560 matches
-
urmă. Silueta ei abia strălucind în întuneric se tot îndepărtează și știi că într-acolo trebuie să mergi. Pe coridoarele întortocheate, rămâi singur, dar apare mereu cineva sau ceva, să te îndrume fără o vorbă. Costume negre, jobene, aceleași chipuri livide, aceeași sfâșietoare tăcere, spartă ici-colo de-un foșnet, de-un cântec, de-o voce care citește anunțuri mortuare... Mâini care ridică încet cortinele negre, deschizând drum mai departe. Înapoi nu există. Urcăm în lift. Înghițindu-ne spaima, vedem degetul înmănușat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă știu: livid, livid, Cutreierând memoria iubitei. (Magica) În general, poetul evită mărturisiri publice în privința relației cu iubita lui, așa cum nu se dezvăluie decât voalat în privința relației cu divinitatea. Sunt probleme de interioritate maximă pe care nu dorește să ni le încredințeze? Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă știu: livid, livid, Cutreierând memoria iubitei. (Magica) În general, poetul evită mărturisiri publice în privința relației cu iubita lui, așa cum nu se dezvăluie decât voalat în privința relației cu divinitatea. Sunt probleme de interioritate maximă pe care nu dorește să ni le încredințeze? Acea imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-o. Asta sau nevasta lu’ vreunu’. Țineți minte ce v-am zis! Era toată boțită și mâna aia... Mâna aia n-o s-o uit niciodată, nici de-ar fi să trăiesc o sută de ani! Șeful de echipă îl fixă livid cu privirea. Părea incapabil să-și exprime sentimentele. Așa era și Wilt. El se întoarse la catedră și se așeză, prinzându-și capul între mâini, timp în care elevii lui căscau în continuare ochii pe fereastră și încercau să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început să țip. Am luat de pe birou mandarinul de celuloid și-am dat cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate covoarele, înfășurîndu-mă în draperiile de purpură pe care le smulsesem de la geamuri. Pe jos erau împrăștiate cărțile aruncate din bibliotecă și bibelourile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i-o taie Argeș. “Ce vorbești, bre, da munca mea nu se pune?” Și Zubar pleacă iar. Un Hristos scofâlcit Intră o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă spun o veste interesantă, zise Stănică, ceva cen-ați știut. Otilia se va numi în curând domnișoara Otilia Giurgiuveanu. - Vai! făcu Aurica, așa ca în fața unei enormități detestabile. Aglae deveni lividă, și după câteva clipe de amuțire izbucni către Stănică, ca și cum el ar fi fost vinovatul: - Ce-ai zis? Costache vrea să adopte pe Otilia? Niciodată!Cît trăiesc eu, niciodată. Doar mai sunt legi în țara asta, mai sunt tribunale. Îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun bani de înmormîntare deoparte, haine curate... - La-la-lasă-mă-n pace, că n-am murit! Pleacă de aici, căn-am murit! strigă, din nou livid, Costache. - Degeaba te superi, ca soră sunt datoare să-ți spun ce-ibine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt soră și nu știu de loc de rosturile tale. Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pus banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care urca acasă. Acum, nu mai are pe ce urca. Se urcă doar cățărată pe o frânghie, ca și cum întoarcerea acasă ar fi o scenă de spânzurătoare. Iar plecarea de acasă cu ce poate semăna? Cu un animal hăituit care iese livid din vizuină, speriat și sălbăticit de foame, căutând prin zăpadă ceva, orice; redus la speranța că a rămas undeva pierdut un rest, cât de mic. Totul s-a redus la această speranță. Cât de des a cunoscut Rusia un tablou
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un risc! O să zici că e ridicol să crezi că te împiedici de preșul din baie și că-ți intră periuța de dinți, strâmb, în gât; și că te holbezi de uimire și cazi lat, de data asta înspăimântat și livid, după ce ai fost, o clipă mai înainte doar, mirat. Vezi ce repede se pot schimba lucrurile? Dar tu ești inocent și contezi pe mersul regulat al lucrurilor, ca și cum orice mișcare n-ar putea să fie o mișcare greșită, o primejdie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care se roagă „Sfîntă Marie, tu, cea binecuvîntată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întîmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lîngă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de cîteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mînă din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. SÎnt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack Harper pleacă astăzi. Slavă Domnului. Slavă Domnului. Fiindcă pur și simplu nu mai suportam... să-l văd. Nu trebuie decît să-mi țin capul