826 matches
-
nu se vindeau nici batiste, maiouri de corp sau alte obiecte de vestimentație dedicate contactului și „preluării” sacrului înmagazinat în raclele Sfântului Nicolae. Un pelerinaj încă foarte tânăr, neașezat. Ceea ce atrage atenția tuturor participanților la acest micropelerinaj este sosirea unei limuzine enorme, negre, strălucitoare la propriu și la figurat. Nu mă pot stăpâni să nu mă întreb cum poate fi o mașină atât de curată în mizeria ambiantă din București, părea scoasă dintr-o cutie uriașă plină cu vată. Porțile de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
figurat. Nu mă pot stăpâni să nu mă întreb cum poate fi o mașină atât de curată în mizeria ambiantă din București, părea scoasă dintr-o cutie uriașă plină cu vată. Porțile de metal de la intrare se deschid imediat, iar limuzina este parcată exact în fața pridvorului bisericii. șoferul coboară pentru a deschide portiera din spate. Din interiorul confortabil își face apariția o femeie matură, masivă. Are o coafură elaborată, o rochie lungă și grea peste care e aruncată un fel de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atingă evlavios cu fruntea, da, se poate. Cele mai întâlnite incidente la pelerinaj sunt provocate de bolnavii de inimă, de hipotermie și de oboseala extremă”, o studentă la medicină, voluntară de la Crucea Roșie. Am șansa de a asista la plecarea limuzinei negre. Binefăcătoarea sălașului se urcă în mașină la fel de maiestuos ca și la venire, însoțită de preoți, alți apropiați ai bisericii, pelerini curioși. Mașina demarează silențios pe poarta larg deschisă, însoțită de o liotă de cerșetori, o prezență obișnuită de altfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
marea lor majoritate Audi și Mercedes, de culoare neagră. Toți acești bolizi germani de mare viteză sunt echipați cu stație de emisie-recepție și detectoare radar. Cu câteva rare excepții, șoferii sunt români, i-au așteptat pe proprietarii de drept ai limuzinelor în interior, iar acum deschid portierele cu gesturi politicoase, stilate, o politețe de rutină, pe undeva. Mă apropii și mai mult de grup, traversând parcul din fața Catedralei. Mașinile sunt înmatriculate în majoritatea lor în Galați și Iași, purtând așa-numitele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai satisfăcut. Se oprește apoi foarte brusc, pentru a asculta pătruns de admirație zgomotul produs de un motor Mercedes al unui autocar (un fel de ron-ron-ron mecanic, implacabil ca destinul). Eu continui drumul către mănăstire, nu înainte de a observa două limuzine luxoase, nou-nouțe, un Audi A6 și un VW Phaeton, mașini de zeci de mii de euro fiecare, parcate în iarba umedă, amestecată cu noroi, între o căpiță rustică de fân și clădirea abandonată și vandalizată de hoții de fier vechi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a părut a fi prezența într-o curte adiacentă a trei câini fioroși, masivi, lăsați să zburde liber, gestul având aproape ceva ostentativ în el din partea stăpânilor, de altfel, oameni cu o situație bună dacă ținem cont de cele două limuzine luxoase ale lor. Cei trei zăvozi alungau cu eficacitate orice pelerin care încerca să se așeze pe marginea înaltă a gardului de beton, pentru odihnă. Alt episod care mi se pare semnificativ în această aritmetică a ostilității între rând și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din tramvai, stația din „spatele” Dealului Mitropoliei, situată pe bulevardul Regina Maria. Asist la intrarea unei coloane oficiale pe strada Patriarhiei, cea care traversează ca o coloană vertebrală întregul ansamblu de clădiri din zonă. Mașinile poliției fac escortă pentru câteva limuzine negre, imposibil de ghicit cine se află în interior. Nu știu cum se face, dar în fiecare an la pelerinajul de la București am parte de astfel de evenimente în acest perimetru precis. Oricum, în România, Puterea nu a comunicat niciodată cu poporul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
