495 matches
-
februarie 6977(1469) Am terminat de citit și, cu sufletul la gură, am îndrăznit să-l privesc pe măritul Ștefan în față...Cu ochii mijiți și cu un bob de lumină în ei, vodă arăta ca și cum ar fi ascultat o litanie către ceruri. Îndată, însă, ridicându-și bărbia și oțelindu-și privirea, a întrebat: Ce aveți de spus, boieri dumneavoastră? Mărite doamne, ai făcut întocmai cum te-a îndrumat Dumnezeu și cum te-a îndemnat inima, iar noi ne plecăm fruntea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu un pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să stai jos un minut? Mă stresezi. Se așeză din nou lângă el pe canapea. El se aplecă spre ea, scoțând la bătaie ceea ce în mintea lui trecea drept farmec. Își lăsă mâna pe coapsa ei și se lansă în litania lui zilnică. — Ce zici, mă duci și pe mine până la Thompson Motors? Pot să fac rost de un F-150 gratis. Îi păcălesc. Totuși, trebuie să mă ajuți tu, pentru că mi s-a furat carnetul de cecuri. Mi-au lăsat chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de satin a unei femei se strecoară intim în urechea ei. Timp de o clipă, sună ca o renaștere creștină - nici un credincios nu e lăsat în urmă. Dar cuvintele astea sunt mai rele decât religia. Date. Vocea femeii recită o litanie, ceva între o listă de cumpărături și o poezie. Rasa umană a avut nevoie de două milioane și jumătate de ani ca să ajungă să numere un miliard de oameni. A fost nevoie de o sută douăzeci și trei de ani ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima parte, cea mai veche, este de origine romană și datează din perioada anterioară Conciliului de la Niceea (325), constând într-o litanie de aclamații adresate primei persoane a Sf. Treimi. A doua parte, de natură cristologică, datează dintr-o epocă mai târzie, deoarece cheamă în cauză controversa ariană din secolul al IV-lea. A treia parte este o antologie de versete de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
poți să le aduci nici o critică. Aceștia au publicul larg și cealaltă jumătate a statului de partea lor. Nouă ce ne mai rămâne? Puse țigara la loc Între buzele sale livide și crăpate, unde a rămas tot timpul nesfârșitei sale litanii. — Moderniștii ne spun să mergem Înainte, Însă nu avem Încredere În ideea lor de progres. Tradiționaliștii ne spun să mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală. Prinși Între cele două părți, facem doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să i le explice, Nu cred că dormea, dar nu înțeleg de ce o fi spus că visase, se gândi, și imediat, în continuarea frazei amintite, își lăsă gândul s-o apuce pe aceeași cale, începând să intoneze în minte o litanie obsesivă, Rămâne și pentru poimâine, rămâne pentru mâine, rămâne pentru azi, reluând apoi secvența inversată, Rămâne pentru azi, rămâne pentru mâine, rămâne pentru poimâine, de atâtea ori a repetat-o încât i-a pierdut sunetul și înțelesul, semnificația lui mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
timpul, dar nu refac viața. Baudelaire, în delirul său mistico-artistic, și probabil pe fondul maladiilor mentale provocate de sifilis - din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan, în înălțimile Cerului, unde tu domneai, și-n profunzimile Infernului, unde, învins, tu visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub arborele științei, Alături de tine să se odihnească... Pe parcursul a
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
tocmai a formulat cea mai neadevărată idee pe care a auzit-o vreodată. Nu numai că cititul nu este inofensiv, dar el știe cu siguranță că cititul te poate zăpăci de cap profund. Nu vrea să Înceapă acum să recite litania răului pur care respiră din cărți Încă de la Începutul Firii: răutatea Bibliei, toxicitatea TÎnărului Werther a lui Goethe, care i-a Împins pe mulți tineri la sinucidere, malignitatea operei lui Hitler, Mein Kampf. Și acestea sînt cărți și oamenii le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mă-ta! scuipă din nou domnul Petrovici. Ei au Început. Erau destul de fericiți sub Tito. Acum vor pămîntul nostru, sfîntul pămînt sîrbesc! Se Întoarce către Wakefield. Sus am hîrtii, pot să ți-o dovedesc! Domnul Petrovici Începe să recite o litanie de date, martiri și bătălii, numai jumate din ele În engleză. — Mie-mi ajunge, spune Susan. Toata viața mi-a fost un comunist ateu, acum moare de grija unor moaște puturoase. Hai să mergem sus. Un bărbat masiv, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
