589 matches
-
italian (sicilian) și, în mai mică măsură, francez; considerată și dialect al limbii arabe, forma creola a acesteia sau limba mixtă marea familie afro-asiatică, familia semito-hamitică, ramura semitica, grupul arab magrebian, subgrupul siculo-arab; flexionara; SVO latină cu diacritice suplimentare; singură limba semitica ce utilizează un alfabet latin 239. manciuriana (manchu, mandju) N Chină (Manciuria); pe cale de dispariție; este singura limba tungusă cu forma literară din sec. XVII și istorie scrisă familia altaica, ramura tungusă, grupul meridional; SOV; adj. - subst.; nu are
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
quashqai (kașkai, kashgai) Iran; limba a uneia dintre ultimele populații nomade ale lumii (pastori nomazi) marea familie uralo-altaică, familia turcica, ramura de S-V (oguz); SOV arabă adaptată 302. quechua O Bolivia, Peru, Ecuador / N Argentina, Chile; cea mai răspîndită limba amerindiana; lingua franca a civilizației incase familia amerindiana, ramura quechua; aglutinanta; SOV "scriere" quipu (sistem de frînghii înnodate, de culori diferite); scriere ideografica locală quillca, fără separarea cuvintelor, rîndurile în continuare, de la stînga la dreapta și invers; transcriere latină 303
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Sud) Africa Harare chewa, chibarwe, engleză, kalanga, koisan, nambya, ndau, (și)ndebele, (chi)shona, sotho, tonga, tsonga, tswana, venda, xhosa; dombe, fanagalo, kunda, lozi, manyika, ndau, tsoa, tswa 8.2. CLASAMENTUL LIMBILOR LUMII DUPĂ NUMĂRUL DE VORBITORI NATIVI 349 Locul Limba Familia Țară de origine Total țări Total vorbitori nativi (milioane) 1. chineză chino-tibetană Chină 33 1197 2. spaniolă indo-europeană, romanica Spania 31 399 3. engleză indo-europeană, germanica Anglia 99 335 4. hindi indo-europeană, indo-iraniană India 4 260 5. arabă afro-asiatică
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bună măsură "invaziei", la nivel planetar, a limbii engleze (inclusiv în varianta ei americană). 46 V., printre altele, și Proiectul Rosetta (Rosetta Project homepage). 47 Raportul poate fi studiat în întregime pe http://www.unesco.org/culture/heritage/ intangible/. 48 Limba amazoniana (Peru) din familia macro-arawakană, ramura maipureană; în clasificarea noastră este inclusă în marea familie amerindiana. 49 Cf. Russell H. Bernard, Language Preservation and Publishing, în vol. Nancy H. Hornberger (editor), Indigenous Literacies în the Americas. Language Planning from the
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
roată nu se învârtește când merge mașina? De ce barza stă într-un picior? Care este diferența între somn și căscat? Ce nu poți cântări? Care e culmea priceperii unui dresor? I-a ascultă, aici frate, Ce cuvinte încurcate! Ți se limbă, plimba-n gură să spui frământări de limbă. Un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc. Iapa sură întră-n șură la întorsură cu o trăsură cu răsură. Șapte sape late și-ncă alte șapte sape late. Recunosc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
îi corespund, de multe ori, sintagme în alte limbi, ca de pildă în cele romanice 66. Acest lucru înseamnă că aceeași noțiune poate fi exprimată în unele limbi printr-un compus, iar în altele printr-o sintagmă 67; "ceea ce o limbă exprimă sintagmatic, alta redă printr-un singur cuvânt" (Stati, TMS, p. 105). Gramatica tradițională și unele curente gramaticale moderne definesc grupul sintactic, numit și îmbinare de cuvinte ori sintagmă (termen care are însă și alte accepții 68), ca fiind format
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
o vezi/și-apoi s-o trădezi/intrând în întuneric?” (L. Blaga, p. 338), „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!” (M. Eminescu, I, p. 151) Sensul de ‘apartenență’ maschează uneori sensuri circumstanțiale: • spațialitatea (genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • temporalitatea: „...La lucru-i osândiră
