1,902 matches
-
comparării lui cu altele concurente din universul comunicării. Sigur, de mai multă vreme Școală de la Palo Alto evidențiase faptul că orice comunicare are, pe lângă o componentă de "conținut", și una de "relație", ultima evidențiind relevanță pe care o au statutele locutorilor pentru modul în care se desfășoară un schimb comunicativ. Noutatea pe care o aduce Bourdieu este aplicarea unei grile economice asupra unui fenomen care fusese analizat numai din punct de vedere psihologic (psihanalitic) sau lingvistic. Și, oricât de lipsită de
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
legătură cu o situație problematică este aceea de a considera că persoana care este victima unei probleme sau suferințe se află la originea acesteia sau este responsabilă de ceea ce trăiește. Datele par să trimită spre o logică inversă atunci cînd locutorii au o oarecare experiență în ajutorarea săracilor. Aceste cifre sînt confirmate de indici precum frecvența temei: "responsabili atunci cînd nu răspund criteriilor de rentabilitate a sistemului de concurență în întreprindere", care este menționată de către 5 subiecți din 30 neimplicați vs.
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
eterogene ale societății, cu ajutorul tehnicilor de diseminare colectivă. Pe de altă parte, comunicarea mediatizata include toate formele de comunicare bazate pe un suport tehnic, utilizat că intermediar și transmițător, îmbrăcând următoarele forme: a) comunicare mediata prin suportul tehnic folosit de locutori (e-mail-ul, de exemplu); b) comunicare mediatizata sau mediatică, prin mass-media tradițională (presa scrisă, radioul, televiziunea); c) comunicare new media (mass-media axată pe convergență telecomunicațiilor, informaticii și televiziunii)2. În condițiile în care, astăzi, tehnologiile comunicării se dezvoltă cu o foarte
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
de partajare a unor conținuturi informaționale apreciabile cantitativ către indivizi sau grupuri numeroase și eterogene ale societății, cu ajutorul tehnicilor de diseminare colectivă. Mediatizarea comunicării de masă îmbracă forme multiple de comunicare în funcție de suportul tehnic: mediata prin suportul tehnic folosit de locutor (de exemplu, e-mail-ul), mediatizata prin mass-media tradițională (presa scrisă, radioul, televiziunea) și new media (mass-media rezultată din convergență telecomunicațiilor informatice și media digitalizata). În societatea modernă, în care explozia informațională obstaculează și limitează cunoașterea directă prin experiență și documentare directă
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel Munteanu) ajuns în situația de criză". Fiind un tip de discurs, pe de o parte orientat explicit, solicitând în special funcțiile referențială, fatică (atitudinea locutorului în raport cu interlocutorul său) și conativă (privind destinatarul), iar, pe de alta, literaturizat implicit (activând deci funcția expresivă și cea poetică), discursul polemic literar este, în esență, un act ilocuționar care tinde să se împlinească într-unul perlocuționar printr-o dublă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Din acest unghi, textul polemic se bazează pe o dominantă referențială care presupune transmiterea tranzitivă a mesajului. Astfel, denotația asigură lectorului o adecvare reală la contextul informativ în care s-a produs intervenția polemică, precum și o explicitare suplimentară a intențiilor locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel, și o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să abuzez de situația penibilă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
său, iar prin acest lucru operează virtual o selecție a receptorului pe criterii cognitiv-intelective. Acesta trebuie să cunoască atât contextul și circumstanțele enunțării și, implicit, statutul enunțiatorului în realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală (ca pamfletar, deci locutor susceptibil de a ataca subversiv). În plus, trebuie să aibă disponibilitatea emoțională de a participa cu fidelitate la jocul artistic. Mesajul satiristului este tranzitiv, iar expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare dată când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
autorul se identifică în totalitate cu subiectul enunțării polemice și dorește ca acest lucru să fie decodificat ca atare. Cornel Munteanu, pe urmele lui Ducrot și Maingueneau, delimitează, în cazul enunțului ironic și/sau parodic, spre exemplu, între enunțiatorul și locutorul enunțării, adică între două instanțe locutive corespunzătoare dublei dimensiuni a enunțării (referențială și modală). Privit ca act ilocutoriu, discursul polemistului este adresat, cel mai adesea, unui "tu" absent din planul suprafeței textuale (putem vorbi de prezența unui "tu" "al auto-alocuțiunii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Teoria argumentării subliniază trăsăturile derivate din caracterul polemic al argumentării: autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția de sorginte aristotelică între dictum și modus, aplicată conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța opinabilă a intervenției argumentative polemice este favorizată de parcurgerea gradată a modalităților opinabile de la inferior la superior". Aceasă concluzie vizează strategia de influențare a atitudinii interlocutorului care ar putea, gradat, să treacă de la contestarea tezei locutorului la o părere nedecisă și, eventual, la un acord. În comunicarea cotidiană acest lucru e perfect valabil, însă în polemica literară eficiența argumentării se încadrează în cu totul alți parametri. Argumentele devin probe în fața instanței de judecată, însă probe care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prin secvențele descriptive, discursului polemic i se imprimă accente ale percepției eului enunțiator a cărui subiectivitate face din enunț un act performativ prin excelență. Descrierea, în discursul polemic, corespunde, în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de semne de exclamație"80. Vorbim de o secvență cu caracter didactic, teoretic, așadar descriptiv, inserată ca argument pro-domo în textul polemic explicit a cărei funcție pragmatică este evidentă: atrage atenția lectorului (ca instanță evaluativă) asupra perspectivei axiologice pe care locutorul și-o asumă liber și deschis. Prin urmare, polemistul căutând puncte vulnerabile în discursul adversarului, sugerează tactic lectorului o posibilă evaluare comparativă, înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci deictice proprii descrierii: în pasajul selectat de noi, ele sunt: verbele impersonale, prezența participiilor și a gerunziilor, enumerația etc.), modală (traduce atitudinea locutorului față de cele enunțate) și retorică (se referă la caracterul epidictic al expunerii și la dimensiunea ei afectivă)81. Secvențe de mică întindere, narative și/sau descriptive dau consistență nucleului narativ, fiind responsabile de coerența întregului scenariu. În textul polemic arghezian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dimensiunea morală, ca obiect autonom al textului publicistic așa cum apare în cea mai mare parte a textelor cuprinse în Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o țeavă îngustă, pe la robinete și curbe...", în afara poziției ideologice pe care numai textul global o poate confirma, nu doar citatul extras, Arghezi folosește comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se prezintă, astfel, ca metalogism plastic, sugestiv pentru atitudinea locutorului față de cele enunțate. Mai mult, comparantul este învestit cu forță argumentativă, el apare ca o secvență scurtă și percutantă al cărei potențial persuasiv rezidă în caracterul frapant al unei asocieri neașteptate sau nepotrivite. Abstractul devine vizualizabil și, prin urmare, gradul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre conținut și expresie, conducând spre o lectură dilematică: dacă faptele sunt atât de grave, de ce sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt, turnând în formă prescriptivă conținutul, locutorul își semnalează detașarea de obiect (culpa-diagnostic), asentimentalismul și un anume cinism în raport cu vulnerabilitatea victimei. Apoi, perifraza (gr. periphrasis = vorbire ocolită) argheziană este învestită, de regulă, cu o funcție comică, printr-o voluntară abundență a detaliilor care, în comunicarea obișnuită, se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zdrobim la fiecare pas pliscul amabil și scuipăcios al câte unei amabile lichele. Suntem mai civilizați decât presupunem și mai artificiali: salutăm și adăugăm și o metanie la salut. Această dramă mi se pare mai imensă decât toată bătaia". Apariția locutorului în enunț semnifică, pe de o parte, intenția de a-și asuma propria răspundere socială, împovărătoare, dar și de a se delimita categoric de toți cei ce pretind că un atare comportament este normal și dezirabil. Ori de câte ori eul enunțiator își
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un context public
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
privind obiectul. În cazul comicului, "persoana I-a care emite spiritul nu râde neapărat, ea fiind pusă de obicei în serviciul tendințelor de detabuizare și agresiune"235. Observația are aplicabilitate mai ales când ne referim la dubla orientare a intențiilor locutorului în discursul pamfletar: pe de o parte, el apare în raport de ostilitate cu obiectul rizibil (persoană sau situație), iar pe de altă parte el caută să susțină o relație de complicitate cu receptorul (în acest caz, destinatarul alături de care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest caz, destinatarul alături de care râde, și nu cel pe seama căruia se râde), împărtășind cu acesta coduri și convenții comune (morale, spirituale, estetice, sociale). Trebuie semnalat că această complicitate, în funcție de contextul politic, poate avea un caracter exoteric, în regimurile permisive locutorul mizând, deschis și oficial, pe colaborarea receptorului, sau un caracter esoteric, în care complicitatea devine o aventură "în doi sau mai mulți" în fața terorii, ca unic mod convenabil de a-și deghiza revolta. Una din concluziile la care ajunge Marian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]