2,156 matches
-
fără a fi necesară cordonocenteza. V.4. ALTE EXAMENE DE LABORATOR Utilizarea IDR la toxoplasmină nu este utilă diagnosticului de toxoplasmoză congenitală. Este o metodă ce a fost folosită în studiile epidemiologice de prevalență a infecției cu T. gondii. Transformarea limfocitelor antigen-specific este un indicator pentru toxoplasmoza congenitală cu o sensibilitate de 84% și o specificitate de 100%, fără a fi influențată de forma simptomatică a bolii. Studiul LCR poate evidenția un lichid xantocrom cu pleio citoză reprezentată în principal din
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
la nivelul ganglionului limfatic Infecția cu Toxoplasma gondii determină o hiperplazie foliculară, foliculi cu centri germinativi cu macrofage și corpi tingibili (aspect de „cer înstelat”). Celulele epitelioide sunt situate interfolicular sau la periferia centrilor germinativi, conferind acestora aspectul de eroziune. Limfocitele B activate (CD 25+) cu aspect monocitoid la nivelul sinusurilor limfatice determină aspectul de sinuzită cu limfocite B activate. VI. CONDUITA ÎN TOXOPLASMOZĂ VI.1. CONDUITA PROFILACTICĂ VI.1.1. Prevenția și dispensarizarea Prevenția înseamnă un complex de acțiuni realizate
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
anticorpi IgG anti Toxoplasma, atât cei asimptomatici, cât și cei cu forme clinice manifeste (cerebrale, oculare sau sistemice). Chimioprofilaxia antiparazitară se administrează în regim săptămânal (o zi/săpt.) toată viața sau în funcție de evoluția bolii imunodeficitare de fond (control periodic al limfocitelor CD4): Pirimetamină 25 mg/zi asociată cu Sulfadiazină 1 g/zi sau: Sulfadoxină 500 mg/zi/ori Dapsonă 100-200 mg/zi. Alternative: Clarithromicină 500 mg/zi, Clindamicină 300 mg/zi, Atovaquona 100 mg/zi. 8. Tratamentul corioretinitelor recidivante Factorii care
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
eozinofile ............................................... 73 Granulocitele bazofile și mastocitele ........................... 74 Chemotaxia și chemokinele ......................................... 77 Celulele sistemului monocitar-macrofagic .................. 81 Corpii lui Kurloff ................................................ 82 Macrofagele ........................................................ 83 Celulele epitelioide și gigante ............................. 86 Celulele prezentatoare de antigene ..................... 87 Celulele M .......................................................... 88 Sistemul celular limfoplasmocitar ............................... 89 Celulele sau limfocitele B ................................... 90 Celulele sau limfocitele Ț ................................... 91 Celulele NK ........................................................ 94 Alte celule participante la procesul inflamator ..... 95 Plachetele și trombocitele ............................................ 97 Moleculele biologic active ........................................... 98 Interleukinele ...................................................... 98 Moleculele de diferențiere celulară. Sistemul CD ..................................................... 105 B. Formele morfoclinice ale inflamațiilor .................................. 115
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mastocitele ........................... 74 Chemotaxia și chemokinele ......................................... 77 Celulele sistemului monocitar-macrofagic .................. 81 Corpii lui Kurloff ................................................ 82 Macrofagele ........................................................ 83 Celulele epitelioide și gigante ............................. 86 Celulele prezentatoare de antigene ..................... 87 Celulele M .......................................................... 88 Sistemul celular limfoplasmocitar ............................... 89 Celulele sau limfocitele B ................................... 90 Celulele sau limfocitele Ț ................................... 91 Celulele NK ........................................................ 94 Alte celule participante la procesul inflamator ..... 95 Plachetele și trombocitele ............................................ 