4,644 matches
-
puse o pătură pe iarbă și stătu întins pe ea pînă se întoarseră părinții de la combinat. Din ziua aceea însă nu mai părăsi curtea casei, deși ar fi dorit fantastic de mult să plece cu o nouă expediție la Peștera Liliecilor ori, cel mai mult și mai mult, la Piatra Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
picuri cu luminarea! Iar Ilinca nu vrea să mai meargă cu nimeni. I-a spus atunci, seara, cînd i-a adus de la rîul din munți 8 păstrăvi și 12 boișteni, că în fiecare noapte visează cum i se zbate un liliac în păr și nu aude decît pîrîitul pietrelor care cădeau din tavanul peșterii. Pe Nuțu lui Răstoacă l-a exclus definitiv din gîndurile sale. Phii, ce momîie! zise Bărzăunul cînd își aminti de făptura lui Nuțu, plină toată de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la cale în sat? Ce-anume? întrebă Bărzăunul mirat, fiind sigur că-i ceva rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm ciolanele acelea de... mamuți, de lilieci, ori naiba mai știe de ce, la școală. Nu ți-a spus frate-tu Matei? Bărzăunul rămase paralizat. Avea convingerea că ori n-a auzit el bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm ciolanele acelea de... mamuți, de lilieci, ori naiba mai știe de ce, la școală. Nu ți-a spus frate-tu Matei? Bărzăunul rămase paralizat. Avea convingerea că ori n-a auzit el bine, ori că Ilinca vrea să-și bată joc de el. În adîncul sufletului însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
coaste: Tu n-auzi ce-ți zic? Ce te holbezi așa? Ba aud, răspunse Bărzăunul trezit cam prea dur la realitate. Sigur c-aud!... Dar cine le-a spus lor de chestia asta?... Cum de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o audă Nuțu și să simtă toată povara trădării lui. Ei, cine le-a spus! se fîțîi Ilinca aruncîndu-și iar șuvița din ochi. N-o mai fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo... Și-o să fac chiar așa cum zici tu, Bărzăune: merg numai pînă la peșteră și rămîn afară... Ori nu! Mai bine știți ce fac? Îmi acopăr capul c-o broboadă, sau îmi pun o pălărie și, în cazul ăsta, bonjur, lilieci!... Nu-mi mai este frică, nu? Păi! zise Bărzăunul plin de bucurie că a reușit s-o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi le-am promis băieților că mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pleoape trase pe un ochi ce nu vrea să se mai deschidă. Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții trag foloasele D e data asta, noua expediție de la Peștera Liliecilor era compusă din mai multe persoane decît s-ar fi așteptat cineva, deși Nuțu lui Răstoacă, sub motiv că pleacă la mare, refuzase să mai participe. Iar Matei, fratele Bărzăunului, nu se întorsese de mai multe zile de la Piatra-Neamț, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
anevoios, în timpul căruia doctorul Pompiliu Stănescu le spuse tuturor că o a doua nebunie ca asta nu mai face nici dacă-l ard de viu, ajunseră la peșteră. Ceea ce trebuie reținut în primul rînd din această nouă expediție la Peștera Liliecilor este faptul că, deși spusese tot drumul că nu mai intră în peșteră pentru nimic în lume, Ilinca a intrat totuși ținîndu-se strîns de brațul lui Virgil și al Bărzăunului și ea a fost aceea care a aruncat o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se va ivi. Să se învețe minte să spună adevărului pe nume, trase el concluzia, nu să orbească lumea cu minciuni de astea! Că atît lui Virgil cît și lui Vlad, dar cu precădere Ilincăi și Bărzăunului expediția de la Peștera Liliecilor le lăsase un gust amar, nu trebuie să se mai spună. Cu toată zarva ce se făcuse în jurul celor mari, considerați inițiatorii expediției și descoperitorii peșterii, Bărzăunul declarase în fața Ilincăi, în seara cînd îi dusese ziarul cu articolul, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
celor mari, considerați inițiatorii expediției și descoperitorii peșterii, Bărzăunul declarase în fața Ilincăi, în seara cînd îi dusese ziarul cu articolul, că în foarte scurtă vreme o să le arate el tuturor cine sînt adevărații descoperitori nu numai ai ciolanelor de la Peștera Liliecilor, ci și ai tezaurelor de la Piatra Domniței (pentru că Bărzăunul spera tot timpul că acolo va descoperi cea mai grozavă comoară). Optimismul Bărzăunului o bucură nespus de mult pe Ilinca și, în fața unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da, ce ne facem? Ați auzit foarte bine, rosti rar și apăsat Ilinca. Ne lăsăm furați de cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera Liliecilor și ne-am și spetit cărîndu-le pînă la școală, ați văzut cu ochii voștri cine s-au dat drept descoperitori! Rușine! Rușine și pentru ei, că-s oameni cu pretenții de mari învățați și specialiști și rușine și pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce vă spun eu... Nu numai că așa-zisa lor descoperire va fi considerată zero față de a noastră, dar ne vom putea mîndri și noi cu ceva extraordinar. Și cu ocazia asta vom da la lumină și adevărul cu privire la Peștera Liliecilor. Dar cum? se arătă enervat Vlad. Zi mai repede ce vrei să zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin pe gînduri, rîse cam stînjenit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să pornească, hotărîse să încerce peste tot. Bună dimineața, broscuțo! Piticania bulbucat-pistruiată se făcu nevăzută printre algele bălții. Ce grăbită e lumea astăzi!", constată puiandrul. Bună ziua, șoricel de pădure! Apoi: Bună ziua, cocoșule de munte! Și iarăși: Bună ziua, ciocănitoareo! Bună seara, liliacule! Încă vreo două zile ca astea și am să uit să deschid gura", își spuse Lupino, reușind cu greu să-și stăpînească dezamăgirea. Trecuse încă o zi în care mersese mult, fără direcție, în speranța întîlnirii unui interlocutor. Ajunsese să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mișcare cele două rucsăcele de deasupra capului și ieșiră fără absolut nici un cuvânt din compartiment. Schimbarea aceasta grosolană de situație îl zăpăci pe profesorul Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după ei, ca un liliac pălit în urechi, dar se dovedi un gest nepotrivit. Trenul scârțâi și frână brusc. Se trezi aruncat în brațele lui Che Guevara. Îl bufni cu putere în piept cu un umăr, după care i se scurse în brațe ca un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
copiliță palidă, clorotică, pe care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l de perete cu aripile și făcându-l să fumeze, și cum se distrau cu asta. Bine, ei ce? îl întreabă tatăl cu neliniște de cum ajunge acasă. Fiul tace și tatăl își zice: "acest băiat este un sfinx... va
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă atunci când povestea moș Zgârci uitai repede și de mistreți, și de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un ochi, iar celălalt este afectat de miopie, artistul fiind astfel nevoit să poarte tot timpul ochelari cu lentile speciale. Starul american, care apare rareori în public fără ochelari cu lentile închise, spune că este "practic la fel de orb ca un liliac" și nu vede aproape nimic cu ochiul stâng, iar această problemă, pe care o are încă de la naștere, este imposibil de corectat pe cale chirurgicală, informează contactmusic.com. Actorul în vârstă de 50 de ani, care suferă de miopie la ochiul
De ce poartă Johnny Depp mai tot timpul ochelari by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72148_a_73473]
-
autohtone de după războiul al doilea, de la Geo Dumitrescu și Constant Tonegaru la Nichita Stănescu și Leonid Dimov, nici măcar crearea ad hoc a unei grupări - altminteri compozite - în care finețea livrescă a părintelui lui mopete să coexiste cu umorul etnografic din Liliecii lui Sorescu și cu pastișa sămănătoristă din Georgicele aduse la zi, cărtăresciene. Aplicații tactice mai mult decât parade tehnice, cazurile românești propuse în Labirintul de oglinzi sunt numai niște posibile eboșe pentru alte și alte discuții. Cum ar fi - ca să
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
tîlcuri. "Demodarea" lor nu e decît un truc menit a le testa perenitatea, natura enigmatică. Damigeana devine "obiectul răsfățat din casa noastră / umblăm cu ea de parcă am ține în brațe un copil abia născut", "înfășurat în scutece de nuiele subțiri", liliacului nu i s-ar putea reproșa faptul că "atîrnă ca o zdreanță" iar patefonului nu i s-ar putea suprima brusc "patima blazării moderne". Extincția obiectelor, victimă a unor carii "impulsionate de setea cunoașterii", e serafică: "cînd ele mor din pricina
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
istoria literară ca ultimul "talent" descoperit și propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta, prin prefața la volumul Ora fantastică din 1942 (Planetă de poet nou), îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
al căror număr trece doar puțin de-o duzină, și de care te convinge o antologie în secțiune prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un copil neastîmpărat căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
de filozofie, nu rezistă și renunță. Metoda relaxării textelor tensionate mai are și alte consecințe. Constatăm simplitatea mijloacelor folosite de Sorescu, cel puțin într-o parte a operei sale. (Să nu cumva să încerce cineva s-o aplice ciclului La lilieci). Textul relaxat nu pune probleme de traducere într-o altă limbă iar de aici până la traducerea textului tensionat nu-i decât un pas. înțelegem astfel una dintre cheile succesului internațional al lui Marin Sorescu. Dar să nu cumva să credem
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
alcătuiesc în jurul unei oglinzi de ape, cu pavilioane, lac, mici piațete. Azi vedem zona centrală, din jurul lacului, grupuri de stînci decorative, podețul rustic și pavilionul de formă hexagonală. S-au plantat: salcîmi, frasin pletos, ulmi, arțari, stejari, castani, oțetari, forstiția, liliac. Pe o rază scurtă față de vilele și Parcul Ioanid, amănunțit studiate în această lucrare, există Grădina Icoanei, amenajată în 1873 și, în vecinătate, Biserica Anglicană, construită între anii 1916 și 1920. Primăria Bucureștiului, care îl avea, atunci, ca primar pe
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]