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din infinitivul lung păstrează în planul său semantic dimensiunea verbală ‘procesualitate’: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M.Eminescu) La nivel sintactic, verbul este, prin înscrierea raportului limbă gândire ¬ lume într-un act de comunicare om-limbă-lume, centrul predicațional al discursului: „Verbul este purtătorul de viață al discursului și aceasta face din el un element esențial al construcției frazei.” (O. Jespersen)3. Acest rol central al verbului în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mărci distinctive locuțiunile prepoziționale față cu și în raport cu, singure, la nivelul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei: „Ceea ce producem noi nu place pentru că e prea slab față cu experiențele de artă și literatură ce le avem în alte limbe...” (M.Eminescu, Despre cultură..., 250), „Și, într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu, P.L., 25), „Față cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va să ajungă patriotismul maghiar și la care va ajunge; însă încă n-a ajuns; limba lor încă e considerată între jargoane. Să-ți mai spui încă una? Sunt academii cari nici pe limba italiană n-o consideră încă între limbe, ci de un jargon cu care s-au exprimat atâtea geniuri mari. Când auzii că și limba italiană, zise D. R., trece între jargoane, mi se păru un egoism, un orgoliu francez înaintea căruia nu mai puteam sta; pentru că nici
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
În anul 1944 despre Încercările de identificare a rromilor de astăzi cu o anume seminție din India, și anume neamul industan al "cingarilor" (cu ramurile Dzalt, Zutt, Dom, Kafiri, Dardii și Sindoi). Alții indianologi au constatat Însă că În prezent limba rromani nu mai corespunde cu nici un dialect viu din India deși aceasta se aseamănă cu mai multe limbi indiene poporul rrom nu și-a avut o patrie stabilă În India (!). Aplicații 1. Identificați pe harta din figura nr. 1 statele
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Facultatea de Horticultură, promoția 2004, cu nota 9,25 Experiență profesională: Cinci ani inginer horticol în Ferma Adamachi (Copou) Iași Lucrări publicate: Studii pe teme de specialitate în revista „Grădina, via și livada” și în limba franceză publicate în străinătate Limbă străine: limba franceză - foarte bine; limba engleză - bine; limba rusă - satisfăcător. În prezent înscris la doctorat din anul 2005. Pasiuni: calculatorul, muzica populară. De obicei când suntem într-o vacanță la munte, la mare, în străinătate, trimitem o vedere (carte
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Facultatea de Horticultură, promoția 2004, cu nota 9,25 Experiență profesională: Cinci ani inginer horticol în Ferma Adamachi (Copou) Iași Lucrări publicate: Studii pe teme de specialitate în revista „Grădina, via și livada” și în limba franceză publicate în străinătate Limbă străine: limba franceză - foarte bine; limba engleză - bine; limba rusă - satisfăcător. În prezent înscris la doctorat din anul 2005. Pasiuni: calculatorul, muzica populară. De obicei când suntem într-o vacanță la munte, la mare, în străinătate, trimitem o vedere (carte
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
LR, XXX 5, 505. CHIVU, G. et al., 1992: Gheorghe Chivu,Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română-veche (1421-1760), Editura Științifică, București. CHIVU, G., 1997: Gheorghe Chivu, Civilzație și cultură: considerații asupra limbajului bisericesc actual; ciclul limba română și relațiile ei cu istoria și cultura românilor, Editura Academiei Române, București. CIOBANU, HASSAN, 1970: Fulvia Ciobanu; Finuța Hasan, Formarea cuvintelor în limba română, Editura Academiei, București. CIOBANU, G., 1998: Georgeta Ciobanu Elemente de terminologie, Mirton, Timișoara. COHEN, J., 1966
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
naiv", derivat de la "a pune botul", budist "cel care curăță closetul", pisanie "bătaie, anchetă" de la "a pisa", bordeleză "prostituată", sticlar "bețiv"), pseudo-limbi străine (pe nevé), pseudo-nume proprii (substantive comune derivate cu sufixe specifice numelor proprii: -ache, -escu, -eanu, -oiu ). V. limbă literară, limbă populară, normă. DSL 2001; VARO-LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CI ARGUMENT. Inițial, "argument" era numai o noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se raportează la un predicat și contribuie la realizarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
evenimentele evocate trebuie să fie congruente (și percepute ca atare de interpret), fiind necesar ca această congruență să fie realizată din punctul de vedere al nivelurilor discursive. Nivelurile sau registrele limbii sînt cele legate de diferențierea socială (limbă standard vs. limbă populară vs. argou) și funcțională (limbă comună, limbaj tehnico-științific, limbaj academic etc.). În ce privește materializările discursive ale coerenței (referință, substituție, elipsă, conjuncție și coeziune lexicală), Daniela Rovența-Frumușani consideră că ele sînt referențiale (determinate de referentul extralingvistic și de cel discursiv) și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de limba funcțională în care se realizează vorbirea (stil funcțional, tip discursiv, registru stilistic etc.), 3) ca ilustrare a aptitudinii vorbitorului în folosirea limbii (un reflex al competenței lingvistice) și 4) ca manieră de evidențiere voită a personalității vorbitorului. V. limbă literară, stiluri ale limbii. FLEW 1984; BLACKBURN 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO INDICATOR. Pe terenul științei limbii, termenul indicator are mai multe accepțiuni, între care cea atribuită de Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