97 Moleculele biologic active ........................................... 98 Interleukinele ...................................................... 98 Moleculele de diferențiere celulară. Sistemul CD ..................................................... 105 B. Formele morfoclinice ale inflamațiilor .................................. 115 Inflamațiile predominant alterative ....................................... 115 Inflamațiile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara, inițial predominant granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică și în final limfoida. Pentru etapa actuala a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice fazei reparatorii a proceselor inflamatorii: angiogeneza și fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și angiogeneza, eventual
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de molecule de adeziune: leucocite-celule endoteliale. 2. Stadiul celular, în cronologia lui Galanaud și colab. (1995Ă, se caracterizează prin emigrarea leucocitelor din compartimentul vascular în platforma inflamatorie: granulocitele neutrofile în primele 6-8 ore, macrofagele după 8-12 ore și în final limfocitele după 24 ore. 3. Stadiul reparator necesită oprirea agresiunii sau eliminarea agentului flogogen. El se caracterizează prin constituirea unui țesut conjunctiv cicatricial format cu predominantă printr-o înmugurire conjunctivo-vasculară. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 53 Cercetările numeroase întreprinse asupra diferitelor etape din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai tardivă. În prezența ionilor de la Ca2+ selectinele se activeaza și interacționează cu liganzii de pe suprafață opusă. Sunt mai cunoscuți liganzii pentru selectina L: - Gly-CAM-1, asociați venulelor cu endoteliu înalt (HEVĂ din limfonoduri, care în condiții normale participa la recircularea limfocitelor; - Mad- CAM-1, o mucina endoteliala prezenta în venulele plăcilor lui Peyer și în limfonodurile mezenterice; și - PSGL-1 (Pselectin glycoprotein ligandă, comun selectinelor P și E. IOAN PAUL54 Integrinele Integrinele constituie un sistem de glicoproteine, care interacționează cu citoscheletul leucocitelor formând
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
angajează contrareceptorii de pe celulele endoteliale și contribuie astfel la formarea unei rețele de actină între celulele endoteliale adiacente; D. Granulocitele se strecoară printre celulele endoteliale și traversează peretele vascular în matricea extracelulara. - subfamilia LFA sau LAF constituită din integrine asociate limfocitelor; cea mai cunoscută este LFA-1 (CD11a,b,c/CD18Ă formată din trei grupe de glicoproteine înrudite (CD11a,b,ca. Deficiență ei ereditară la bovine este responsabilă de sindromul BLAD (sindromul de deficiență leucocitara a bovineloră, observat într-o proporție mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unor limfocite B ar putea servi că inductori ai activării acestora. CR2 (CD21Ă. Sunt prezenți pe majoritatea celulelor B, pe celulele dendritice și pe unele celule Ț. (Menționam că în literatura de specialitate actuala, datorită funcțiilor multiple și uneori comune limfocitele B și Ț sunt denumite “celule B și Ț”. CR3 (CD11b/CD18Ă. Subliniem că CD11 sau LFA-1 este cunoscut sub 3 forme: 11a, 11b și 11c. Joacă rol cheie în legarea leucocitelor de endoteliul vascular. Se întâlnește pe suprafață celulelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
aceste două componente imprimă caracterele macroscopice ale puroiului. Așa cum s-a menționat anterior, importanța exsudației în focarul inflamator este deosebită. Elementele celulare din exsudat participa la apărarea locală, neutrofilele fiind considerate ca elemente de „avangardă”, eozinofilele că antitoxice, macrofagele și limfocitele că efectori ai apărării umorale și celulare. În al doilea rând, celulele prezente în exsudate participa la înlăturarea elementelor distruse sub acțiunea factorilor nocivi: efectuează detersia, curățirea focarului. Granulocitele neutrofile și mai puțin cele eozinofile și îndeosebi monocitele transformate în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după care: „macrofagul dă tonul, dar limfocitul este șeful de orchestră”. IOAN PAUL86 Celulele