submarine nucleare, armii, nave, forțe aeriene? Cred că am Înnebunit dacă mă aflu Într-un buncăr subteran cu un gazilionar paranoic. — Domnule Redbone, sînteți sigur că dușmanii noștri sînt externi? se Încumetă Wakefield să Întrebe, aproape sperînd să audă aceeași litanie Împotriva evreilor, bancherilor, globaliștilor și profesorilor - personajele din stoc ale operetei fundamentaliste, de extremă dreaptă. — Nu În măsura În care ți-ai imagina. Nu-s țicnit, Wakefield. De ce crezi că te afli aici? Războiul dinlăuntru se duce pe tărîm intelectual. Evident, există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a rămîne În rol, de a te rezista... chestii de-astea. E nevoie de lecturi, de repetiții, de nervi de oțel, de cuvinte de alinare, masaje, confesiuni, Încredere... Eu numesc toate astea restaurarea sinelui muncitor. E o trudă fără sfîrșit. Litania Zeldei Îl sperie, de fapt. Oare or fi mulți care cred În chestia asta cu personalitățile multiple? Să fie un cult? În anii ‘60 știa o grămadă de oameni angrenați În căutări spirituale care se dedau la călătorii lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Sașa Pană, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 1971 Tzara, Tristan, Șapte manifeste Dada cu cîteva desene de Francis Picabia. Lampisterii. Omul aproximativ 1925-1930, versiuni românești, prefață și note de Ion Pop, Editura Univers, București, 1996 Tzara, Tristan, Litanii Avantdada, ediție bibliofilă îngrijită de Alexandru Condeescu, Editura Muzeul Literaturii Române, Colecția Manuscriptum, București, 1996 Tzara, Tristan, Douăzeci și cinci de poeme/Vingt cinq poemes, prefață și traducere de Nicolae Țone, Editura Vinea, București, 1998 Uranus, Ionathan X., În potriva veacului. Textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt fericită, sunt fericită. Apoi o zări. Traversa strada la câțiva metri mai Încolo - nu pe trecerea de pietoni, dând un exemplu extrem de puțin educativ pentru copil. Dacă nu-și schimba direcția, avea să se Întâlnească față În față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picioare, aluneca, se dezintegra, și Antonio nu reușea s-o oprească. Apoi se aprinse În el speranța că onorabilul, cu toate cunoștințele sale, cu judecătorii corupți sau coruptibili pe care Îi frecventa, l-ar fi putut ajuta și Își Începu litania despre șansele pe care un tată divorțat le are În ziua de azi pentru a obține custodia copiilor, practic nule, În statul ăsta Învechit și Încuibat În imaginea mamei. Când, de fapt, femeile nu mai sunt cele de altădată. Societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu ai altceva mai bun de făcut, Îi spuse cu dezinvoltura pe care niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga. STAȚIE, drept Înainte. Și litania opririlor din fiecare zi a acestei ierni, FLAMINIO, LEPANTO, OTTAVIANO SAN-PIETRO, CIPRO-MUSEI VATICANI, VALLE AURELIA, BALDO DEGLI UBALDI, CORNELIA... Sasha spuse că oferta Încă mai era valabilă. Nu voia să rămână singur. Voia să aibă cineva grijă de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Kersaint și Christian. Și el făcea parte din bandă... Fetița mea, n-am știut să te țin lîngă mine În noaptea aia... - Noaptea de 20 mai 1968? Yvonne dădu imperceptibil din cap și Își Începu povestirea ca pe o litanie care Îi aducea eliberarea, din păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prea bolnavă cu inima. Mă hotărâsem să-i aștept, să-mi urmez destinul [...] Am pornit Între cei doi peste plaiul pustiu. Soarele Începuse să scapete. Se auzeau de departe tălăngile oilor care se Întorceau la stână. Clinchetul lor părea o litanie monotonă, o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor.” Ați văzut, stimați cititori, cât de bine a descris Pazi hăituiala, Încheind cu un splendid tablou natural, În stilul marilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor. Se gândi că Dumnezeu nu se putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâncarea de cartofi, coltucul de pâine și un castravete murat, pe o farfurioară. Iar alături, pe hârtia despăturită, feliile de parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
El rămâne singur, având ceva din statura unui ciclop, care, ridicat cu un cap deasupra omenirii, macină la nesfârșit realitatea cu uriașele pietre de moară pe care și le-a fabricat singur. Codul trebuie să aibă în el ceva de litanie și autorul lui este primul care îl folosește astfel, neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la închisoarea lingvistică pe care singur și-a creat-o. O filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învățată ca un catehism, ca un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le suspendase pentru o clipă, am simțit o vreme cum umbra tânărului înalt mă însoțea spre casă ca un reproș nerostit. miercuri, 20 martie Astăzi, în metrou, în drum spre Monica și Virgil, un nou mod de a cerși. Pe lângă litania obișnuită (je suis sans abri, j'ai rien à manger), subiectul mandicității le amintește celor din vagon că fiind "séropositif" nu poate dormi afară... Mă apropii de casa din Francois Pinton cu inima strânsă. Monica m-a prevenit în câteva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din 1918"331. Cronologia înclina, de asemeni, spre alte priorități, trecând de la istoria revoltelor sociale la aceea a consecințelor unirii, în titluri de genul: "România în primii ani de după întregire (1918-1921)". Sensul evenimentelor devenise clar optimist. Autorii nu mai intonau litania claselor asuprite, preferând să-și imagineze că "trăind într-o țară mult mai mare ca înainte, poporul român a pornit la muncă cu entuziasm (s.n. C.M.)"332. Dar grevele inclusiv cea din 13 decembrie 1918 ca și necesitatea istorică a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]