27,087 matches
-
Dumitru Hurubă Ori de câte ori aud la televiziune zicerea - iar în ultima vreme se întâmplă tot mai des: ,ca urmare a acordului încheiat cu FMI-ul..." - îmi cotropește sufletul o stare atât de acută de liniște, încât văd imediat opulența occidentală (filmată cu o cameră ascunsă), trecând granița fraudulos și instalându-se ocrotitor până prin cele mai tainice locuri ale plaiului străbun; în același timp, văd imagini tv cu oameni abia ținându-se să nu plângă de
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
nu vrea să aibă nici preot și va să să ducă încălțat, îmbrăcat, la dracu", zice acest preot din Tândarânda, care mai are încă vreo alte patru comentarii în apărarea dogmei și a cinului său. Goleman strigă să se facă liniște, că din cauza ,sfaturilor necoapte ș...ț n-om sfârși până la noapte". Cei din infratext regretă că discursul critic al lui Ciuciu a fost întrerupt. Cu înțelepciune, Popa Mustrul, unul dintre cei mai rezonabili și mai culți participanți la critica textului
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Basarabiei, nu rușii, cum s-ar putea crede! N. Costenco vrea o Basarabie culturală împotriva României, e total refractar unei omogenizări interne în perimetrul mai generos al întregii țări: ,Cultura celor ce cunosc limba rusească e covârșitor de superioară în liniștea ei augustă, alături de cultura vechiului regat, cu reprezentanții ei guralivi și obraznici. O metaforă potrivită ar fi: basarabeanul e ca o privighetoare într-o cușcă de vrăbii. De ce se vrea ca privighetoarea să facă cor cu vrăbiile? De ce se vrea
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
am transportat în comă la spital, iar nevastă-sa i-a lăsat pe noptieră următorul bilețel: -Dacă îți mai revii, poți muri liniștit - e vorba despre abandonul de copii și mortalitatea infantilă - suntem campioni mondiali... Am închis paranteza și facem liniște ca să auzim aplauzele televizate ale doamnei Monica Macovei, Ministrul Justiției, cauzate de achitarea judecătoarei Andreea Ciucă, aplauze care - aflăm dintr-un comentariu tv, răutăcios - sună în urechile P(archetului) N(ațional) A(nticorupție) precum niște scrijelituri pe un smalț într-
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula, înșuruba, deșuruba. Aceleași mișcări, în aceeași succesiune, cu aceeași rigoare formidabilă. Calm și precipitat. Ciudat. Din secunda în care bătea gongul, își pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau începusem să mă obișnuiesc cu mișcările și echilibristica lui SEAN HUDSON? Unul dintre cei mai mari fotografi specializați pe imaginea spectacolului de teatru
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
lungă scrijelitură pe zidul zgrunțuros al existenței"). "Puzzle-ul de sentimente", oscilația perpetuă între contrarii, între momente de seninătate, împăcare, optimism, chiar extaz și momente disperate, nevrotice, de panică și agonie depresivă; între clipele de grație, de sublimă inspirație și liniște și accesele egocentrice, de grandomanie, mania persecuției și "maladivă suspiciune" (pe care le recunoaște: "trăiesc într-o mare gîndire concentrată asupra mea", "nefericit în fericire", "de necrezut cît de ușor mă basculez de la încredere la disperare și paranoia") certifică tocmai
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
de ani, ziceați ceva frumos, ca un cinstit "uvrier", apropo de cum vă petreceți timpul. Mai trageți și acum, cu aceeași râvnă, zile în șir, "ca un tâmplar la rindea"? - Da, domnule Iancu, și azi, cu peana în mână îmi caut liniștea în muncă, dând viață unor mormane de fișe adunate în cursul vremii într-o casă de fier ce-o aveam la Năsăud, ferită de ochi străini sau ostili. Am îngropat în aceste hârțoage zile și nopți de trăire autentică, de
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
înțelege-mă, complet inutil. Dar nu știi de cine vorbesc. Ești un copil al mamei?" "Al tatălui." "Toți cei mari sunt copiii mamei, vor s-o câștige pe mama, vor mângâiere din partea ei, înțelegere, admirație, da, supremă admirație. Oh, această liniște, această împlinire, când în sfârșit o vorbă, doar un ușor semn, o privire, un zâmbet ți-ar aduce mărturisirea: sunt mândră de tine! Dar nimic, nimic. Poți oare simți, poți pricepe acest lucru? Aici e vorba de cea mai profundă
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