epitelioide sunt monocite activate și macrofage hipertrofiate și vacuolare (Cheville N. F., 1976Ă. Se aseamănă cu celulele epiteliale scvamoase, de unde le vine și denumirea (Thomson R. G., 1984Ă. Sunt celule mari, aplatizate, cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fagocitare. Localizate în epiderm, fixează antigenele pătrunse în piele, pe suprafața prelungirilor dendritice și migrează pe calea limfaticelor aferente spre zona paracorticală a nodurilor limfatice, unde se transformă în celule interdigitate și contribuie la formarea unei nișe ecologice favorabilă sensibilizării limfocitelor Ț. Celulele interdigitate, sunt asemănătoare celulelor Langerhans și sunt localizate în zona profundă a nodurilor limfatice, dar și în teaca limfatica periarteriolară din splina, plăcile lui Peyer și medulara timusului (Olinescu, 1995Ă. Au nucleu alungit, neregulat, citoplasma bogată, cu prelungiri
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
imature (naiveă și pe cale de maturare și un număr redus de macrofage. Ultimele pot muri rapid prin apoptoza și să genereze procese inflamatorii locale. Antigenele transocitate prin buzunarele celulelor M participa la maturarea celulelor limfoide imature și la fagocitoza macrofagică. Limfocitele mature migrează spre formațiunile limfoide locale și apoi trec în circulația generală populând țesutul limfoid asociat mucoaselor. A fost bine studiată patogeneza infecției șoarecilor de laborator cu virusul tumorii mamare (MMTV - murine mammary virusă. MMTV pătrunde în mucoasa intestinala a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
K, NK etc. Pe cât de monomorfa este morfologia acestor celule pe atât de mare este diversitatea lor funcțională. În literatura mai veche sunt toate cunoscute sub denumirea de limfocite. Literatura mai recentă le acordă denumirea de celule limfoide, celule asemănătoare limfocitelor clasice, IOAN PAUL90 dar cu multiple particularități funcționale, uneori fiind denumite simplu: celule B, celule Ț, celule K, celule NK etc. Celulele B, bursocitele sau limfocitele timoindependente sunt celule rotunde, cu nucleu dens, care ocupă aproape toată celulă și au
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
denumirea de limfocite. Literatura mai recentă le acordă denumirea de celule limfoide, celule asemănătoare limfocitelor clasice, IOAN PAUL90 dar cu multiple particularități funcționale, uneori fiind denumite simplu: celule B, celule Ț, celule K, celule NK etc. Celulele B, bursocitele sau limfocitele timoindependente sunt celule rotunde, cu nucleu dens, care ocupă aproape toată celulă și au foarte puțină citoplasma PAS negativă. La microscopul electronic plasmalema lor prezintă numeroase vilozități, care conțin receptori pentru imunoglobulinele M, G, A, D și pentru complement. După
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Sunt mai frecvente la nivelul epiteliilor mucoaselor intestinale, respiratorii, genitale etc. Unii cercetători le consideră asociate cu infestațiile parazitare. Asdrubali G. și Mughetti L. (1968Ă, Stankiewicz și colab. (1994Ă cât și observațiile noastre nu confirmă această relație. Celulele Ț sau limfocitele sunt de 2-3 ori mai numeroase decât celulele B (Tabel 2.10Ă. Și glicocalixul lor este de cca 8 ori mai gros decât al bursocitelor. Este intens PAS pozitiv. Vilozitățile plasmalemei sunt foarte rare și scurte, “butonate”. Spre deosebire de celulele B
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din familia de receptori TNF. Această familie conține segmente capabile să activeze moartea celulară prin apoptoza activând enzimele CCP32 și ICE (ÎL-1 beta converting enzymeă - convertaza - Celulele NK folosesc ambele căi de citotoxicitate pe când limfocitele TCD8, utilizează numai calea ligandului Fâs. Literatura de specialitate mai recentă (Emoto M., 2003Ă, adaugă acestor celule ucigașe celulele NKT, clasice și nonclasice, mai abundente în ficat, puține în timus și în epiteliul mucoasei intestinale (IELĂ, limfocite intraepiteliale. Inițial li
