586 matches
-
jurnalism etc., un portret al lui H. Taine, scris cu pătrundere și o bună cunoaștere a operei criticului francez, traduceri din versurile lui Jean Richepin și Catulle Mendès. Lui Al. Macedonski i se retipărește poezia Precum..., apărută mai întâi în „Literatorul” din 1880. R.Z.
MIRCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288171_a_289500]
-
în limbi străine, precum și la publicații de specialitate, științifice, academice sau universitare („Limbă și literatură”, „Analele Universității București” ș.a.) și la o seamă de cotidiene. După 1989 e prezent în ziarele „România liberă”, „Adevărul”, „Evenimentul” și în revistele „România literară”, „Literatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Tribuna”, „Steaua”, „Caiete critice”, „Ramuri” cu articole, eseuri, recenzii, cronici, articole, studii critice sau istorico-literare. A folosit ocazional pseudonimele Dan Milcu, Duiliu Marcu, Damian Mihuț, Dionisie Mirea, D. Meseș ș.a., numele Micu fiind luat oficial în
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
absolvit în 1976 Institutul de Educație Fizică și Sport din București. Lucrează ca desenator tehnic, asistent de imagine la Televiziunea Română, antrenor de înot. Debutează editorial în 1990, cu romanul Yesterday. Colaborează la revistele „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” ș.a. Yesterday este o pastișă stângace după romanele de consum occidentale, în speță după acelea de spionaj. Firul epic, schematic și previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat într-un decor à l’américaine. Protagonistul urmărește recrutarea de către
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
epocii, stilul cronicarilor dramatici și al criticilor literari, stilul publiciștilor sau al politicienilor, sunt ridiculizate mai ales ambițiile nejustificate, reputațiile nemeritate. Deseori, simpla reproducere a textului unui articol, a unei poezii din gazete ca „Vocea Covurluiului”, „Vocea Botoșanilor” și chiar „Literatorul” devine un mijloc de provocare a ilarității. M. r. are, în mod obișnuit, pe copertă o caricatură politică de actualitate. Rubricile principale sunt dedicate unor chestiuni la ordinea zilei: un editorial (scris de I.L. Caragiale și, mai rar, la prima
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
lui Mihai Pelin către Liviu Antonesei, „De ce se consideră acești domni o elită?” (Timpul, octombrie 2005, p. 6). Poate cristalizarea dezbaterilor noastre cultural-ideologice va interveni în următorii ani, pe măsură ce tot mai mulți participanți la dezbateri nu vor mai fi (doar) literatori, ci și universitari specializați în idei și doctrine. În vechea generație de istorici și teoreticieni ai literaturii, regretatul Adrian Marino (după 1989, mai ales), Paul Cornea (mai ales până în anii ’80), Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Virgil Nemoianu, Mircea Anghelescu, Mircea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de tâlhari în locuința lui din București. C. debutează cu versuri în „Lumea nouă literară și științifică” din august 1896. Publică apoi schițe, nuvele și poezii în „Foaia pentru toți”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Moftul român”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Rampa”, „Cosinzeana”, „România”, „Literatorul” „Sburătorul” ș.a. O culegere de schițe satirice, Urmașii Romei (1904), este urmată de alte cărți de versuri și proză: Din lumea gândurilor (1905), Ca fulgu la vânt... (1906), Farmec (1913), Spre zări albastre (1915), Dorina (1916), subintitulată „Însemnările unei fete
CAÏR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
Documentare pentru Arhitectură și Sistematizare (1974-1975) și traducător la Întreprinderea Electronica (1975-1976). Debutează în 1949, în revista „Licurici”, în același an publicându-i-se și în volum nuvela Uriașul științelor naturii. Colaborează la revistele „Viața culturală a Capitalei”, „Luceafărul”, „Romanoslavica”, „Literatorul”, „Caiete critice”. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor în 1979, pentru traducerea culegerii de povestiri Un șofer de elită de Vasili Șukșin. După 1990, a ținut conferințe la Radio, în special despre diaspora rusă. A transpus în limba rusă Creanga de aur
