974 matches
-
pentru catena ușoară κ. Interesant este că motivul B se întâlnește și în promotorii și enhancer-ii care funcționează în celule nonlimfoide, în anumite situații, asemenea promotori fiind inductibili de către aceiași compuși care activează expresia genei pentru catena ușoară κ, în limfocite. Asemenea observații pot fi explicate luând în considerație proprietățile NF-kB. Promotorii și enhancer-ii proximali ai genelor Ig contribuie la transcripția cu specificitate limfoidă B. Motivele octamer în promotorul bazal și enhancer-ul genelor C H reprezintă cele mai importante secvențe determinatoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor o proteină cu specificitate limfocitară - o proteină de legare la octamer. Au fost descrise două tipuri de proteine de legare la octamer: unul întâlnit în majoritatea celulelor de la mamifere care a fost desemnat OTF-1 și altul întâlnit numai în limfocite desemnat OTF-2 acesta din urma fiind esențial pentru activarea transcripției cu specificitate limfoidă, atât din promotorul bazal al genei pentru catena grea, cât și din promotorul bazal al genei pentru catena L de tip κ. Ambele aceste proteine se pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
realizează în strânsă cooperare cu TCR - receptorul de antigen din celulele T, precum și cu unele glicoproteine de pe suprafața acestor celule, desemnate CD8 și CD4. Celulele T care prezintă glicoproteina CD8 sunt desemnate TCD8. Din punct de vedere funcțional, acestea sunt limfocite citotoxice (citolitice) și sunt desemnate LCT. Celulele T care au pe suprafața lor glicoproteina CD4 sunt din punct de vedere funcțional limfocite T helper și sunt desemnate Th. Limfocitele Th sunt esențiale în reglarea intensității răspunsului imun. Se spune că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
facilitată de molecule de adeziune și liganzii lor, incluzând CD2/LFA-3 (antigenul 3 pentru funcția limfocitară CD58) și LFA-1/ICAM (molecula 1 de adeziune intercelulară). Aceste molecule funcționează ca molecule de adeziune preliminară pe ambele subseturi (CD8 și CD4+) de limfocite T. Asupra celulelor TCD8+ molecula CD8 acționează deopotrivă ca moleculă de adeziune și ca un coreceptor cu TCR. Dacă TCR are suficientă afinitate pentru complexul CMH clasa I-peptid, se realizează o legare stabilă. Realizarea complexului CD3 - coreceptor CD8 inițiază activarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
molecule CMH clasa II și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor B specifice antigenului purtat rezultând clona de limfocite B ce suferă maturare, devenind celule plasmatice producătoare de anticorpi secretați, complementari antigenului stimulator al limfocitelor B. Moleculele CMH clasa II sunt exprimate pe suprafața limfocitelor B, a celulelor dendritice și a macrofagelor. Asemenea celule au capacitatea de a ingera
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemenea antigene, ce sunt asociate cu moleculele CMH clasa II. Sub formă de plasmacite, limfocitele B din clona constitutivă, produc forma solubilă (excretată) a imunoglobulinelor care, în calitate de receptor al antigenului care a stimulat proliferarea limfocitelor B și constituirea clonei de limfocite B, recunoaște în mod specific antigenului stimulator. Astfel, în circulația sangvină se realizează o concentrație mare de imunoglobulină specifică antigenului stimulator, reformându-se nenumărate complexe antigen-anticorp. Liza celulelor din țesuturile infectate cu bacterii localizate intracelular ar conduce la diseminarea patogenului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
TCD4. Acestea stimulează funcția celulei gazdă de liză a patogenului. În complicatul mecanism de transducție a semnalului din procesul de activare a limfocitelor este declanșată o succesiune de evenimente biochimice în urma unei reacții încrucișate dintre receptorii de suprafață celulară, pe limfocite. Gruparea domeniilor citoplasmatice ale moleculelor receptoare de antigenă din limfocite activează diferite enzime care reglează fosforilarea proteinelor. Ca urmare a acțiunii acestora are loc o creștere a concentrației intracelulare de calciu, fiind activată totodată proteinkinaza C desemnată PkC (fig. 8
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
În complicatul mecanism de transducție a semnalului din procesul de activare a limfocitelor este declanșată o succesiune de evenimente biochimice în urma unei reacții încrucișate dintre receptorii de suprafață celulară, pe limfocite. Gruparea domeniilor citoplasmatice ale moleculelor receptoare de antigenă din limfocite activează diferite enzime care reglează fosforilarea proteinelor. Ca urmare a acțiunii acestora are loc o creștere a concentrației intracelulare de calciu, fiind activată totodată proteinkinaza C desemnată PkC (fig. 8.8). Nivelul crescut al concentrației intracelulare de calciu activează enzima
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
