1,388 matches
-
mai greu păcat din toate e bătrânețea, crede-mă, Mia. Ucideți bătrânii, prea-s peste tot, Dați cu pietre în ei, izgoniți-i, Regele clipei e un nepot, Astfel gândeau probabil și sciții. Doamne, e fericit cel cu duhul Sărac lipit, cu forță de taur, Înțelepciunea nu este scutul, E doar rugină, nu este aur. Numai stejarul și broasca țestoasă Prind câte-un secol, două, mai mult, Trece mulțimea urlând glorioasă, Capete rase, creier de struț. Gigantică talpă pe-un vierme
BLACK AND WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364960_a_366289]
-
ce-n urmă am lăsat. . . E-n 28 și tu soția mea frumoasă, Mă ocrotești și mă iubești ca altădat! Mă rog mereu la Dumnezeu și pentru tine, Încă pe-atâția ani să mai trăim! S-avem nepoți iar tu, lipită strâns de mine, La fel ca-n prima zi, să ne iubim! Înaintăm, rămâne-n urmă ,,dimineața”, Încet, încet tot adunăm, dar scade viața, E-n 28 și-s 28 de ani cu mine, E-n 28, ai 48 și
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]
-
eu... după câte-mi aduc aminte, nu te făcui bine când îți mâncase ficații o fată de peste Oltețu, care te deochiase că-ți dădeai ochii peste cap și nimeni nu știa ce să-ți facă? Didina și N aie stăteau lipiți cu urechile de scândurile de brad fasonat ale ușii, ca să audă ce-i spune baba Bușica, dar urmă o liniște prelungită, că nu mai auziră niciun cuvințel. Cotoroanța îi luase mâna în a ei și-l strângea de degetul mare
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
răcoare o dungă de penumbră, tușează ochii tăi mă strâng brusc în mine cumpănă de umbre se vede spre fântână pași repezi duc ulița în urechile noastre încă nu-i noapte ceva se rostogolește-n țărâna casei ... într-un târziu lipit de pământ, trenul mă duce un șuierat prelung prin vale obosește trosenește un vreasc, de sus cad stele se aude depărtarea cum coboară, dispre cer în noapte, toamna By Viorel Muha 23.11.2012 Referință Bibliografică: Noiembrie / Viorel Muha : Confluențe
NOIEMBRIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351344_a_352673]
-
fost obligată să și-o însușească drept normă de a fi, din păcate, altfel, riscând aruncarea de pe orbita globalizării și, implicit, marginalizarea. Faptul că azi avem în fața ochilor un așa-zis mozaic arhitectural societar cu tentă postmodernistă, plin de cioburi lipite haotic pe o pânză inertă în locul unei tușe puternice (și bine gândite în prealabil) trasate de un pictor pătruns de oareșice urmă de geniu, reprezintă efectul unei intoxicări constante în timp din punct de vedere politico-mediatic cu cele mai imbecilizante
PREŞEDINTE CU REPETIŢIE?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351426_a_352755]
-
dintr'un fiu de familie istorică, mari boeri pînă eri, ese un escroc, care moare victima vițiului, cînd a scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr'un copil de cîrciumăraș, un avocat ilustru, care, în câțiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr'un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru.” Aceasta va fi poziția sa exprimată în cunoscuta
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
lângă mine cu fața aproape de a mea. Mi-a cuprins obrajii în palme... m-a sărutat apăsat pe colțul gurii apoi mărunt pe obraz. I-am cuprins gâtul cu brațele strângându-l puternic. Tensiunea melodiei, a întregii zile, dansul, corpurile lipite, au rupt zăgazul lacrimilor. -Nu plânge, te rog! A fost nemaipomenit! Ai însuflețit totul în jurul tău. -Nu! Tu ai făcut asta! Știi foarte bine acest lucru! Tu ești inspirație și iubire, Abe. Pasiune, creație, imaginație, sentiment.. transmiți asta celor din
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
timp îndelungat încă de la facerea lumii - marea Sarmatica- dupa unii, deși am auzit mai multe denumiri. Cu siguranță că pe vremuri fiind tot cel mai înalt dintre acești munți, era mult mai falnic, insă de-a lungul timpului coralii, rocile lipite rezultate din aceștia, s-au tocit. Posibil că tot din acest motiv și 'rocile' pe timp de ploaie și umiditate sunt mai lipicioase, măi alunecoase, insă verdeața cred că din același motiv este mai vie că nicăieri. Aici la Mănăstirea
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