George Banu Peste pădurea din Dumbrava Sibiului se lăsase întunericul; liniștea deplină a nopții era tulburată doar de larma unui mic grup de participanți la festival, reuniți după un spectacol. Atmosferă efervescentă, râsete și agitație, o surescitare stârnită parcă de tăcerea adâncă din jur. La un moment dat, apare lângă noi
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
pădurea cufundată în noapte, vegheată doar de luna învăluită în nori... Până la urmă, ne-am urcat trei inși; cu pas domol, calul s-a pus în mișcare. Nu se mai auzea decât zgomotul copitelor lui, înaintam lent, înconjurați de o liniște încărcată de mister. În fața mea se profila spatele uriaș al vizitiului tăcut, care dirija monotonia calmă a ritmului. Ici și colo, câte un felinar își împrăștia lumina câțiva metri de jur-împrejur... călătoria "trăsurii fantomă". În întuneric, se întrezăreau vag în
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
și să ne înviorăm după o istovitoare zi caniculară, câțiva prieteni m-au invitat să merg cu ei la Ocna Sibiului, pentru o baie nocturnă în lacul sărat. Propunerea mi-a amintit de Marea Moartă. Îmi închipuiam că o să regăsesc liniștea care domnea acolo, liniște tulburată din douăzeci în douăzeci de minute de vâjâitul motoarelor patrulei aeriene israeliene: în timp ce trupurile păreau de nescufundat, vânzoleala istoriei și calmul originilor alternau cu o regularitate nevrotică. M-am hotărât într-o clipă, o mașină
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
după o istovitoare zi caniculară, câțiva prieteni m-au invitat să merg cu ei la Ocna Sibiului, pentru o baie nocturnă în lacul sărat. Propunerea mi-a amintit de Marea Moartă. Îmi închipuiam că o să regăsesc liniștea care domnea acolo, liniște tulburată din douăzeci în douăzeci de minute de vâjâitul motoarelor patrulei aeriene israeliene: în timp ce trupurile păreau de nescufundat, vânzoleala istoriei și calmul originilor alternau cu o regularitate nevrotică. M-am hotărât într-o clipă, o mașină ne aștepta și peste
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
neuns, pe deasupra. Seria de proze, care-și găsește "concluzia" într-un rîs nu chiar la locul lui ("mie, nu știu de ce, îmi venea să rîd iar.") e, de fapt, povestea unei "piese" care sare din "angrenaj". Eroul ei "dezertează" în liniște, fără izbucniri revoluționare, pentru că undeva tot trebuie să muncești, oricît ți-ar fi de neplăcut, dar cu o grimasă de "grevist" mucalit, care-și agață, post factum, banderola albă pe braț. Alexandru Vlad, Viața mea în slujba statului, Paralela 45
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
sluțit, frânt... Și încă mai vreau să fiu fericit... Dar, poate, nu merit, ca noi toți? Ei?" în fiecare scriitor stă un Evtușenko al său. Evtușenko însă e constituit numai din Evtușenko. Nu știu dacă merită fericirea. Dar, cu siguranță, liniștea o merită.
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
puțin, de caracterul și psihicul uman, povestindu-l ca pe un perfect conflict de viață. Cei care nu sunt iubitori de sport vor fi surprinși. Indiferent dacă îți place sportul sau nu, indiferent dacă ești un degustător care citește în liniște pe sofa cu creionul în mână sau numai pe fugă în metrou, cartea lui Radu Paraschivescu o să te cucerească. Cu eroii ei deloc exemplari cu tot. Radu Paraschivescu, Fanionul roșu - campioni de vis, gesturi de coșmar, Editura Humanitas, București, 2005
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
vorba despre o reflecție a posteriori, a omului matur, pe care copilul nu putea să o conștientizeze și să o exprime ca atare, chiar dacă o percepea difuz. "Îți lipseau prînzurile, adică întîlnirile tăcute - numai întrebările, aceleași de fiecare dată, întrerupeau liniștea - cu tatăl tău, semnul sigur că existența voastră e pusă la adăpost" (pp. 96-97). Aceeași prezență discretă, protectoare se făcea simțită serile, înainte de culcare. Îl aflam pentru prima oară la mine în cameră, citind. M-a întrebat ca de fiecare
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
de trăit și când voi trece eu râul cel întunecat? Foarte curând, spune Antipa, azi chiar. He, he, rânjește preotul Zota. Și crezi tu cu adevărat că nu eu am să slujesc la groapa bunului Costache Onu? Nu, spune Antipa. Liniște și hohotele de râs reizbucnind, ura, strigă Agop, încă un rând de coniace, Moiselini, Moiselini, toată lumea pe coniac (...) la douăsprezece am o întâlnire, spune Antipa. Vă salut. În drum spre ușă. Mâna pe clanță, de fapt nu pentru a deschide