patologice. Când se realizează testul cu tuberculină, limfocitele TCD4+ ale clonei de memorie răspund rapid și viguros la contactul secundar cu antigenele bacilului tuberculozei, prin sinteză de limfokine, declanșând o reacție amplă de hipersensibilitate întârziată. Limfokinele activează alte celule (macrofage, limfocite B) care sunt recrutate la punctul de injectare a tuberculinei, producând reacția intensă la tuberculină, ale cărei semne clinice specifice oferă medicului aprecierea asupra capacității sistemului imunitar al celui testat de a opune rezistență la atacul agentului patogen real al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
oferă un nedorit, dar relevant experiment natural prin care este dovedită importanța limfocitelor TCD4 + în răspunsul imun al organismului. Agentul etiologic al acestui sindrom este retrovirusului HIV-1, din familia Lentiviridae care atacă limfocitele TCD4+. Pe măsură ce infecția virală progresează, numărul de limfocite TCD4+ scade, la un moment dat atingând pragul cantitativ de la care nu se mai oferă protecție imunologică. În asemenea condiții de reducere cantitativă a limfocitelor T helper sub pragul liminal, sistemul imunitar al celor infectați cu HIV-1 nu mai poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
9.2) conduce la activarea limfocitului T, printr-o serie de evenimente biochimice mediate de enzime cooperante, co-receptori și alte molecule accesorii specializate, participante în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Prezentarea antigenului stimulează limfocitele T să devină fie limfocite T „citotoxice” (celule CD8+), fie limfocite T „helper” (celule CD4+). Diferențierea celulei T se realizează în mai multe etape succesive (fig. 9.3). Fiecare catenă a TCR reprezintă un membru al superfamiliei imunoglobulinelor și posedă un domeniu N-terminal imunoglobulinic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T, printr-o serie de evenimente biochimice mediate de enzime cooperante, co-receptori și alte molecule accesorii specializate, participante în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Prezentarea antigenului stimulează limfocitele T să devină fie limfocite T „citotoxice” (celule CD8+), fie limfocite T „helper” (celule CD4+). Diferențierea celulei T se realizează în mai multe etape succesive (fig. 9.3). Fiecare catenă a TCR reprezintă un membru al superfamiliei imunoglobulinelor și posedă un domeniu N-terminal imunoglobulinic (Ig) variabil, un domeniu imunoglobulinic constant
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinic, care are două situsuri de legare a antigenului, receptorii celulelor T au doar un singur asemenea situs. O celulă T tipică prezintă pe suprafața sa aproximativ 20 000 molecule TCR. TCRαβ se întâlnește pe mai mult de 95% dintre limfocite. Acest tip de TCR este sintetizat în stadiile mai târzii ale dezvoltării celulelor T. TCRγδ se întâlnește pe mai puțin de 5% dintre limfocite și se sintetizează în etapele mai timpurii ale dezvoltării limfocitelor T. Limfocitele T care au TCRαβ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suprafața sa aproximativ 20 000 molecule TCR. TCRαβ se întâlnește pe mai mult de 95% dintre limfocite. Acest tip de TCR este sintetizat în stadiile mai târzii ale dezvoltării celulelor T. TCRγδ se întâlnește pe mai puțin de 5% dintre limfocite și se sintetizează în etapele mai timpurii ale dezvoltării limfocitelor T. Limfocitele T care au TCRαβ sunt încadrate în mai multe subtipuri care au o diversitate de funcții legate de interacțiuni dintre celulele angajate în realizarea răspunsului imun. Celulele T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor B, blocarea legării IgE, în eozinofile, monocite și bazofile. Receptorii Fc se leagă la regiunea Fc a moleculelor imunoglobulinice. Ei se află localizați pe unele celule ale sistemului imunitar precum fagocite (macrofage și monocite), granulocite (neutrofile și eozinofile) și limfocite ale sistemului imunitar cum sunt celulele natural killer (NKC), precum și pe celule ale sistemului imunitar adaptativ, așa cum sunt limfocitele B. Receptorii Fc permit acestor celule să se lege la coada Fc a anticorpilor care sunt atașați la suprafața microbilor sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
RECEPTORULUI DE ANTIGEN AL CELULELOR T Limfocitele T sunt implicate deopotrivă în imunitatea celulară și în imunitatea umorală. Aceste celule iau naștere în măduva osoasă, dar se diferențiază, în forma lor matură, în timus. Se cunosc trei tipuri principale de limfocite: T citotoxice, T helper și T supresoare, desemnate simbolic CTL, TH și TS. Celulele T citotoxice reprezintă principalii efectori ai imunității celulare, iar celulele T helper (TH) și celulele T supresoare (TS) sunt implicate în modularea răspunsului imun umoral. Toate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemănătoare anticorpilor legați la membrană, atât ca structură cât și ca funcție de recunoaștere a antigenului. Moleculele cu rol de RCT sunt heterodimere și ancorate în membrana plasmatică. Majoritatea lor constau din două catene, desemnate α și β. Pe suprafața unor limfocite T se găsește un RCT alcătuit din catene γ și δ, cu o secvență diferită de aminoacizi. Catenele α, β și δ au aproximativ 45 kDa, iar catena γ are 35 kDa. Diferențele de greutate moleculară exprimă nivele diferite de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
