1,005 matches
-
să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii apropiindu-se. Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
față. O jumătate de ceas. Instalezi o poziție falsă pe versantul de vest. Îți acoperi mișcările și pregătești linia de apărare la două mii de pași spre nord, sus, pe culme. Cale de retragere la alți cinci sute de pași, dincolo de liziera pădurii. Lăncierii, avansare prin pădure, Învăluire pe dreapta, atac la semnal. Linie de arbalete pe centru. Linie avansată spre est, cu zid de scuturi. Executarea. Fără nici un cuvânt, comandanții de detașamente Își luară luptătorii și porniră spre locurile indicate. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dispărură În direcțiile indicate. - Restul Apărătorilor, continuă Angelo, regruparea pe aliniamentul nord-est, la o mie cinci sute de pași, imediat sub linia de foc a artileriei. Pregătiți țăruși ascuțiți Împotriva atacului de cavalerie. Descălecați și ascundeți caii În spate, după lizieră. Nu reacționați la apariția celui de-al doilea val, până la semnalul meu. La semnal, părăsiți poziția și vă regrupați la o mie de pași În spate, În formație de cavalerie, pe două aripi În rânduri de patru. Vom stabili tactica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care traducea sonor ordinele generalului Mihaloglu. - Semnal către Francisco! ordonă Angelo. Tragere cu douăzeci de grade mai sus, dincolo de creastă, la semnalul meu! Linie de archebuzieri În avans constant pe centru! Sper că mongolii au intrat pe pozițiile indicate, dincolo de lizieră... Observatorul duse ambele brațe orizontal spre est. Războinicii lui Amir se aflau la posturi și urmăreau deschiderea lui Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult sub capacitatea lui reală de a stăpâni câmpul de luptă. Pentru tânărul pictor, Angelo era, În mod indubitabil, un geniu militar. Și apoi, brusc, Alexandru Îl văzu pe Amir. Știu că e el, deși totul se petrecea departe, la liziera din stânga a pădurii. Era un călăreț fără calpacul de vulpe pe care Îl purtau ceilalți, cu părul negru ca abanosul, fără cotierele și genunchierele de oțel și fără cămășile de zale pe care le aveau luptătorii săi. Avea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întoarse spre grupul condus de Pietro. Oană și Erina Întoarseră și ei caii, trecând În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând În galop spre liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese oprită de atacul curajos al voievodului, Înconjurat de Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștirii... Ați biruit, până acum, pretutindeni. La Vaslui, la Lipnic, la Baia, În Țara Românească. La Ștefănești, pe Prut. Dar acum e cu totul altceva... Calaveria otomană se redresase și Își continua urmărirea, cu furie. Primele rânduri se apropiau de liziera pădurii. - Acum nu ne așteaptă nici o victorie la sfârșitul zilei. Nici a doua zi. Nici a treia. Ne așteaptă doar săptămâni și luni de lupte. La capătul lor, poate vom fi victorioși. Poate nu. Dar Întreaga Moldovă va ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până se pomeni alergând. Fugea pe trotuar printre oameni, ca și cum ar fi vrut să prindă autobuzul care tocmai oprise în stație, la douăzeci de metri în fața ei. Trecu de autobuz și parcă ar fi fugit pe un câmp, spre o lizieră de pădure. Privirea i se luminase intens și i se învăpăiaseră obrajii. Încetini pasul balansând din mâini, așteptând să i se liniștească respirația. Intră într-un butic aflat, ca și cabinetul de ginecologie, la parterul unui bloc cu zece etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să iasă totul perfect. Le-ar fi plăcut să-l omoare acolo unde i-au omorît prietenul. Asta chiar c-ar fi o glumă bună. Le-ar fi plăcut să se Întîmple așa. Ai dracu’ ucigași de prieteni. Ajunseseră la liziera pădurii și elefantul era aproape, undeva În față. David Îi simțea mirosul și cu toții Îl auzeau rupînd crengile copacilor. Taică-său Îi puse o mînĂ pe umăr, ca să-l facă să se dea mai În spate și să aștepte acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ordinea divină, Armageddonul, Războiul Fiilor Luminii împotriva Fiilor Întunericului, poate să vină