puncte de reper, a unor certitudini într-o lume în care el oricum nu se mai regăsește ? Au ales pelerinajul pentru că el le oferă câte puțin din toate acestea ? Sunt întrerupt brusc din reflecțiile mele de apariția unei „coloane oficiale” : limuzină germană, escortă, poliție plus jandarmerie. Flashurile luminoase plus sunetul sirenei umplu spațiul. Sosește ierarhia oficială a Bisericii Ortodoxe Române. Sarmale, grupul din Suceava (10.15-10.40). Unde, când și cum ? Undeva, pe un mic tăpșan din curtea mănăstirii, spre corpurile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu amândouă mâinile în dreapta și în stânga. O simțeam pe soția mea cum strâmbă din nas la fiecare sumă cheltuită, deoarece numai ea știe ce economii a trebuit să facem și cu ce sacrificii. Doi intelectuali să îndrăznească să-și cumpere limuzină! Au trebuit eforturi mari, inimaginabile, privațiuni, haine purtate până la limita de uzură, pantofi pingeliți, cusuți și răscusuți, cămăși cârpite etc. Nu am primit autorizație de circulație provizorie decât pentru trei zile, timp în care am parcurs aproape cinci sute de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la Petroșani sunt fie în spitale de boli nervoase, fie în închisori, sau morți. Oamenii din România supraviețuiesc ca animalele din junglă, alergând la vânătoarea de alimente. Dvs. treceți doar pe Calea Victoriei și nu e de mirare că din viteza limuzinelor Renault 18 nu puteți sesiza oamenii desfigurați de oboseală și de cele mai multe ori cu plasele goale. Când veniți dvs. În faimoasele vizite de lucru (păcat că nu faceți piața zilnic, ca președintele Confederației Elvețiene), se spală trotuarele și se umplu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu știau că va pătrunde la Apimondia printr-o intrare laterală, unde nu-l aștepta nimeni. Nici tu drapele, flori, urale și plecăciuni, ci niște necăjiți de muncitori ce roboteau apăsați de griji și arșiță, în niciun fel impresionați de limuzina ce trecu ca fulgerul printre ei. Toate acestea accentuară tensiunea nervoasă a lui Ceaușescu. Trecerea în revistă ultrarapidă a standurilor se terminase într-un timp cu mult sub cel prevăzut și într-o atmosferă sufocantă, de înmormântare. Angelo Miculescu, cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chipul și... asemănarea...? Nu-i așa că este hidos? Dar mintea lui Robert?! Cu mintea este altceva. Mintea îi merge, dar numai la prostii și a ajuns boul ăsta printre cei 300 de bogătani ai României. Ieșea în lume mîndru de limuzină și de blonda superbă, cu picioare lungi și părul pînă la brîu. Cînd se enerva, bușea mașina în copaci! Cînd era gelos, o strîngea pe Lena, că așa o chema, de gît pînă cînd credea el că este destul. Abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu-i agreată de ceilalți și nici de șef. Se părea că s-a ajuns într-un impas și tot șeful dă o sugestie bestială: Eu zic să merg cu voi în autocar și cînd ajungem aproape, mă urc în limuzină. Chiar, șefu', am fi murit de urît fără dumneavoastră. Bine, asta am rezolvat-o. Tu, se adresează purtătorului de cuvînt, să-mi faci un dosar. Un istoric, cam ce trebuie să spun, tot, tot. Da, șefu'. Dar nu prea lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
invitat în onoarea mea cîțiva prieteni, care de care mai inteligent. Ne-am culcat tîrziu. Mîine te conduc la aeroport. Dar pot merge cu trenul, e atît de comod... Oferă-mi această plăcere, te rog. E plăcut de mers cu limuzina lui Georges. Șoferul nu frînează brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apare superb îmbrăcat, ras, cu papion și foarte impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de batá, itotelé, okónkolo, cascabeles, carabalí... țiuie continuu și mă roagă să-l iau încet. Că altfel.... bongo, bembé, bocú, cocoyé... de mă ia domnul Dracu. Una cena amistosa Ambasadorul Sikorski ne aștepta în fața reședinței sale. Foarte amabil, deschide ușa limuzinei, ne surîde, ne îmbrățișează și ne poftește să intrăm. Are o reședință frumoasă, cu o grădină generoasă și bine îngrijită. Locuința nu este împodobită cu obiecte de artă ca în alte părți, dar amabilitatea acestei familii te face să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt gata. Inima bate cu putere și simt pulsul în gît. Mă uit roată. Palmierii, mango, gazonul, trandafirii japonezi, portocalii, bananierii și cei doi pisoi micuți, care privesc foarte curioși. Vila, cu steagul, cu antenele, cu jaluzelele mereu trase. Văd limuzina cu stegulețul României. Motorul merge ca să răcească interiorul. Pentru ca Excelența sa să nu sufere cîtuși de puțin. Culmea ironiei. Mă despart cu regret de locurile care mi-au oferit o altă viață, un alt mod comportamental. Complicat, dar nu atît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drum, În mașină, să avem ocazia să-i spunem ce ne doare. „Puteți ajunge În curte la Cotroceni În zece minute?