de lei, echivalentul a 400 de euro pe lună. Practic, statul român ne omoară cu acte în regulă proprii noștri bunici și părinți bătrâni, Cu alte cuvinte, statul încasează banii nerambursabili din fondurile europene și de la bieții români săraci și lipiți pământului, ajunși ultima țară in UE, ca să ne omoare cu acești bani bătrânii satului și bătrânii de la oraș care pe timp de iarnă din pensia lor necăjita nu le ajunge să-și plătească facturile la gaz, lumină și apă, darămite
JURNAL ATEMPORAL. CUM PROCEDEAZĂ AUTORITĂŢILE ROMÂNE PENTRU EXTERMINAREA POPULAŢIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345607_a_346936]
-
exagerat manifestat printr-o lovitură de călcâi a bocancilor săi cremuiți proaspăt, ce nu s-a mai auzit de la revoluția din decembrie și până astăzi pe la vreun organ de miliție sau poliție... În fața celor doi șefi de Poliție, cu călcâiele lipite și fără caschetă sau căciulă, cu vestonul desfăcut la nasturi, a luat poziția „drepți” și a raportat sau... a dorit să raporteze regulamentar: - Domnule..., domnule comisar șef, în timpul serviciului meu, nu... nu... - Lasă, domnule, raportul! Nu-i nicio problemă, firește
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
salutat fără prea multă afecțiune, cu o anumită reținere. A întrebat dacă a găsit cameră și cât de departe este? Matei i-a explicat în câteva cuvinte că nu e departe și cum întunericul se instalase, au mers la braț lipiți unul de celălalt până la blocul gazdei. Apartamentul era la parter și blocul era al doilea din cele câteva zeci de blocuri de pe strada respectivă. Chiriașii apartamentului erau plecați până luni undeva pe lângă Abrud și nu avea să-i deranjeze nimeni
13 ZMEURICA; O ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352235_a_353564]
-
șoc. Tata s-a înfuriat când a văzut toate acestea și a rugat un vecin, să-l ajute ca să-l sacrifice pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit în stomac mașinuța teleghidată, aproape întreagă iar o roata lipită de esofag care nu alunecase când a îngurgitat-o. Probabil îl enerva, de aceea avusese stările acelea. Toți au rămas înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte puse în untură la
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
Gangan Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-ai gândit vreodată că ,de fapt ,noi toți suntemi ,păpuși de porțelan scăpate pe ciment de o mană neindemnatica? Că marea majoritate suntem de fapt bucățele lipite ,unii mai bine decât alții? Aș vrea să întâlnesc măcar un om,unul singur care n-a fost măcar pentru o zi în viața lui sfărâmat în bucățele. Știi ... Știi senzația aceea când o vaza frumoasă este așezată pe un
SENZATIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355993_a_357322]
-
ochiul rotitor văd destinul tuturor ce se-neacă prea supus unde gândurile nu-s nici iubire și nici ură, elixir de băutură, ca un ultim testament unde visul e absent în noaptea ființei noastre pe tărâmurile-albastre. cade steaua, bate vântul, lipiți toți de cu pământul, ne scufundăm în vechime timpul trece, timpul vine, mai înviem și mai murim înmugurim, ne desfrunzim și uite-așa-n veșnicul rit o lume-ntreagă a murit, o altă lume se devoră, alunecând din oră-n
LUMEA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354933_a_356262]
-
văzut atâtea ingerințe ale eroticului în arta încât, credeam că nu mă voi mai miră de nimic. A fost pentru prima oară când am văzut acest lucru și în spectacolul liric. Cei doi, tenorul și soprana, tineri, frumoși, perfecți, stăteau lipiți unul de celălalt și muzica le învelea trupurile. Și așa, învesmântați în acorduri sublime, isi trăiau povestea lor de dragoste, fără rușine, fără patimă, fără grimase inutile. Spoturile au coborât binișor lumină și i-a scăldat, începând de la cap, pe
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
cum de curând am aflat că se numesc cei care s-au încumetat să-și posteze creațiile stau unul lângă celălalt, mână-n mână, umăr lângă umăr și tâmplă lângă tâmplă, ca într-o uriașă bibliotecă adunând, strâns aliniate și lipite una de alta, cărțile în care se află înțelepciunea lumii. Autorii au descoperit o dimensiune nouă: aceea a comuniunii lirice. Și poate acesta e cel mai mare merit. I-a adunat în casa sufletească pe toți, începători și avansați, tineri
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
era stimulatoare la cerebel, îi făcea pe petrecăreți să se simtă mai bine, mai aleși ai soartei ... Gabriela l-a luat la dans pe căpitan. Brusc, își amintise de rostul prezenței lui în acel loc. Emoționată, agățată de gîtul lui, lipită toată de el, îi susura la ureche cu lux de amănunte toate calitățile șefei ei. Era vag nervoasă, pentru că Daniel nu reacționa. Nici măcar n-o invitase și el la dans pe Adelina, iar ea se excitase deja. Ce nerușinat! Chiar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
