586 matches
-
Macedonski poartă amprenta insolitei personalități a mentorului său. Nutrit din același spirit de bellum contra omnes, din aceleași manifestări de frondă, narcisism și critică antijunimistă ale șefului de școală simbolistă, c.l. închegat în jurul lui Alexandru Macedonski și al revistei „Literatorul” - apărută la București, cu mari întreruperi, suplinite de o serie de alte reviste-satelit, între 1880 și 1918 - e mai degrabă o „punere în scenă”, ezoterică și grandioasă, a cultului „poeziei pure” decât o reuniune periodică de scriitori. Cu toate că achizițiile acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lit. (1941), 343-456, passim; Antologia ideologiei junimiste, îngr. E. Lovinescu, București, 1942; Panu, Junimea, I-II, passim; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-336; Vianu, Studii, 136-203; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966, passim; Ornea, Junimismul; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968; Mănucă, Scriit. jun., passim; Pompiliu Marcea, „Convorbirile literare” și spiritul critic, București, 1972, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I-III, passim; Ist. lit., III, 31-78, 507-521, passim; Junimea și junimiștii, îngr. Ion Arhip și Dumitru Văcariu, Iași, 1973; Dan Mănucă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
numai pe baza documentelor (în primul rând corespondența), dar și printr-o permanentă confruntare cu opera. Autorul alcătuiește astfel rămurosul arbore genealogic al familiei, apoi compune portretul scriitorului la diferite vârste: elev, student, tânăr magistrat și gazetar, poet debutând la „Literatorul”, colaborator la „Convorbiri literare” ca discipol și prieten al lui Titu Maiorescu, în sfârșit, diplomat, academician și om politic. Exegetul întreprinde largi incursiuni socio-politice, cu scopul de a reconstitui atmosfera epocii, descrie pas cu pas redacțiile, cenaclurile, hotelurile, orașele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
Ghica, Al. G. Drăghicescu, Th. M. Stoenescu, Bonifaciu Florescu, Panait Macri, N. Beldiceanu, N.I. Pruncu, Scarlat Moscu, Al.I. Șonțu ș.a. Prin 1880, poate și mai înainte, se alătură și Al. Macedonski, reluând poezii tipărite cu puțină vreme înainte în „Literatorul”, pentru a le da o circulație mai mare (satira Formele ș.a.), sau trimițând altele întâi aici (Lacrimi, dedicată Caliopei Poenaru); el scrie și articole polemice, răspunzând astfel la criticile lui Frédéric Damé privind piesa Unchiașul Sărăcilă (în Cum se face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
, Mihail (26.X.1857, Brăila - 15.VI.1926, București), prozator. Cu un doctorat în științe politice la Paris, D. a fost funcționar superior în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Debutează în 1880 în „Literatorul”, colaborând și la „Pressa” - cu nuvele și traduceri din La Bruyère, Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
juridic la Camera Deputaților (1994-1998), după care va practica avocatura în Baroul București. Debutează în ziarul „Viața nouă” din Galați (1963), cu poezia Simfonia muncii, semnată N. Grigore. Colaborează la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „România literară”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Porto-Franco”, „Familia”, „Ramuri” ș.a. Prima carte de versuri, Insula (1973), și multe dintre cele publicate ulterior de M. proiectează, cu o reală forță de sugestie, pitorescul Brăilei, farmecul peisajului dunărean, atmosfera bălților și a Deltei, nostalgia corăbiilor de odinioară (Romanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
la Centrul de Igienă și Sănătate Publică (1986-1993), inspector-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Timiș (1993-1994), consilier la Editura Augusta și profesor la Facultatea de Jurnalistică a Universității Tibiscus. Colaborează la „Orizont”, „Luceafărul”, „Astra”, „Rostirea românească”, „Glasul Bucovinei”, „Literatorul”, „Meridianul Timișoara”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Transilvania” ș.a. A fost distins cu Premiul revistei „Luceafărul” (1982) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Debutează în „Viitorul social” (1973) și editorial cu Orizontul lecturii (1983), volum ce relevă câteva trăsături constante ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
