4,922 matches
-
și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt studiu din 1945, Un ev galant al lumii dunărene în creația eminesciana. Cornel Regman e, probabil, primul dintre cei care vorbesc despre un "romantism minor" al liricii eminesciene sau, ca să folosim termenii lui Virgil Nemoianu, despre o "epoca Biedermeier" a poeziei eminesciene. E vorba, mai exact, de poeziile din prima perioadă a creației eminesciene, publicate în Convorbiri literare (Venere și madona, Epigonii, basmul Făt-Frumos din lacrima și
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
inteligența artistică. De aceea îl numește "chiriașul grăbit al literaturii noastre". Tema de bază este aici cea din "Balada chiriașului grăbit" pe care autorul o consideră, "emblematică pentru opera și personalitatea autorului, ea descifrând, luminând tainele - atâtea câte sunt - ale liricii sale". Cartea analizează scrierile lui G. Topârceanu aflate nu numai în volume, ci și în periodicele vremii. " Și-avea arhivarul o fată" este intitulat capitolul despre lirica de dragoste a poetului privită din perspectiva lucidă a defectului principal: superficialitatea. Spune
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
pentru opera și personalitatea autorului, ea descifrând, luminând tainele - atâtea câte sunt - ale liricii sale". Cartea analizează scrierile lui G. Topârceanu aflate nu numai în volume, ci și în periodicele vremii. " Și-avea arhivarul o fată" este intitulat capitolul despre lirica de dragoste a poetului privită din perspectiva lucidă a defectului principal: superficialitatea. Spune dl Liviu Grăsoiu: "În lirica erotică el rămâne așadar un romantic, un romantic minor", și mai departe " Topârceanu nu realizează o metafizică a iubirii, preferând jocul cuminte
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
lui G. Topârceanu aflate nu numai în volume, ci și în periodicele vremii. " Și-avea arhivarul o fată" este intitulat capitolul despre lirica de dragoste a poetului privită din perspectiva lucidă a defectului principal: superficialitatea. Spune dl Liviu Grăsoiu: "În lirica erotică el rămâne așadar un romantic, un romantic minor", și mai departe " Topârceanu nu realizează o metafizică a iubirii, preferând jocul cuminte, grațios, șăgalnic". În schimb, capitolul despre fabule este remontant, deși încă i se reproșează o oarecare superficialitate ținând
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
care să topească incertitudinile dulcege, dibuirile frivole, capitulările unui manierism al imperfecțiunii, într-o modalitate de expresie de înaltă ținută, modernă. Gheara sa de leu a scrijelat în materia lîncedă a unei versificații fără destin semnul victoriei. La ora actuală, lirica de tot modestă a contemporanilor lui Eminescu ne interesează cu precădere pentru a determina teribila distanță pe care marele creator și-a luat-o în raport cu aceștia. Aidoma unui fabulos mijloc de tracțiune, opera sa a avut generozitatea de a-i
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roșii, reînnodînd legătura cu tradiția, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănțuirea vizionară pe care o înfățișează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut șansa unei rapide instituționalizări precum exponenții primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate și pentru
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
de ziar îndesate prin/ buzunare// Scrisul agonic nu descinde în piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se înfățișează, în lirica de care ne ocupăm, derivația cenaclieră a verbului literar. Spectacolul poeților ce se adună monden-ritualic spre a-și citi textele, dar și în vederea unor sindrofii, cu o derulare de intenții mai mult ori mai puțin inavuabile, într-o atmosferă înțesată
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
În ediția pe care o comentăm, la capitolul Grigore Alexandrescu, p. 11, fragmentul: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un fel de ascetism liric în care culoarea vie (...) dispare în favoarea semnificațiilor. Aceasta (...) nu trebuie s-o atribuim unei lirici (...) cu care avea de luptat poetul, cât unei inclinații native spre reflecție" - poate fi completat și corijat după numărul menționat din revista "Gândirea", an II, 1993, nr. 3, p. 3, astfel: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
de spin) de clară opțiune avangardistă, accentuată, în 1933, printr-o altă plachetă care avea ca titlu chiar numele poetului. Și o ține așa, cu fronda avangardistă pînă în 1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat, să adere la programul estetic gîndirist (Carte pentru domnițe, 1937 și Frunzișul toamnei mele, 1938, Scară la cer, 1940). Cum de un frondeur avangardist a optat, direct, pentru gîndirism e unul dintre secretele poetului. A urmat după
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
reconstituie viața poetului sunt tipic călinesciene - în plus, preia situații anecdotice din diferite surse (I.M.Rașcu, G. Călinescu, Agatha Grigorescu-Bacovia sau Cezar Petrescu) și le enumeră cu falsă sobrietate în fraze academice pline de ironie. Partea a doua este dedicată liricii bacoviene. Sunt analizate succint, în ordinea apariției, toate volumele de poezie. Comentariul este unul tradițional fără nici un fel de pretenție, expediat aproape, amintind de scopul în care a fost scrisă această lucrare. Însă mici "artificii" reorientează textul, - poemul "Marș funebru
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
reflecții de maximă gravitate și dizertînd sobru epopeice farse ori doar glumițe simpatice. Rabelaisian de ev tîrziu, Pynchon e scriitor în sensul azi poate demodat al cuvîntului: pretutindeni se simte vibrația concretă a limbajului, voit stridentă uneori, sau aproape reprimat lirică alteori. E un truism adeseori repetat despre Nabokov acela că ar fi printre cei mai valoroși stiliști ai limbii engleze. Alăturarea de Pynchon dovedește că truismele nu merită luate în seamă. intimitatea lui Nabokov cu limba engleză este una atent
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
