516 matches
-
care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
a fost după Sfînta Liturghie De la mânăstirea Acoperămîntului Maicii Domnului Și noi, pelerinii, Alfred, Olysia și pruncul Nicholas Căutînd tot mai adînc în pădure Paraclisul Sfîntului Serafim de Sarov. Din mica încăpere din lemn se auzeau Susurul unui rîu tînăr, litaniile rugăciunii. Am așteptat afară, sub bolta verde a pădurii. Din micul schit au ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat. Andrei, Luca, Maria. A venit răspunsul lor
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
foi de caiete dictando sau hârtie albă scrumiere de hârtie care, pe măsură ce ședința continua până târziu, atunci când nu eram dați afară de portar, se umpleau de scrum și mucuri de țigări. Cine vorbea la Martin? Ai casei, și trebuie să reiau litania.... Horia, Cătălin, Cristi, Dan Boerescu, Ruba care venea la mai toate ședințele, Vinicius, din când în când Buduca, din când în când Nino Stratan, grupul de la Brașov prin reprezentanții lui și câte un optzecist "importat" de la Crohmălniceanu care se mai
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului ceara aerului din penele ucise de zbor
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
un deceniu. Treptat, de prin 1956, revine cu declarații de convertire și cu acele ăstihuri pestrițe" rezonante la cerințele zilei. Sfârșește potopit de onoruri. Literar își regăsește însă, în ultimii ani, marea linie, volumele târzii de poezie (Cadențe, Silabe, Răzlețe, Litanii, Noaptea) fiind argheziene în sensul cel mai deplin. Marele poet recupera estetic ceea ce sacrificase în plan etic. Călinescu a urmat altă traiectorie. Din prima zi e alături de forțele ăprogresiste", le cântă în struna, le este un aliat politic activ, combătându
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
liturgic prevede pentru data de 14 august, de la ora 17 - liturghie în limba maghiară, de la ora 18 - în limba croată, iar de la ora 19 - în limba română; de la ora 20, începe rugăciunea Sf. Rozariu rostită în patru limbi, urmată de Litania Lauretană, tot în patru limbi, pentru ca în final să se desfășoare procesiunea cu Sfânta Icoană a Maicii Domnului. În 15 august, de la orele 7, 8 și 9 vor fi oficiate liturghii în limbile croată, maghiară, respectiv germană și maghiară, iar
Agenda2004-33-04-general5 () [Corola-journal/Journalistic/282763_a_284092]
-
Pe lângă firul epic care culminează cu dezvăluiri tulburătoare pentru protagonistă (care află, din nou păstrând rezerva asupra memoriei incerte a bunicii sale, că este posibil să fie înfiată), scrisul autoarei este extrem de metaforic. Frazele seamănă când cu fragmente mici de litanie, când cu bucăți de haiku. Natura văzută și trăită prin ochii copiilor căpătă dimensiuni fantastice, fantezia acestora fiind în stare să nască imagini de neșters. Deasupra tuturor plutește obsesiv imaginea și metafora ceaunului, lucrul prin care Tami își dovedește seară
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
polemizează sunt subterfugii scenice menite a-i acoperi mecanismul gîndirii: suferința provocată de pierdere și încercarea de a o înnobila așeazînd-o în lumina unei perspective creștine. Iar în volumul al doilea din Sau-Sau impresia supărătoare că asistăm la o litanie cîntată obsesiv de același glas este risipită prin apariția celor două personaje fictive, A și B, protagoniștii disputei, care își trimit unul altuia epistole pe tema iubirii și a căsătoriei. Dincolo de camuflarea autorului în spatele celor două figuri epistolare, cărora de
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
contemporan al cititorului obișnuit cu fraze succinte și indubitabil clare, Kierkegaard scrie lung, pletoric și fatal ambiguu, într-un ritm alert ce te duce cu gîndul la un ritual săvîrșit în vederea eliberării. De aceea, cititorul cult se lasă în seama litaniei spre a-i gusta zumzetul, așa cum ar asculta o melodie din dorința de a căpăta o stare de spirit. Dar după cum nici o melodie nu spune ceva anume, nici de la Kierkegaard nu trebuie să așteptăm revelații în materie de căsătorie. Numai
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
pare a fi pregătită pentru exterminare într-un lagăr gigantic conferă gravitate, punând stigmatul terorii pe tot ceea ce înseamnă aspirație umană. Compus împreună cu Patrick Leonard, Show Me the Place reprezintă o variantă - parcă mai radicală, parcă mai fără speranță - a litaniei anterioare. Complet înfrânt, învins de dragostea în care vedea un aliat, artistul caută cu disperare, cu umilință, salvarea. Fragmentele cantate la pian ne introduc într-o atmosferă de neliniște difuza, de căutare febrila a sensului. Intervenția cântărețului izbucnește contrapunctic, într-
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
îl împarte săracilor, intră apoi în casă cu bismillah, iar după apusul soarelui se duce la moschee să mulțumească pentru noua casă. Bătăile de tobe care anunță că „băieții născuți între 1880 și 1885 să se prezinte pentru recrutare” și litania bunicii („Ahmet s-a născut în 1885... {i a tot repetat asta încet, ca pe o litanie”) deschid poarta spre o cu totul altă lume, deși „pe atunci să pleci în război, orice război, era un lucru nobil și un
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
