874 matches
-
subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea tare. Gustă niște ghimbir murat lăsat la maturat într-un borcan pe acoperiș, alături de șiruri de borcane cu mango, lămâi verzi și dovlecei murați. Odată cu trecerea nopții, gusta câte un pic din fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Kulfi mergea senină pe lângă copaci, desculță, având aerul unei regine; era adormită, dar mânca felii de pepene, scuipând semințele care cădeau ca picăturile de ploaie pe lângă tufișuri. Dimineața găseau cotoare de mere și coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe Maimuța de la Cinema apropiindu-se pentru a se așeza în locul obișnuit de lângă Sampath, pe pat. Putem să mergem peste tot cu dubița și să călătorim dintr-un loc în altul. Sampath se gândi la drumuri nesfârșite în vara aceea lipicioasă și nesfârșită care avea să vină atât de curând să se aștearnă dinaintea lor, la camioane unduind în valuri oboseala, la vibrația motoarelor în capul lui, la greața urcând din stomac și simți că îl cuprindea o fierbințeală de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la al doilea cartuș, dar asta nu rezolva cu nimic problema atâta vreme cât eu continuam să fumez ca un șarpe. Mi-am pipăit degetele de la picioare. Mi-am turnat niște cafea și am desfăcut al cincilea carton cu sticle de lichior lipicios. Am căscat mulțumit. Bun, m-am întrebat eu, cam cum ar merge acum o labă? Am scos din valiză două reviste pentru bărbați și m-am întors în pat ca să văd despre ce e vorba. Ia să ne uităm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să nu vii alergând la mine. Ne-am înțeles? Vin acasă vineri seara, intru în bucătărie - și zic: „Ce e asta, un film de groază?“ Când-colo era o mașină de spălat nou-nouță și podeaua plină cu un rahat negru și lipicios. „Adu nenorocitul ăla de telefon“ îmi spune ea. „Rezolvă treaba!“ Ceea ce am și făcut. — Ce ai făcut? — I-am dat în judecată. Am sunat la Curtis & Curtis și l-am prins pe domnul Benson acasă. După zece minute intru eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am concentrat, m-am trezit întotdeauna ieșind într-un canal de pe Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi mulțumea pentru faptul că nu fumez. Așa ceva nu-mi place. Mi se pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prezența domnului Jones era foarte interesantă. DOUĂZECI ȘI PATRU Pământul se înălța din mare ca să-i întâmpine, dar era diferit de oricare alt sol sau pământ pe care-l văzuseră vreodată. Nu era atât solid, cât ne-lichid - o chestie vâscoasă și lipicioasă. într-un moment părea imaterial ca aerul, într-altul dobândea consistența melasei, iar mai apoi se întindea lucios ca sticla. Părea că fumegă sau că scoate aburi un pic. Virgil Jones știa unde se aflau. Era locul cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ești liberă în seara asta. Știu un restaurant franțuzesc încântător și discret... Am avut o clipă imaginea în fața ochilor. Am sta la lumina lumânărilor pe o canapea roșie de pluș în cel mai îndepărtat colț, iar el mi-ar atinge lipicios mâna. Apoi ar tot urca până când piciorul lui l-ar atinge lipicios pe al meu. După asta, mintea mea s-a golit printr-un mecanism de autoapărare antilipicios. Din păcate, nu pot, am răspuns nu așa de tăios pe cât aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am avut o clipă imaginea în fața ochilor. Am sta la lumina lumânărilor pe o canapea roșie de pluș în cel mai îndepărtat colț, iar el mi-ar atinge lipicios mâna. Apoi ar tot urca până când piciorul lui l-ar atinge lipicios pe al meu. După asta, mintea mea s-a golit printr-un mecanism de autoapărare antilipicios. Din păcate, nu pot, am răspuns nu așa de tăios pe cât aș fi făcut-o dacă cealaltă jumătate de bani pe care comitetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de borâtură. Degetele sale albe Începură să scormonească febril, răvășind salteaua, până ce dădură de ceva tare. Fără să deschidă ochii, Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât, nici femeia-elefant sau omul-paie, destul de indolenți de felul lor, nu ar fi putut suporta, desigur, să vadă cum se târăsc pe corpul lor zeci, sute, mii de moluște, lăsând În urmă o spumă lipicioasă... Ce era de făcut? Imaginând-o pe Olivia, masterandul