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ale interleukinelor omologate sau validate, prin prelucrarea unor date existente în literatura de specialitate (O’Garra și colab., 1988; Olinescu A., 1995; Sauton, 2002; Tizard, 2004; Vior C. și colab., 2006Ă. Interleukina-1 ÎL-1 este sinonima cu: factorul de activare al limfocitelor (LAFĂ, factorul celulelor mononucleare (MCFĂ, factorul de activare al timocitelor epiteliale (ETAFĂ, factorul de activare al osteoclastelor (OCAFĂ etc. Este produsă de macrofage, care sunt sursa principala, dar și de celulele dendritice, celulele Ț, celulele B, celulele NK, celulele endoteliale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
B, în secreția de limfokine de către celulele Ț activate și de către fibroblaste, în degradarea matricei condroarticulare, în creșterea producerii de condrocite și sinovialocite, în liberarea de PGE2, colagenaze și proteine de faza acută; activează chemotaxia granulocitelor neutrofile, macrofagelor și a limfocitelor, etc. IOAN PAUL100 Interleukina - 2 ÎL-2 este sinonima cu factorul de creștere derivat din celulele Ț (TCGFĂ, factorul de maturare /stimulare al celulelor Ț (TMF/TSFĂ, factorul de înlocuire a celulelor Ț (TRFĂ etc. Este produsă de celulele Th (CD4
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
producerea de limfokine, activează celulele Th, Tc și NK. Induce producerea de IFN gamma și ÎL-5; reglează expresia receptorilor TNF alfa. Interleukina -3 ÎL-3 are ca sinonime: factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (E CSFĂ; factorul de stimulare a limfocitelor B (BSFp-1Ă; factorul de fuziune al macrofagelor (MAFĂ; factorul de creștere a mastocitelor (MCGF2Ă, etc. Este produsă de celulele Th2 activate, mastocite și granulocite bazofile activate. Acționează asupra celulelor B, Ț, macrofagelor, celulelor endoteliale, fibroblastelor și mastocitelor determinând: stimularea creșterii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
IgE, ceea ce este de importanță majoră în reacțiile alergice. Are efecte complexe asupra macrofagelor . Induce formarea celulelor gigante multinucleate. Interleukina - 4 ÎL-4 are sinonime: factorul - 1 de creștere a celulelor B stimulate antigenic (BCGF-1Ă; factorul p-1 de stimulare a limfocitelor B (BSFp-1Ă; factorul de fuziune al macrofagelor (MFFĂ; factorul de activare a macrofagelor (MAFĂ; factorul de creștere a mastocitelor (MCGF2Ă, etc. Este produsă de celulele TL2 activate, mastocite și granulocitele bazofile activate. Acționează asupra celulelor B și Ț, macrofagelor, celulelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
limfoide. Interleukina - 8 Este trecută în clasa chemokinelor că: CXCL8. Interleukina -9 ÎL-9 este sinonima cu P40 activator al celulelor Ț; proteină activatoare a granulocitelor neutrofile; factorul de creștere al mastocitelor. Este produsă de celulele Th2 la șoarece; monocitele și limfocitele activate la om. Stimulează formarea de colonii eritrocitare; proliferarea mastocitelor; potențează efectele ÎL-4 asupra producerii de Ig E și contribuie la dezvoltarea bolilor alergice. Interleukina-10 ÎL-10 a fost numită inițial factor inhibitor al sintezei de citokine (CSIFĂ. Este produsă îndeosebi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
12 ÎL-12 este sinonima cu factorul de creștere al celulelor stem (stem cell growth factor- SCGFĂ, factorul de creștere a mastocitelor (mast cell growth factor- MCGFĂ, factorul de stimulare a celulelor NK (NK stimulatory factor- NKSFĂ, factorul de maturare a limfocitelor citotoxice (CLMFĂ. Este produsă de monocite, macrofage, celule dendritice, celule B și keratinocite. Promovează activarea celulelor Th1 prin secrețiile ÎL-2 și INF gamma și intensifica proliferarea și citotoxicitatea celulelor Tc și NK. Inhiba secreția de IgE indusă de ÎL-4. În
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Sunt expresate sub diverse forme pe leucocite, plachete și celule epiteliale. Sunt numite și antigene foarte mari (VLAsă. Liganzii lor sunt proteinele matriceale extracelulare. CD50 (ICAM - 3Ă este unul dintre liganzii CD11a / CD18 din subfamilia imunoglobulinelor. Este bine exprimată pe limfocitele în repaus și joacă rol în aderenta celulară. CD51 este un lant alfa de integrină existența pe plachete și celulele endoteliale. Lanțul beta este CD61 și ligandul lor este vitronectina. CDw52 Glicoproteină de 21-28 kDa localizată în special pe limfocite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]