țin de paratext (citate, cuvinte străine, glose, definiții, note, tabele, scheme, formule). Pe de altă parte, textele beletristice pot realiza suspendări ale normei prescrise sau ale normei cutumiare prin afirmarea unui mod personal de a folosi limba (în scris). V. limbă populară, normă. PHILIPPIDE 1894, IVĂNESCU 1972, 1980. IO LIMBĂ POPULARĂ. Prima și principala formă de existență a unei limbi este limba populară, căci reprezintă aspectul ei întrebuințat de către toți componenții unei comunități etnice. Ca atare, pentru a fi consideră "vie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a structurărilor discursive, de obicei fără o particularizare din punct de vedere social sau profesional. Acest fenomen produce de multe ori dificultăți în analizarea discursului, uneori chiar începînd cu delimitarea enunțurilor componente și cu stabilirea funcțiilor și rangului lor. V. limbă literară, normă, vorbire. IVĂNESCU 1972; COȘERIU 1994. IO LINGVISTICĂ. Despre existența unei științe a limbii de sine stătătoare se crede că poate fi vorba abia începînd cu secolul al XIX-lea, iar, după unele opinii, chiar mai tîrziu, după publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a expune și din stilul de a vorbi și care formează comunitatea semiologică. Orice gen de discurs întreține o relație cu memoria, unele enunțuri fiind conservate, iar altele nu, iar modalitățile lor de conservare le conferă identitate, regăsindu-se aici limba ca activitate. Mass-media cotidiană este concepută în acest context ca avînd un discurs cu laturi imediat perimabile, iar discursurile literar, religios, juridic etc. sînt destinate să prezinte cuvintele care le reprezintă, transformîndu-le sau comentîndu-le. V. arhivă, comunitate discursivă, deixis, formație
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o integrare în social, nu prin simplă imitație, ci printr-un efort conștient de a da valoare de corect faptelor de limbă însușite, de a opera cu cît mai multe fapte corecte și de a renunța la cele incorecte. V. limbă literară, normă. PHILIPPIDE 1894; FREUD 1932; BOCHENSKY 1956; IVĂNESCU 1980; COȘERIU 2000. IO NORMĂ. Prin normă se înțelege, în general, o ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă și, de aceea, ea presupune standarde de corectitudine într-o sferă de activitate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii literare, manifestarea simultană a mai multor norme, raportul dintre norma cutumiară și norma instituită (după A. Martinet, norma descriptivă și norma prescriptivă) etc. Pe baza acestor constatări, se poate stabili timpul, locul și aspectul limbii concretizate în discurs. V. limbă literară, normare. PHILIPPIDE 1894; HJELMSLEV 1934; COȘERIU 1952, MARTINET 1967; DSL 2001. IO NUME PROPRIU. În mod obișnuit, gramaticile tratează numele proprii ca fiind o categorie distinctă în raport cu cea a numelor comune. Problema genului, a numărului și a determinării (cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin lucrarea sa din 1968, Arta prozatorilor români. A n a l i z a d i s c u r s u l u i preia și valorifică, în cercetarea componentelor comunicative, metode și mijloace oferite de stilistică. V. limbă funcțională, stiluri ale limbii. IVĂNESCU 1972; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN STILURI ALE LIMBII. Ideea care însoțește în mod curent forma lingvistă stil este aceea de "mod propriu și distinct de exprimare (în vorbire sau în scris)", idee care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau starea de a exista și de a se manifesta în forme multiple și diferențiate. În lingvistică, acest cuvînt se folosește pentru a preciza caracterul diferit (din punct de vedere spațial, social, profesional, stilistic etc.) al compartimentelor limbii istorice. V. limbă funcțională, sociolingvistică, stiluri ale limbii. VARO - LINARES 2004. IO VEROSIMIL. În Poetica aristotelică, verosimilul este instituit drept principiu central de compunere a unei opere literare. Poetul nu trebuie să fie preocupat de redarea adevărului istoric; el are drept misiune crearea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]