oricând, oricum și orișiunde. Înțelegi tu? Chiar și mâine, frate gardian! Chiar și în Parcul Câinelui! Nu în Valea Megiddo. Nici în Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care se ițea altă turlă de biserică, lucind în soare. Cu toate astea, până în comuna Dudești, câmpul nu era cu totul lipsit de interes. Dimpotrivă, exista acolo, în mijlocul lui, un lucru care mă fascinase dintotdeauna, de când îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vizibilă, pe marginea căreia creștea cîte-o păpădie singuratică. Am ocolit spre stângă, pe după ultima casă, cu zidul din spate cenușiu, zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un vânt slab și cald dinspre liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cine știe ce război. Am mers mult până la capătul străzii, care dădea tot în câmp, în ciuda aspectului ei mult mai "urban" decât altădată. Dar acum foișorul nu mai era. Parcă nici nu fusese vreodată. Dincolo de blocuri - arătură cât vezi cu ochii, până la liziera dinspre comuna Dudești. Dar în mijlocul câmpului, încă în picioare, se afla REM-ul. Vechea magazie rezistase anilor, mi-a stat inima când am văzut-o. Deși aveam pantofi noi, am luat-o peste pământul înțelenit până am ajuns la ușa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se simte că a nins pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o prelată, și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne spune cu o voce moale și subțire că În zilele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un punct de observare vizuală În centru (unde, de altfel, se găsește și un depozit de muniție), există o mulțime de biute de pămînt acoperite de plase de camuflaj prin care se ițesc țevile unor tunuri enorme, există o lizieră de salcîmi spre sud-vest și o mulțime de avioane care ba zboară, ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
numai asta spuneau, ai văzut că și În București s-au dat lupte pînă aproape de Anul Nou. CÎnd v-am găsit la spital atunci Încă nu eram... mă rog, adică eram... nu eram chiar așa de speriați... Undeva În față, liziera de salcîmi de camuflaj Își desenează din ce În ce mai accentuat filigranul negru pe cerul alb-gri, pînă cînd la un moment dat ne strecurăm printre crengile de pe care se scutură picături strălucitoare de apă. Soarele se vede ca un gălbenuș luminos printr-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult pentru sine): „Ban economisit, somn liniștit“. Duminică, sfîrșit de iulie. S-a Încins o bătălie nemaivăzută cu lubeniță. Toată socoteala s-a Întîmplat din cauza unui țăran care rătăcea cu o căruță plină de astfel de produse pe ogor, la liziera estică a bateriei. Dacă tot nu aveam ce face cu banii cîștigați În Las Vegas, i-am cumpărat omului marfa. Așa că, după ce am transferat conținutul căruței agricultorului direct În stomacurile noastre, am folosit ce a rămas Într-o bătălie eroică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu scotea o vorbă. Ținea pasul cu ceilalți. Când am ajuns în marginea pădurii, ne-am oprit. Sergentul Cicoare s-a deplasat în aripa dreaptă a plutonului. Domn’ locotenent - îl aud pe Toaibă. Inamicul nu poate fi decât în umbra lizierei de salcâmi de dincolo de râpa din fața noastră... Uitați-vă acolo. Vedeți drumul cela cu pământul de pe el măcinat ca de moara dracilor? Pe acolo au trecut tancurile și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
salcâmi de dincolo de râpa din fața noastră... Uitați-vă acolo. Vedeți drumul cela cu pământul de pe el măcinat ca de moara dracilor? Pe acolo au trecut tancurile și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
el să fie cu ochii în patru mai 26 departe. După ce mi-am făcut însemnările necesare pe hartă și în carnețelul de note, m-am dus la Toaibă. Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi - mi s-a părut că din adâncul lizierei a ieșit ca o părere - o șuviță de fum... Asta ce înseamnă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi - mi s-a părut că din adâncul lizierei a ieșit ca o părere - o șuviță de fum... Asta ce înseamnă? Că au făcut un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt cantonați
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]