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate mare, moale, căzând în somn în liniște în moarte." (pp. 340-341). Senzaționalul scenei, latura ei spectaculară beneficiază și de acest prezent cald al relatării care, cu toate spasmele muribundului, face lucrurile mai vii. Moartea lui Zota, prinsă "în direct", are asupra celorlalți impactul devastator al profeției, iată
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Este trecut de miezul nopții. În marele cosmos ceva s-a schimbat. Să prinzi esența acestei schimbări, trecerea întunericului spre lumină. Frigul spre căldură, adâncul spre înalt. Să fii întrebat: de ce? Și să nu răspunzi." (p. 216). De unde vine oare liniștea surâzătoare a lui Antipa, de unde aburul veseliei și al nepăsării care îl învăluie de-a lungul întregului roman? Poate din această înscriere a sa, conștientă, asumată, în orarul cosmic; din credința lui (deși este ateu) într-un indestructibil ax supraomenesc
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
medaliei romanești. Așa stau lucrurile, numai că scena familială pe care evoluează protagonistul de-a lungul zilei de 21 decembrie nu-și este, astfel zicând, suficientă sieși; nu se închide perfect etanș într-o simbolistică autonomă. În adâncurile acestei suspecte liniști casnice dospește fermentul demoniei eroului masculin, cu inteligența sa casantă și imaginația ce deschide orizonturi largi, nebănuite de cumintea lui soție. Dar care dintre cititori le-am fi putut, la prima lectură a romanului, bănui?
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
bărbatului înșelat din nuvela lui Negruzzi este complet diferită de a celui din poemul lui Pușkin. "Coconul Andronache s-a închis în cabinetul său, unde după ce mult trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare ca să-și pearză liniștea, în desperarea sa apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri." Autorul nu spune ce gînduri negre treceau prin mintea soțului înșelat. Poate că se gîndea să-l provoace la duel pe amant, chiar dacă - într-o primă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
nu are (și aparține iretractabil altor orizonturi). în Renaștere, chiar dacă aura muzicii a coborît la nivelul organelor de simț (: nas, gură, ochi, urechi), setea spiritului era încă mai puternică decît setea materiei, iar teama sufletului era, incontestabil, mai prezentă decît liniștea trupului. Astăzi, trupul muzicii savante este focul, iar spiritul ei doar cenușa, scrumul. în Baroc, spiritul era considerat inefabil ca lumina și inaccesibil ca un astru. Orice edificiu sonor (aidoma unui edificiu spiritual) trebuia să îmbrace o formă proprie, cerută
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc". Dar la un moment dat un suflu afectiv sporit face ca figurile statice să prindă viață, să freamete fantezist, să-și ia zborul precum în picturile lui Chagall: "E nuntă, liniște. Flutură vîntul rufe albe, întinse pe frînghie la ŤBirtul înfrățireať". Mireasa se-nvîrte printre mese. E tînără, strălucitoare. Toți o ciupesc, o cheamă, o sărută. O retușează, o rujează, îi cîntă. Bem. Umbra se-nalță-ncet ca fumul, din pahare. Bunica
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Simți că i se face rău. "Leșin", murmură ea. Căzu de-a curmezișul patului, trează, dar parcă visa. Miriam-Lieba se trezi speriată din vis. "El îngheață afară", își spuse dânsa. Avea impresia că a dormit ceasuri întregi. în casă domnea liniștea nopții. își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă șchiopștând spre dulap și-și scoase din el o rochie de lână și jacheta ei de blană. "Și cizmele, își spuse ea, lepădându-și pantofii de casă. Să-mi iau și șalul". Căută
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în grija unui balet mecanic cu titlul identitate fapt pe care oricum l-am constatat mai tîrziu cînd mă instalasem de-acum în fotoliu și puteam să privesc totul în liniște învățasem cu puțin timp în urmă să pronunț vocabula eu * Și cel ce se rostogolise într-un butoi afară din lume își încredințase mai înainte viața științelor exacte potasiu natriu aluminiu fuseseră cu prisosință scoase la lumină cînd ei chiar
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]