poeți români contemporani, majoritatea optzeciști, unii foarte cunoscuți (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Magda Cârneci, Nichita Danilov, Mircea Dinescu, Mariana Marin, Ion Stratan, Matei Vișniec) alții mai puțin celebri, dar în tot cazul reprezentativi pentru o tendință sau alta din lirica românească actuală. Dacă ar fi să încercăm o delimitare a criteriilor de selecție cu care a operat Gabriel Stănescu, probabil că am ajunge la concluzia că nu atât criteriul generaționist este precumpănitor, cât mai degrabă acela al apartenenței la o
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
ei au început prin a-i imita temele și sonurile, dînd naștere acelui "curent eminescian" de care vorbea Ibrăileanu, și în care se cuprind nu numai atîția autori modești, de la răscrucea secolelor, dar Arghezi sau Bacovia, într-o parte a liricii lor. Chiar și așa, poezia eminesciană a reprezentat pentru toți aceștia țelul admirației sau al studiului critic. E de remarcat faptul că, odată cu descoperirea publicisticii, în primii ani ai secolului nostru, în plină mișcare sămănătoristă și naționalistă, se produce o
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
atîta timp singură, pe stradă. Timpul distrugerii este timpul limită al banului, care perturbă liniștea scriitorului poet, întîi de toate cîntăreț al nefericirii și mizeriei sufletești a omului în general. Glasul cutremurător de trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău care ardea alteori văzduhul/ vibrează acum înalte încăperi pe arcușul/ altor
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde a se interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
existînd careva dintre cei ce au asistat la nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la patimă formelor fixe, lapidare; spre a duce ridiculizarea ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de durată, și a-i atribui lui Călinescu, în absolut, o pactizare inconditionată, servila, înseamnă a ignora
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
etalîndu-si exponatele sub același nume de-o ironică generozitate: Poezia". Să mai adăugăm acestui portret al conceptului în cauză cîteva note ce ne vor conduce la aplicarea să într-un praxis liric (cu toate că ele însele sînt încărcate de-o electricitate lirica, scoțînd mici scîntei, aidoma unor anumite țesături, cînd le mingii cu palma): "una din șansele poetului zilelor noastre este să considere literatura că un fapt preexistent, o materie lipsită de indicii ierarhice, adusă la o ăinformalitateă vitală, fertila". Sau: "Efortul
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
venerabilului istoric și critic de artă, faptele sînt mult mai complexe. Barbu Brezianu este deopotrivă exegetul lui Karl Storck și al lui Nicolae Tonitza, un degustător subtil al lui Anton Pann, traducător al Kalevalei și al unor mari nume ale liricii universale, prozator, scriitor de literatură pentru copii și un poet ușor de recunoscut prin epura lirica în care Ion Barbu, Dan Botta și murmurul incantatoriu al lui Emil Botta se oglindesc așa cum cerul se oglindește în profunzimea vierzuie a apei
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
lui Karl Storck și al lui Nicolae Tonitza, un degustător subtil al lui Anton Pann, traducător al Kalevalei și al unor mari nume ale liricii universale, prozator, scriitor de literatură pentru copii și un poet ușor de recunoscut prin epura lirica în care Ion Barbu, Dan Botta și murmurul incantatoriu al lui Emil Botta se oglindesc așa cum cerul se oglindește în profunzimea vierzuie a apei. Elev direct al lui Ion Barbu, la îndemnul căruia a și început să scrie poezie, Barbu
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
ci un poet printre alții, din Iași. O bună coazie de a redeschide discuția asupra să o constituie apariția recentei ediții retrospective, Noua variațiuni pentru orgă. În prefață cărții, Mircea Mihăieș definește încă o dată - cu binecunoscutul sau talent literar - atitudinea lirica a lui Nichita Danilov ("rugăciunile sale sunt îndreptate spre o zeitate abstractă, umanizata doar cât o străfulgerare"), dar se menține de la început până la sfârșit pe poziția unui apologet, lăsând în sarcina altora să distingă textele valoroase de cele lipsite de
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e însă decît, cel mult, aparent o postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și clipă lăuntrica. Ea e conștiința de sine imanenta, căutîndu-si expresia în dramatismul limbajului căutător. "Dacă e adevărat
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
vor vedea, odată, cîndva, limanul încheierii sau zorile începutului. Însă revenind la ediția critică Eminescu, odată încheiată în 1994, singura decizie care s-ar impune ar fi reluarea ei, pentru că timpul a dezvăluit atîtea erori de sistematizare (de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate - editori. Mult
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate - editori. Mult regretatul învățat filolog Petru Creția a fost, totuși, ultimul editor care putea relua, în ediție critică, lirica lui Eminescu. După dispariția să, întristătoare în toate, nimeni, avizat, (deopotrivă filolog și cunoscător al hărții interioare a caietelor-manuscris ale marelui poet) nu-i poate lua locul. Și, deocamdată, la orizont nu se întrevede apariția unei alte, dorite, competențe. Însă
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă emoționant și mult bogat în învățătură. Va accepta însă viitorul eminescolog (sau, mai bine, eminescologi) punctul de vedere al lui Petru Creția în materie de editare al liricii eminesciene (și, să nu uit, dramaturgiei)? Nu e sigur deloc. Însă, oricum, neuitatul meu prieten Petru Creția a ținut să lase scris legatul sau de cunoștințe și opinii, care reprezintă un adevărat tezaur, posibil și necesar de valorificat cîndva. Să
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
a dus, în istoria literară românească, în jurul acestei dihotomii, Ibrăileanu fiind cel mai dîrz în ideea de a interzice pur și simplu publicarea postumelor, considerate bruioane nefinisate pe care poetul nu le-ar fi publicat niciodată. Perpessicius, marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]