o surdă antinomie parcurge aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării solitare și anevoioase a adevărului. Ne putem întreba, dimpotrivă, dacă Luminile profanează onoarea pe cît descalifică acest regim clerical al antinomiilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai văd! În această stare maladivă am scris, de-abia deghizându-mă, „nuvela” de mai jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de vizită: ATENTIE CITAT RETRAS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! — ... La început mi s-a făcut milă de pisici, apoi și de câini, iar când mi s-a făcut aproape rău auzindu-l pe Pică (îl știi pe Pică...) povestindu-mi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în raport cu mitocanii, de pildă. De cele mai multe ori, totuși, recunosc, mă simt, sunt de stânga. La noi, în ultimii ani, cel mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După-amiaza de sâmbătă, p. 10. . După-amiaza de sâmbătă, p. 66. . Idem, p. 260. . Idem, p. 11. . După-amiaza de sâmbătă, p. 75. . Idem, p. 140. * Nici nu bănuia, poate, Marin Sorescu, câtă dreptate avea atunci când, spiritual, ca de obicei, scria (în Literatorul, nr. 1 din 6 septembrie 1991, p. 2): „Dar acum iată tăcerea mormântală a acelor din jur (în legătură cu proclamarea independenței Republicii Moldova, independență, între timp, larg recunoscută pe plan mondial n.n. V.Cr.). Pentru Țările Baltice răpite în urma aceluiași protocol secret (al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mască și sosie, epigonism, identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte Convorbiri literare și Columna lui Traian, apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul ș.a. pentru a zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca receptare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
copilărie, „ca fetele”, de „culori și lucruri gingașe”, „rătăcit în visuri, în poezia câmpiei și a codrului și în labirintul cărților”, G. a găsit în adolescență cel mai propice climat pentru valorificarea artistică a predispozițiilor sale în cenaclul macedonskian de la „Literatorul”. Aici promovarea spiritului novator, a unor valori literare încă neomologate la noi, superficial cunoscute, respinse, cultivarea insolitului, a tot ce contraria simțul comun, a bizarului și fantasticului nu puteau decât să-i stimuleze înclinația spre visare și introspecție, interesul pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
apărută la București, săptămânal, din septembrie 1991 până în 1999 și, sporadic, în 2001 și 2003, editată de Ministerul Culturii; din 1995 periodicitatea nu este riguros respectată, înregistrându-se mai multe întreruperi; în 2002 apare ca serie nouă, cu titlul „Noul Literator”. Inițial redactor-șef este Marin Sorescu, iar din comitetul director fac parte Valeriu Cristea, Fănuș Neagu, Eugen Simion, Marin Sorescu și, începând cu numărul 49/1993, Gheorghe Tomozei; de la numărul 41-42/1997 comitetul director e format din Dan Grigorescu, Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în revista „Luminița” (1957), iar prima carte, Proza lui Camil Petrescu, îi apare în 1981. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Echinox”, „Astra”, „Vatra”, „Ramuri”, „România literară”, „Ateneu”, „Tomis” „Orizont”, „Literatorul” „Supliment literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Caiete critice”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Apostrof” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Agneta Ganea, Ileana Ulmu. P. desfășoară o activitate intensă în presa literară, deținând rubrici permanente în „Steaua”, „Transilvania” (cronica traducerilor) sau în „Apostrof
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
cronică literară îi apare în „Echinox” (1968). Cartea Modalități lirice contemporane, publicată în 1973 și distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj, marchează debutul editorial. Colaborează la „Echinox”, „Steaua” (în care deține mult timp cronica literară), „Tribuna”, „Transilvania”, „Vatra”, „Ateneu”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Apostrof” ș.a. Semnează mai multe articole în Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și este coordonator al colecției „Biblioteca școlii” a Editurii Didactice și Pedagogice. Profilul esențial al lui P. este cel de cronicar literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
absolvent al Facultății de Litere și Filosofie (1903), le-a continuat la Bruxelles, apoi a obținut și licența în drept la București (1911). După ce debutează la „Lumea ilustrată” (1892), colaborează (semnând uneori și N. Preda, N. Stroe, N. Sorin) la „Literatorul”, „Țara”, „Carmen Sylva”, „Orientul”, „Icoana vremei” (editată în 1894, împreună cu D. Th. Neculuță), „Vieața nouă” (1898, unde era secretar de redacție), „Carmen”, „Dimineața”, „Minerva” (unde e redactor), „Minerva literară ilustrată”. În 1907 își adună câteva poezii într-o primă plachetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