să mulțumească pentru noua casă. Bătăile de tobe care anunță că „băieții născuți între 1880 și 1885 să se prezinte pentru recrutare” și litania bunicii („Ahmet s-a născut în 1885... {i a tot repetat asta încet, ca pe o litanie”) deschid poarta spre o cu totul altă lume, deși „pe atunci să pleci în război, orice război, era un lucru nobil și un act de curaj, iar când bărbații tineri părăseau cartierul, muzica răsuna în dreptul caselor lor, steagul Turciei fiindu
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
fie ei Barack Obama, Pavel Coruț etc. Acestui scriitor-fantomă interpretat nuanțat de Ewan McGregor îi este încredințată biografia prim-ministrului britanic Adam Lang (Pierce Brosnan), iar la finele lecturii, scriitorul își pune mâinile în cap. Gestul destul de elocvent reclamă nespusele litanii critice. (Un singur lucru n-am înțeles aici, cum se citește o carte de șase sute de pagini în șase ore, o mică scăpare a scenariului.) Cu materialul clientului scriitorul este gata să facă o altă carte, așa cum spune el, cuvintele
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
vagi: Pentru câțiva arginți/ mi-am trădat tinerețea./ Visele le-am înghesuit/ în cuvinte nerostite,/ scorojite de arșiță,/ înmuiate de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi/ Inel cîntător îți dăruiesc,/ să nu mă pierzi din ochi./ Cîntătorului tău tinerețea/ nu-i
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
existenței, circumscriind stări-limită (moartea, disperarea, confruntarea cu destinul, tentarea, în registru tragic, a limitelor umanului, toposul jertfei, cu toate ipostazele și dimensiunile sale). O poezie semnificativă pentru acest registru tematic și stilistic este Cuvântul care ucide, rememorare, în tonalitate de litanie obiectivată, a jertfelor din decembrie 1989: „îmi amintesc în douăzeci și unu decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ când cuvântul este chiar ceea ce este./ Când cuvântul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvântul glonte ucide iar cuvântul sânge/ este chiar sânge./ Gura
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
lui "Franciscus ÎI, ex-rege al Neapolei"), redactat într-o italiană macaronica, făcută pentru a fi înțeleasă fără efort de cititorul român: "Caro fratelo! (...) Îl nostro santissimo padro Pio IX sentendo la gîlceava che avete co i greci, a fato molti litanii, otsfeștanii, paraclisi, acatisti..." (nr. 48, 1862). O română vorbită prost, împînzita de termeni grecești - de exemplu: "Cu nispusa bucuria te vestesco che lăcustele a trecuto prin Focșani la Vucurestion (...) Alto nu mai amo te se ți le spuio, mă te
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
lungă în care totul se bălăcește prea repede în sânge.” Concluzia la fel de neașteptată este că „șansa capodoperelor constă în a nu fi citite”: cine citește romanul Ulysse are chef să-l strângă de gât pe Joyce, care „ne plictisește cu litaniile, parodiile și subînțelesurile lui nesfârșite.”
Ce este o capodoperă () [Corola-journal/Journalistic/3973_a_5298]
-
a naratorului, venită să-și vadă nepotul în armată (la cavalerie, în același loc unde-și făcuse stagiul militar și tatăl lui) și însoțindu-l pe acesta la seviciul de noapte, în grajdul cailor (Trafalgar, Romișor, Nabucodonosor, Desdemona, Matador, Vrăbiuța...). Litania Maiei, cu tonuri alternînd între descîntec, bocet și blestem, începută cu „Te-am vrut ambasador în Olanda” și sfîrșită prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
comun. E adevărat că și în lumea noastră, a literaților, se instalează, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din când în când zdruncinat, și care cheamă de la sine cutremurul avangardei. Există destule mediocrități canonice în jurul cărora se înalță litaniile somnolente ale adoratorilor și un soi de lenevie interpretativă care adoptă mecanic vechile rețete ale Sandei Marin. Imposibil să nu te fi simțit și tu agasată de această delăsare, de această alunecare în consimțire care îmbie la viol și detonare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
filtrate de autor, razele destul de rare, ele apar din suprapunerea, pe acest teren minat al realității cotidiene, a unor atitudini și gesturi fundamentale, intens-omenești, arcuite pe deasupra durelor condiționări și implicații existențiale. Jalea din cântecul lui Birică și chiar disperarea din litania Guicăi, bucuria colocviilor din poiana lui Iocan, glumele lui Moromete și înjurăturile colorate ale lui Cocoșilă, roșeața de pe obrazul fraged al Irinei Boțoghină ori liniștea ,bună și răcoritoare" ce se strecoară, încet-încet, în sufletul mohorât al lui }ugurlan: toate acestea
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
culcare. Cînd m-am întors la spital, florile rămase acolo mă așteptau împăcate, consimțeau, nicicum rebele, ca un buchet de Odilon Redon tandru și blînd, la contactul mîinii care încerca să le rînduiască armonios. Mi-a revenit simetric, de departe, litania unui poet uitat, - „Ce îndurător și bun ți-e gîndul, în preajma florilor plăpînde!” Și mi-am spus, în această clătinare de nepătruns : Oare știm, cine chiamă pe cine?
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
o ediție excelentă, de-o incontestabilă utilitate critică și istorico-literară. Astfel, din cele 5 cărți care alcătuiesc bibliografia „ultimului Dimov”, apărute între 1975 și 1982, două sunt aparte și pun atât probleme de interpretare, cât și de datare. Prima este Litanii pentru Horia, din 1975, cu care și începe prezentul volum III din Opera poetică. După cum remarcă Ion Bogdan Lefter în prefața sa, Capodoperele târzii ale lui Leonid Dimov, avem de-a face cu o carte scrisă într-o formulă mai
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]