antigenului de către macrofage. Macrofagele liniei cu răspuns imun redus sunt mai active și degradează mai ușor antigenele în comparație cu cele ale liniei înalt reactante. Nu se știe dacă hiperactivitatea macrofagelor liniei cu răspuns imun redus este legată de eliberarea intensă de limfocite T producătoare de limfokine, activatoare de macrofage. Gene Ir au fost descrise la diferite specii de vertebrate (găină, cimpanzeu etc.) și se admite că ele există și la om, intervenind în mod specific în determinarea intensității (modulare cantitativă) reacției față de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imediat în stânga locusului Ss Sip ce controlează producerea unei β-globuline serice, și la dreapta extremității H-2K. Cei trei loci genici Ir-1A, Ir-1B și Ir-1C controlează expresia aloantigenelor de pe suprafața limfocitelor B, desemnate antigene Ia, precum și de pe suprafața anumitor tipuri de limfocite T, a macrofagelor, a celulelor epidermice și a spermatozoizilor. Sub controlul genelor Ir se află hipersensibilitatea întârziată față de polipeptide sintetice. Capitolul 11 UTILIZAREA MARKERILOR GENETICI ÎN ANALIZA BOLILOR AUTOIMUNE Bolile autoimune comune se caracterizează prin faptul că debutează clinic la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
coagularea sângelui și determină coagularea intravasculară. Tromboza poate afecta venele mari (tromboza venelor profunde) de la nivelul membrelor inferioare și mai rar pe cele de la membrele superioare. Principalii factori implicați în autoimunitate. Autoimunitatea poate fi considerată ca o interacție anormală dintre limfocite și autoantigene. Etiologia acestor manifestări este dificil de elucidat, deoarece numărul agenților care pot activa sistemul imun este semnificativ, iar etapele inițiale ale activării mecanismelor autoimune pot precede cu ani de zile debutul clinic al bolii. Cu toate acestea, se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
markerii de risc în regiunea CMH, în prezent nu se știe cu certitudine dacă acești markeri sunt markerii reali pentru boală sau dacă sunt doar polimorfisme lincate cu asemenea markeri. Spre exemplu, s-a observat asocierea dintre numărul redus de limfocite T supresoare (celule CD8+) și HLA DR3, acesta din urmă fiind unul dintre markerii specifici pentru bolile autoimune. Numărul celulelor T cu rol supresor este un factor care influențează intensitatea răspunsului imun. Dacă există un număr suficient de limfocite T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de limfocite T supresoare (celule CD8+) și HLA DR3, acesta din urmă fiind unul dintre markerii specifici pentru bolile autoimune. Numărul celulelor T cu rol supresor este un factor care influențează intensitatea răspunsului imun. Dacă există un număr suficient de limfocite T supresoare funcționale, atunci celulele autoreactive sunt distruse înainte de a se induce producerea patologică de autoanticorpi, iar organismul este protejat de apariția condiției autoimune. În prezent, nu este elucidat substratul asocierii dintre DR3, numărul redus de celule T supresoare și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este un subtip de DZ1 determinată de mutații în gena foxP3, care codifică pentru o proteină implicată în reglarea dezvoltării unui subset de limfocite cu rol reglator. Această variantă autoimună de DZ debutează în perioada neonatală. Studiile realizate pe populațiile din Japonia și Sardinia nu demonstrează contribuția semnificativă a genei foxP3 la apariția formelor comune de DZ1. Trebuie precizat că deși aceste afecțiuni sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
PERV. Dintre cele trei subgrupe de PERV, diferențiate după compoziția glicoproteinei învelișului, cel puțin două pot infecta celulele umane în cultură, pe calea diferiților receptori de suprafață celulară. PERV-uri cu tropism uman sunt eliberate din celule renale de porc, limfocite și endotelii, acestea fiind tocmai țesuturile care reprezintă candidați pentru xenotransplanturi. Terapiile cu celule animale la om au fost deja practicate. Pe cale chirurgicală au fost transplantate insule Langerhans porcine la pacienți cu diabet mellitus insulino- dependent sever. Pacienții cu boala
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în organism și de capacitatea de apărare a gazdei. Atunci cînd în organism a pătruns o mică cantitate de germeni, reacția inițială este ca în cazul oricărui corp străin o reacție inflamatorie nespecifică, cu apariția de infiltrate inflamatorii cu monocite, limfocite și polimorfonucleare. În funcție de structura țesutului infectat, va avea loc o reacție exsudativă (în plămîn, organ cu structură aerată) sau proliferativă (în ganglioni limfatici, ficat etc.). În această etapă de început a infecției tuberculoase, leziunile sînt nespecifice. Ele ar putea fi
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]