“ Zis și făcut. „Cum vă descurcați cu tehnica la operă, În special la lumini?“, mă Întreabă jovial președintele, În timp ce limuzina prezidențială aluneca lin Înspre Otopeni. Știind din teatru că altul e subtextul, că sub lumini se ascunde Întunericul Întrebării nerostite, atac din plin: „Nu vi s-a spus că avem probleme cu Oedipe?“. Uitându-se nonșalant pe fereastră, părând ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu mai poate să-mi fie prieten, odată ce am dat, auzi, mâna cu Hitler! Vrând să-mi clarific gestul (pe care În continuare și azi Îl cred firesc și civilizat) Înainte să plec spre Otopeni, având de data asta drept „limuzină” o Dacie cu parbrizul crăpat, condusă de un prieten devotat, m-am decis să scriu În grabă câteva rânduri, ca să-mi clarific intervenția din seara premierei. Nicolae Manolescu mi le-a publicat În România literară cu aceeași generozitate pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spus. Când a decolat avionul, deși aveam iar gustul amar al exilului, aceste Întâlniri de la aeroport, Înainte de plecare, mi-au Îndulcit despărțirea. Scriind cartea, pot să am o atitudine mai detașată față de evenimentele acelui an 1995. Retrospectiv, povestirea plimbării cu limuzina prezidențială spre Otopeni Îmi confirmă că, dacă voiam să mă lupt pentru montarea mea, nu aveam Încotro decât să apelez la acest ajutor, dar am un semn de Întrebare dacă merita să ajung până la acest contact atât de direct cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pure îi determinau toate acțiunile? - Fii mai concret! Ce trebuie să facă omul? - Să se întoarcă la bucuriile simple ale lumii! - Și mai concret! Mai pe limba mea, te rog! - Ai văzut tu vreodată vreun sugar să plângă după o limuzină? - ??? - Să fure? Să înșele? - Ai terminat? - Sau să-și dorească bijuterii scumpe, vile somptuoase și vacanțe exotice?... - Ai început să cam bați câmpii! - Nu! Pe sugar îl fericește sânul cald și plin cu lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spune că India este țara contradicțiilor! Regret că trebuie să descopăr ceea ce alții au descoperit înaintea mea dar, poate o să am șansa de a vedea și lucruri de alții nevăzute. M-am așezat confortabil pe bancheta din spate a unei limuzine Tata împreună cu Ana din Brăila. Aer condiționat. Nu am discutat aproape nimic cu sahaja yoghinul ce ne conducea spre destinație din două motive imediate: engleza mea se articulează la limita unei... bălți, iar întrebările sau comentariile pe care le-aș
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pun nici un semn de exclamare pentru că ar trebui să pun prea multe). Neobositul efectuase, cum se zicea în „epocă”, duminică 11 iunie și chiar în acea zi de pomină, miercuri 14 iunie, alte câteva excursii în natură, cu helicopterul și limuzina, excursii de mult și definitiv botezate „vizite de lucru în unități agricole de stat și cooperatiste”. Și cum orice vorbă și orice pas ale „conducătorului” trebuiau consemnate și reflectate automat, în afara oricăror alte considerente, în întreaga presă, de la cea literară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vag simbolistă trecerea domoală a vieții. Cel de-al doilea volum, Efebul din lumină (1979), cuprinde o lirică meditativă, elegiacă, organizată după un principiu muzical, poetul încercând să devină un fel de glas firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație: o poezie discursivă, nu totdeauna convingătoare, își face obiect din contradicțiile vieții de toate zilele, din latura perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de umbră (1986) conturează un profil liric clasicizant, ale cărui caracteristici sunt discreția, melancolia, eleganța, pudoarea, voința de claritate. SCRIERI: Alb pelerin, București, 1977; Efebul din lumină, Cluj-Napoca, 1979; Limuzina de ceață, Cluj-Napoca, 1982; Urgența de a trăi, Iași, 1985; Soclul de umbră, Cluj-Napoca, 1986; Poeme, București, 1987; Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga, București, 1989; Poezii, Cluj-Napoca, 1992; La Vie malgré tout (Concerto pour violon et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]