1916, iar la 19 martie publică sonetul Cuvântul în „Flacăra” lui Constantin Banu, sub semnătura T. Al. Vianu, în același an apărându-i poezii și în „Vieața nouă” a lui Ovid Desusianu. Scurtă vreme, în 1918, figurează ca redactor la „Literatorul” lui Al. Macedonski. După război va colabora la „Letopiseți”, „Revista critică”, „Ideea europeană”. La „Sburătorul” susține, încă de la apariție, „Cronica ideilor”, dar în toamnă renunță, printr-o scrisoare adresată lui E. Lovinescu, la cronica de întâmpinare, ceea ce va stârni o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
pentru avertismente de genul: „Vezi, fii atent ca nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel spaima de a deveni bețiv și oroarea de astfel de inși. Însă, ca student și în primul lustru de după terminarea facultății, „literator” în devenire, am plătit un oarecare tribut „boemei”, stînd în localuri populare și discutînd interminabil, „prin fumul de țigări, ca-n nouri”. *În 1962, cînd s-a dus să viziteze ampla expoziție din Sala Manejului, Nikita Hrușciov a fost instigat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Instrucțiunii Publice și al Cultelor (1911), evita să iasă în lume, deși, cu șarmul și felul său de a fi, inspira celor ce-l cunoșteau o promptă simpatie. Ocolea și cenaclurile, când și când făcându-și apariția în cercul de la „Literatorul”. Nu se prea putea lăuda cu sănătatea, o boală de rinichi, care avea să-l și răpună, chinuindu-l în ultimii lui ani, petrecuți la moșia pe care o avea la Râmnicu Sărat. A colaborat la „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Ramuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
XII. 1898, Ploiești - 2.V.1991, București), prozator. Este fiul Ghizelei (n. Braunstein) și al lui Zeilic Moscovici, pictor. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1916) și, înainte de a-și începe studiile la Facultatea de Medicină, a debutat în „Literatorul” (1918) cu versuri semnate Virgiliu Moscovici, cum vor fi iscălite și poeziile apărute în „Sburătorul”, „Lumea evree”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa” și adunate în primul său volum, Fântânile luminii (1923). Între încercările din această perioadă se numără și câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
manuscrisul intitulat Colivia, care anunță „ivirea unui scriitor de cursă lungă, intrarea în marea călătorie a literaturii” (Mircea Iorgulescu). Are o activitate publicistică fecundă, colaborând mai ales cu proză scurtă, articole, note la „România literară”, „Vatra”, „Tribuna”, „Urzica”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Astra”, „Transilvania”, „Euphorion”, „Opinii culturale” (Deva), „Tribuna Sibiului”. Prima lui carte este culegerea de nuvele Gări cardinale, apărută în 1974 și elogiată unanim de critica literară. Au urmat volumul întâi al romanului Om în mers (1979) (celelalte două volume au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
Concomitent, lucrează ca profesor universitar asociat la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Tibiscus” din același oraș. Debutează cu versuri în „Scrisul bănățean” (1959) și editorial, cu volumul Mânie și marmură, apărut în 1968. Colaborează la „România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Ramuri”, „Limbă și literatură” ș.a. Chiar de la prima carte a lui D. critica a remarcat existența unui sistem poetic bine conturat atât tematic, cât și imagistic, dezvăluit de însuși titlul care reunește cele două componente ale actului creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
director la Banca Națională și director al școlii Comerciale, str. Lucaci, 15; Steiner, medic, str. știrbei-Vodă, 16; Steinbill, J., arhitect, str. Polonă, 58; Stern (dr.), avocat, Piața Sf. Gheorghe-Nou; Stoenescu, C., deputat, str. Sf. Ionică, 3; Stoenescu, Th. M., administratorul Literatorului, str. Sf. Spiridon, 25; Stoicescu, C., avocat, deputat, str. Batiștea, 6; Stolojan, An., avocat, fost ministru, Calea Victoriei, 145; Storck, C., profesor la școala de Arte Frumoase, Calea Griviței, 16; Storck, Em., comisionar la librăria Graeve & C-ie, Calea Griviței, 16; Sturdza, Dim
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
62; Economiste Roumain (săptămânal), str. Vămii, 6; Frăția italoromână (italian), săptămânal, str. Sinagoga, 19; Funcționarul (săptămânal), str. Academiei, 3; Iris (grecesc), cotidian, Calea șerban-Vodă; L’Indépendance Roumaine (IX année), director-proprietar, Al. Ciurcu, redactor-șef, Frédéric Damé. Birourile: str. Clemenței, 1; Literatorul, revistă lunară, str. Spiridon, 25; Lloyd Român (săptămânal), Pasagiul Român; Monitorul oficial (cotidian), director: M. Al. Pencovici. Birourile: str. Brâncovan, 9, Monitorul comunal (săptămânal), str. Colței (la Primărie); Națiunea (op. liberală), cotidian, str. Academiei, 22; Necesarul (săptămânal), Calea Dorobanților, 8
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]