simțea cum i se oprește un nod În gât. Drama ei era Într-un fel și a lui. De aceea Oliver, În forul său interior, se simțea culpabil și demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-n ochii lumii. Palmele sale erau extrem de scârbavnice. Noaptea, fără voia lui Oliver, se jucau de-a baba oarba sub pătură, apoi, ieșind tiptil de acolo, scrijeleau pe pereți tot felul de prostii. Ascuns sub pătură și acoperit de bale lipicioase, la drept vorbind, Însuși trupul masterandului, dacă dădeai așternutul la o parte, putea fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu precauție În jur. Pe stradă nu se vedea nici țipenie de om, doar păianjenii care Își Întindeau pânzele de la un stâlp la altul, de o clădire la alta, și mașinile parcate de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea folosi ochii În beznă odată ce te lași călăuzit de buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de clare, pe atât de lipsite de sens. Ele i se agățau de trup și de suflet, creând În jurul lui o crustă alunecoasă, transparentă, având ceva din consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup și Întreaga realitate din jurul lui făceau corp comun cu această pastă lipicioasă, Înăuntrul căreia se zbătea el asemenea unui păianjen, căzut pradă propriilor sale secreții. Noimann știa foarte bine că imaginile nu dispăreau nici dacă le-ai fi dat foc. Poate că singura soluție era să arzi odată cu ele... Omul de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse palma la buzunarul de la piept, În care se afla sticluța plată de Alexandrion, pregătită pentru ocazii de maximă urgență. Dar se răzgândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acesta Îi făcu semn din ochi. Și atunci medicul Își dădu seama că are de-a face cu om amețit de băutură. Văzându-l gata-gata să-și piardă echilibrul, Noimann Întinse mâna și-l prinse de un nasture; nasturele era lipicios și i se Întinse ca o gumă Între degete. Senzația aceasta Îi era cunoscută. Noimann aruncă o privire nedumerită spre conductor și abia atunci Își dădu seama că are În fața sa o veche cunoștință: piciorul buclucaș... „Aha”, făcu el. „Va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-ar trebui să Îndur o călătorie de patru ore cu Greyhoundul pe un drum care În mod normal durează două ore. M-am liniștit spunându-mi că Îl convinsese compania mea și nu șansa de a scăpa de mizeria lipicioasă și claustrofobia autobuzului. —Excelent. Hai să ne Întâlnim În fața apartamentului unchiului meu la, să vedem, cam În jur de șase? E pe Central Park West, colțul din nord-vest al Sixty-eight Street. E bine așa? Avu timp doar să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
afară pe locul șoferului de la mașina furată. Îndreptându-se într-acolo, auzi vocea care aparținea picioarelor: — Urme de mănuși pe volan și pe bord. Urme de sânge proaspăt coagulat pe bancheta din spate și un fel de substanță albă și lipicioasă pe tetieră. Danny privi înăuntru și văzu un tip mai în vârstă, în haine civile, care preleva amprente de pe bordul mașinii, și o dâră îngustă de sânge pigmentată cu scame de bumbac pe bancheta din spate. Tetierele din spate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vedea desene pe care nu le făcea el. Semne de circulație, camioane, un saxofonist executând arpegii la instrumentul său, modele florale, un câine la capătul unui băț. Câinele îl făcu să tresară. Încercă să deschidă ochii, îi simți grei și lipicioși și se lăsă să cadă iar în starea dinainte. Instrumente de autopsie fierbinți, scoase din sterilizator, Janice Modine, un Oldsmobile din ’39 legănându-se pe suspensii, o privire înăuntru, Tim trăgându-i-o lui Roxy Beausoleil, o cârpă îmbibată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ochii și încercă să doarmă, știind că doctorul putea avea nevoie de patru ore sau chiar mai mult pentru examinarea cadavrelor. Somnul nu voia să-i vină. Se anunța o zi toridă: mașina începea să fiarbă, iar tapițeria mașinii deveni lipicioasă. Danny era gata să ațipească. Apoi își aminti de minciunile lui, de ceea ce putea și ce nu putea să-i spună cuiva. Reușise să mintă cu nerușinare în fața polițiștilor în uniformă, apoi o dăduse cotită, spunând că fusese într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]