să aducă zâmbetul chiar și pe chipul bărbatului îndrăgostit ce tocmai își așază gândurile între vis și realitate. Imaginea iubitei în vis îmbrăcată în rochie vaporoasă în acel dans ce părea atât de scurt, zâmbește, în acele clipe când Clara lipită strâns de el îl domina. - Robert deșteptarea! Se aude vocea ușor impunătoare a mamei sale. - Eu mama m-am săturat de treabă și tu încă nu te-ai trezit! Îți mai arde și de zâmbit! Nu am putut mărturisi mamei
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
liric este uluitoare, după numai câțiva ani de scris. Iată și alt final notabil, în poezia „tihnă”, de data aceasta având atributele unui haiku: „mă regăsesc / în taina palmelor / cu miros de lut”. Pentru cineva care scrie: „stau cu tăcerea lipită / de tâmpla ferestrei” (toamna se joacă în pletele mele), se pare că Poezia nu mai are secrete de nedezlegat. Și iată cum autoarea definește oamenii: „oamenii / umbre fără formă / pleacă / înainte / de a fi ferciți” (desen schițat cu ochii închiși
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
pe- obraz, curat. De parc- am fi păpuși într- un muzeu. Unde sunt anii când m- așteptai în gară Și m- aruncăm de gâtul tău, iubite, Iar inima era din piept să- mi sară Când mi- aduceai într- un buchet, lipite Lalele roșii, crizanteme, trandafiri Pe care le primeam cu drag, râzând Și- ți recitam din Minulescu, ( ce te miri?) Eu am facut Filologie, si, curând Aveai s- auzi și în franceză un discurs Din care nu-nțelegeai nimic, se pare
VISE PRAFUITE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368943_a_370272]
-
slavă,/ Ca cel mai ieftin meu prinos,/ Că omenirea-i mai bolnavă/ Și toate sunt cu susu-n jos. Poetul, /Desprins dintr-o pală de nor/ Ca o picătură de ploaie/, puternic ancorat în realitățile satului său , / Mă simt cu tălpile lipite/ De glia care arde în adâncuri/ De mii de ani atâtea oseminte,/ Ce azi sunt fleacuri și nimicuri./ , trece prin suflet întâmplările și trăirile semenilor săi ca printr-un filtru, iar ce rămâne, ca esență, sunt așezate, pentru eternitate, într-
RECENZIE LA VOLUMUL DE POEZIE ” ALBUM DE SUFLET ” AL DOMNULUI ION PĂRĂIANU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369489_a_370818]
-
o vara, otravită cu niște ciuperci. Alte rude, Colaie, nu știa. Tot satul, ba și satele vecine-l știau de Colaie al lu’ Lipici. De ce Lipici? Habar n-avea! Probabil că porecla i se tragea de la faptul că era sarac lipit. Jupân Tănasie, cel care are cârciuma în mijlocul satului și care are pământ de nici el nu-i mai știe marginile, zicea odată: -‘’Bă, are ăsta al lu’ Lipici o privire de te omoară, bă! Ba mai e și harnic al
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
ne ghidează în mai toate situațiile. „Codul” acesta s-a activat și în cazul eroului cărții „Coșmar în Balcani”. Acest „set de reguli” ne dă încredere în puterea de a rezista și, câtă vreme îl urmăm, chiar dacă ne trezim săraci lipiți sau înfometați, răniți, asupriți sau discriminați pe nedrept, ne ajută să nu ne ducem de râpă, ne face capabili să răzbim. Pe casa copilăriei mele tronează, cam fanfaronescă o inscripție cu caractere germane antice: „ Wer aus der Schule nichts ins
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
incarnării sau a nașterii și organismul asexual după moartea fizică. Mitul androginului. Varianta cea mai cunoscută este cea relatata de un personaj din opera lui Platon Banchetul , care spune: la început trăiau pe pamant ființe androgine. Arătau că doi oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie. Aceștia dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta
ASPIRAȚIE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368135_a_369464]
-
să o sărute. Au început să se mângâie reciproc, mâinile lor parcă frământau iubire iar trupurile se înlănțuiau dornice de dragoste. Au făcut din nou dragoste. Nu le venea să se dea jos din pat, ar fi stat toată ziua lipiți unul de celălalt. - Haide, să ne facem duș și să ieșim afară, la aer, să zburdăm un pic! zise ea. - Haide! Propun să mergem prin împrejurimi, la un restaurant să mâncăm ceva și să bem și o cafea. - Merg în
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353319_a_354648]