă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai folosesc și șampoane, și deodorante... - Așa e! Sunt niște diferențe specifice. Dar... ne îndepărtăm de subiect. Nu mi-ai răspuns: ai un lighean în casă? - N-am, măi! Ce să fac cu el?! - Purificări! Asta să faci! - Purificări?! La lighean?! Nu-mi e de-ajuns dușul?! - Dușul te spală, prietene! Apoi folosești deodorantul... - Și care-i treaba cu ligheanul? - Foarte simplă! Pui apă călduță în lighean, o mână de sare grunjoasă și apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai răspuns: ai un lighean în casă? - N-am, măi! Ce să fac cu el?! - Purificări! Asta să faci! - Purificări?! La lighean?! Nu-mi e de-ajuns dușul?! - Dușul te spală, prietene! Apoi folosești deodorantul... - Și care-i treaba cu ligheanul? - Foarte simplă! Pui apă călduță în lighean, o mână de sare grunjoasă și apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam vreo zece minute. - Și nu folosesc săpunul? Nu mă frec? - Aia ai făcut-o când te-ai spălat! Acum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
N-am, măi! Ce să fac cu el?! - Purificări! Asta să faci! - Purificări?! La lighean?! Nu-mi e de-ajuns dușul?! - Dușul te spală, prietene! Apoi folosești deodorantul... - Și care-i treaba cu ligheanul? - Foarte simplă! Pui apă călduță în lighean, o mână de sare grunjoasă și apoi stai cu picioarele în baia aceasta cam vreo zece minute. - Și nu folosesc săpunul? Nu mă frec? - Aia ai făcut-o când te-ai spălat! Acum te purifici! Baia cu apă sărată de la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
De ce n-ai spus așa de la început?! - Dacă tu te umfli în pene că ai apă la chiuvetă!... - Scuze, dar m-am mai precipitat și eu! Acum vreau să recapitulez ca să fiu sigur că nu omit ceva: iau una bucată lighean, pun apă călduță în el, arunc și o mână de sare grunjoasă înăuntru, apoi îmi înmoi picioarele vreme de zece minute... Am uitat ceva? - Da! La urmă te clătești pe picioare cu apă curată, te ștergi și arunci apa din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pun apă călduță în el, arunc și o mână de sare grunjoasă înăuntru, apoi îmi înmoi picioarele vreme de zece minute... Am uitat ceva? - Da! La urmă te clătești pe picioare cu apă curată, te ștergi și arunci apa din lighean la WC! Ți se pare greu? - Nu! Deloc! Și este suficient? - Ce-ai mai vrea? - Nimic! Doar că... Mai spuneai ceva și de foc! - Da! Focul este un alt important element purificator! - Adică? - Te-ai întrebat vreodată de ce dau foc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și matale? - Da, mamă! Fac și eu! De ce să nu fac? - Să știi că este excelentă pentru sănătate! O să te simți foarte bine după aceea! N-o să-ți pară rău! - Te cred, mamă! Te cred! - Gata, mamaie! Eu pregătesc totul: ligheanele cu apă, sarea, lumânarea și... aduc imediat și poza lui Shri Mataji! - Fă, mamă, cum știi tu că trebuie să faci! Mamaia! Mamaia Paraschiva. O femeie bătrână de la țară, mărunțică și puțin adusă de spate, îmbrăcată permanent în negru și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de vin curat, de butuc, din propria gospodărie. Sufrageria era pregătită pentru baia de picioare. Dar și vârstnica elevă. Închisese televizorul la care obișnuia să-și urmărească emisiunea preferată de pe Kanal D, iar acum se instalase cuminte pe canapea, în dreptul ligheanului cu apă cu sare, cu picioarele dezgolite de șosetele călduroase și privea la chipul lui Shri Mataji și la flacăra lumânării aprinse din dreptul fotografiei. - Gata, mamaie! Începem? - Începem, mamă. - Mamaie, întâi va trebui să ne ridicăm energia. Energia Kundalini
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
înainte de culcare! - Bine, mamaie! Ține mâinile îndreptate spre icoană! Au urmat câteva minute de liniște. De liniște în încăpere, dar și una interioară. Se auzeau doar respirația greoaie și ușor șuierătoare a bătrânei și clipocitul apei la mișcarea picioarelor prin ligheane. - Mamaie - o apelă ginerele în șoaptă - simți ceva în palme? În degete? Pe corp? - Ce să simt, mamă? Nu știu... ia, ca niște furnicături prin degete! - Sigur, mamaie? - Da, mamă! - răspunse bătrâna, de data aceasta mai sigură pe ea. Niște
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]