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
Recreațiuni literare” ș.a. Între 1882 și 1885, era în comitetul de redacție al revistei „Asachi” din Piatra Neamț, alături de C. Hogaș și alții. Din 1886, apare în „Revista literară”; ajunge redactor al publicației. În 1893 și 1894 dă câteva poezii la „Literatorul” și „Lumina”. Al. Macedonski îi consacră un portret în suplimentul „Ligii ortodoxe”. Își adună versurile în volumul Încercări poetice (1860) și, alături de amintiri, în Suvenire și impresii ale unui copil al României (1864), Poezii (1885), Cartea mea (1897). După modelul
BOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
între 1965 și 1971 activează ca ziarist la cotidianul „Înainte”. După 1990, este și redactor-șef al revistei „Meridian” (1990-1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul” din Craiova. Colaborează la revistele „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Ramuri”, „Analele Universității din Craiova”, „Literatorul”, „Caiete critice” etc. Debutează cu versuri în revista „Argeș” (1968), la recomandarea lui Ion Caraion, și tot cu un ciclu de versuri intră în Caietul debutanților (1979), al Editurii Albatros. Editorial, debutează individual cu studiul Romanul de mistere în literatura
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
se vede ales deputat de Ilfov în colegiul al doilea (1899). A mai fost cenzor la Societatea Presei (1894) și secretar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A scris enorm, aproape două mii de articole, schițe și pamflete. A colaborat la „Literatorul”, unde a și debutat, „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Epoca”, „Gazeta muncitorului”, unde era redactor, „Dezrobirea”, unde figurează în comitetul de redacție, „Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
volumul de poeme Marile Eleusii. Colaborează cu versuri, publicistică, proză, eseuri și traduceri, îndeosebi din literatura franceză, la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „Apostrof”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „Vatra”, „Poesis” (Satu Mare), „Ramuri”, „Literatorul”, „Caiete critice”, „Ateneu”, „Argeș”, „Transilvania”, „Unu” (Oradea) ș.a. Cicluri din versurile sale au apărut, traduse în limbile franceză, maghiară, sârbă, macedoneană, rusă, germană, engleză, în reviste și în antologii tipărite în țară și în străinătate. După 1990, cele mai numeroase
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
Griviței. Prefect al Poliției în 1879, aghiotant regal din 1880 (timp de doisprezece ani), ajunge în 1894 general de brigadă. C.-P., autor de versuri diletant, dar personaj cu oarece aplomb în viața publică, s-a văzut primit printre colaboratorii „Literatorului” lui Al. Macedonski, ba chiar a fost chemat să citească la Junimea. Două volume, Când n-aveam ce face (1866) și Țara (1891), îi adună încercările. În placheta de tinerețe, autorul, influențat de D. Bolintineanu și V. Alecsandri, își plânge
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
, Aristide (sfârșitul sec. XIX), poet. Fiu al unui proprietar de moșii în Ilfov și Vlașca și frate cu Constantin Cantilli, C. a făcut parte, ca și acesta, din cenaclul „Literatorului”. În 1896, foarte tânărul C. lua apărarea prigonitului Al. Macedonski într-o scrisoare deschisă către C. Mille. Publică versuri în „Revista literară”, „Revista poporului”, „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara” (semna Aristcant) și editează, în 1898, împreună cu D. Caselli și I. Costin
CANTILLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]
-
Vlașca și frate cu Constantin Cantilli, C. a făcut parte, ca și acesta, din cenaclul „Literatorului”. În 1896, foarte tânărul C. lua apărarea prigonitului Al. Macedonski într-o scrisoare deschisă către C. Mille. Publică versuri în „Revista literară”, „Revista poporului”, „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara” (semna Aristcant) și editează, în 1898, împreună cu D. Caselli și I. Costin, „Viața nouă”, foaie fără o orientare literară precisă, la care au colaborat întâmplător G. Coșbuc, Al. Obedenaru, M. Sadoveanu, Ion Theo (Tudor Arghezi). Este directorul
CANTILLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]
-
10 zile și 6 ore (1912). Începuse studii politehnice și de artă dramatică la Paris și Bruxelles. Ca și Macedonski, și-a brevetat unele invenții tehnice (mașini agricole, de foraj petrolier). În 1939 se interesa de aeronautică. Membru al cenaclului „Literatorul”, a publicat versuri și teatru în „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara”, „Carmen”, „Adevărul”, „Românul literar”, „Forța morală”. Macedonski îl lansase ca poet, prezentându-l, în 1896, în „Liga ortodoxă”. În 1897, C. scoate „Revista modernă”, deschisă aproape exclusiv cenaclului macedonskian. Au
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
studii politehnice și de artă dramatică la Paris și Bruxelles. Ca și Macedonski, și-a brevetat unele invenții tehnice (mașini agricole, de foraj petrolier). În 1939 se interesa de aeronautică. Membru al cenaclului „Literatorul”, a publicat versuri și teatru în „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara”, „Carmen”, „Adevărul”, „Românul literar”, „Forța morală”. Macedonski îl lansase ca poet, prezentându-l, în 1896, în „Liga ortodoxă”. În 1897, C. scoate „Revista modernă”, deschisă aproape exclusiv cenaclului macedonskian. Au publicat aici Macedonski, Ion Theo (Tudor Arghezi
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
într-un act din viața lui Alexandru Macedon, Devadata, Sfârșitul unei lumi). Tragediile Sapho și Dacica, prin care, sfătuit de N. Davidescu, încearcă în 1939 și 1940 o revenire, au trecut neobservate. Destul de incert încă de la început, legat de mișcarea „Literatorului” în ceea ce a avut aceasta mai caracteristic în prima ei fază, autorul era de pe atunci un uitat. C. compune o poezie epigonică; a imitat, după Macedonski și Mircea Demetriade, imagistica intens colorată - la el de o somptuozitate prețioasă -, căuta demonismul
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
782 Alexandru P. Arbore, "Din etnografia Dobrogei. Așezările bulgarilor", în Arhiva Dobrogei, vol. I, București, 1916, pp. 47-48. 783 Mihai Ionescu Dobrogeanu, op. cit., p. 360. 784 Ibidem, p. 361. 785 Ibidem. 786 Ibidem. 787 Ibidem, p. 362. 788 Ibidem. 789 Literatorul, nr. 11-12/1883, p. 655. 790 Mihai Ionescu Dobrogeanu, op. cit., p. 363. 791 Ibidem, p. 359. 792 Mihai Ionescu Dobrogeanu, op. cit., p. 363. 793 Ibidem, p. 364. 794 Ibidem, p. 359. 795 Ibidem, p. 365. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
provincie "franco-europeană"... II. CĂRTURARII ȘI REVOLUȚIA Poate nicăieri ca în Portugalia, scriitorii și cărturarii n-au avut un rol politic atât de important, fie direct, prin activitatea lor politică, fie indirect, prin cărțile lor. Republica portugheză e, în parte, opera literatorilor. Și nu e lipsit de semnificație amănuntul că în fruntea primului guvern provizoriu republican se găsește un poligraf, Teofilo Braga, care a fost și al doilea președinte al Republicii; iar din cei opt președinți pe care i-a avut până
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și sper! Ca să mă faci să cânt, Iubește‐ mă, când îți șoptesc Cât te‐ am iubit și te iubesc - și cânt! Ca să mă faci să plâng, Nu‐ mi da speranțe cum doresc, Nu mă iubi cum te iubesc,‐ și plâng! Literatorul, nr.5, 1885 126 ștefan Augustin Doinaș (născut la 26 aprilie 1922‐m.2002) „Cine a spus mai frumos decât Eminescu despre l imba română, că este ca un fagure de miere?” De vorbă cu S.A.D. despre „Poezie văzută
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a programa o literatură cu totul nouă stă la baza extraordinarelor mutații ale acelor ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G. Bacovia își publică majoritatea poemelor care vor alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale „independenților” din România și primele reviste de artă deschise fenomenului modern. Revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui H. Sanielevici (Galați, 1905) anunță Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (Iași, 1906). Semnificativă pentru abordarea noastră este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]