plecat și să-l evit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se hazardează el repede. — Ei vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu port bikini de damă ! — Știu că nu porți bikini de damă ! mă rățoiesc la el. Sau, mai bine zis, nu știu că da sau că nu, dar am zis doar așa, să presupunem pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la cel mai mic gest al femeii. Pe sub cămașă, pe spatele lui, simte broboane mari, rostogolindu-se reci. Cînd coboară din teleferic, își dă seama că picioarele îi tremură. Oglinda pe lîngă care trece aruncă spre el imaginea unui obraz livid, cu ochii obosiți de groază. În fața lui, Liliana a fugit ștrengărește și, ajunsă afară, întinde brațele în lături, rotindu-se. Părțile pardesiului se desfac, iar poala rochiei frez se umflă, dezgolindu-i genunchii. Mihai și-a revenit. Merg împreună, alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
revină la mine. Dar nu posedă inteligența necesară ca să se pună cu Mickster și să reușească. White: — Davey Goldman lucra cu ei. L-au tras În piept atunci cînd au Încercat să vă omoare pe amîndoi la McNeil. Mickey Cohen, livid: — Nu! Nici În șase mii de milenii nu mi-ar face Davey una ca asta! Niciodată! Vorbești de o răzvrătire de aceeași speță cu comunismul! Jack spuse: — Avem dovezi. Davey ți-a pus un microfon În celulă. Așa a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întregii puteri de foc exclamative de care punctuația modernă Îmi Îngăduia să dispun. Urmarea e pe măsura celor de mai Înainte: „Căsătoria asta, atît de apropiată și deja atît de Îndepărtată! Am asistat la ea Încordat și cred că eram livid. Căsătoria, ce aruncare de zaruri În providența lui Dumnezeu! Astăzi, zarurile se rostogolesc!“. Mereu aceeași dramatizare excesivă! În loc să semnaleze sobru: „Fiul meu se căsătorește“, el scrie: „Aceasta e intrarea fiului meu În taina iubirii“, de parcă ar fi fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata, care ar fi putut descoperi aici o mină de comparații, nu semnalează acest lucru În nici o carte. Preferă să dea cu zarul despre providența lui Dumnezeu. Preferă să fie livid și Încordat. Culmea e că acest text despre căsătoria mea a fost reprodus În două ziare - un cotidian din Lille și un altul din Marsilia - atunci cînd a murit tata. Textul ăsta, pe care-l detestasem cu zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care-l detestasem cu zece ani mai Înainte, am fost nevoit să-l recitesc cînd am luat cunoștință de articolele publicate după moartea tatei. Îl republicau pentru a-i aduce un omagiu! După moartea lui, el continua să asiste, livid și Încordat, la o căsătorie care naufragiase de mult, ca În acele povestiri science-fiction În care personajul e condamnat să retrăiască, repetînd la infinit, episoadele vieții lui care continuă să-l facă să sufere. Eram trist. Tata tocmai murise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
familia creștină, un rol al cărui splendid interpret a și fost, de altfel. Dacă Sofocle l-ar fi cunoscut, ar fi scris o piesă despre Laios, părintele lui Œdip, un personaj nițeluș uitat, cineva care ar fi fost cu siguranță livid și Încordat dacă ar fi asistat la căsătoria fiului său... Tot În Copilăria copiilor mei tata Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet om ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
A primit un telefon de la un critic de la revista La Croix, care voia să se asigure că nu era el autorul romanului tău! Mama spune că tata n-a mîncat două zile după ce a primit cartea. Se pare că e livid. Mama mi-a spus să nu-i vorbesc despre tine cînd mă voi duce să-l văd. Consemnul e să procedez ca și cum n-ai publicat nimic. Era pentru a doua oară cînd Îl făceam pe tata să devină livid! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e livid. Mama mi-a spus să nu-i vorbesc despre tine cînd mă voi duce să-l văd. Consemnul e să procedez ca și cum n-ai publicat nimic. Era pentru a doua oară cînd Îl făceam pe tata să devină livid! Mai Întîi la căsătoria mea, acum cu romanul! Soră-mea a continuat: — E adevărat că mergi cam departe În cartea ta. — Crezi că n-ar fi trebuit să i-o trimit? — A, nu! Imaginează-ți că ar fi descoperit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia e În broască. M-am supus. Broasca scîrțîi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras cerul deasupra că o ceață livida Umbre-n spirală, funii de ziua Se strâng În jurul ochilor gheme”... Amintindu-mi de excelență carte a lui C. Noica Sentimentul românesc al ființei și mai ales partea În care filosoful analizează conceptul de ființă (Intru) aplicat la basmul Tinerețe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]