721 matches
-
Authari (n. cca. 540 - d. 5 septembrie 590, Pavia) a fost rege al longobarzilor de la anul 584 până la moarte. Authari era fiul fostului rege, Cleph al longobarzilor, la moartea căruia (574), nobilimea longobardă a refuzat numirea unui succesorul, situație care a condus la "interregnum"-ul de 10 ani, cunoscut ca "Domnia ducilor". În 574
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
Authari (n. cca. 540 - d. 5 septembrie 590, Pavia) a fost rege al longobarzilor de la anul 584 până la moarte. Authari era fiul fostului rege, Cleph al longobarzilor, la moartea căruia (574), nobilimea longobardă a refuzat numirea unui succesorul, situație care a condus la "interregnum"-ul de 10 ani, cunoscut ca "Domnia ducilor". În 574 și 575, longobarzii au invadat regiunea Provence, pe atunci parte a Regatului Burgundiei
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
584 până la moarte. Authari era fiul fostului rege, Cleph al longobarzilor, la moartea căruia (574), nobilimea longobardă a refuzat numirea unui succesorul, situație care a condus la "interregnum"-ul de 10 ani, cunoscut ca "Domnia ducilor". În 574 și 575, longobarzii au invadat regiunea Provence, pe atunci parte a Regatului Burgundiei condus de Guntram, franc din Dinastia Merovingiană. Acțiunea s-a dovedit o greșeală, dat fiind că Guntram, aliat cu nepotul său, regele Childebert al II-lea din Austrasia, a invadat
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
II-lea din Austrasia, a invadat la rândul său Lombardia. Armata francilor a coborât pe valea Adigelui și a reușit să captureze Trento. Între timp, împăratul bizantin Tiberiu I, a început negocierile pentru o alianță cu francii, drept pentru care longobarzii, temându-se să nu fie prinși într-un clește, au decis alegerea unui nou rege. Ca urmare, în 584, ei l-au ales pe Authari, căruia i-au cedat nu numai stăpânirea asupra reședinței de la Pavia, dar și jumătate din
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
I de Spoleto a reușit să captureze portul ravennat Classis și să îl distrugă în totalitate. Authari a mărșăluit prin întreaga peninsulă, ajungând până la Reggio, jurând să cucerească de la bizantini Calabria — un jurămînt niciodată dus la îndeplinire de către vreun conducător longobard. La 15 mai 589, Authari s-a căsătorit cu Theodelinda, fiică a ducelui Garibald I al bavarezilor. De credință catolică, regina a avut o mare influență asupra longobarzilor datorită virtuților sale. Atunci cînd Authari a murit la Pavia în 590
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
de la bizantini Calabria — un jurămînt niciodată dus la îndeplinire de către vreun conducător longobard. La 15 mai 589, Authari s-a căsătorit cu Theodelinda, fiică a ducelui Garibald I al bavarezilor. De credință catolică, regina a avut o mare influență asupra longobarzilor datorită virtuților sale. Atunci cînd Authari a murit la Pavia în 590, posibil otrăvit, el a fost succedat ca rege de către Agilulf, pe atunci duce de Torino, la sfatul Theodelindei, care s-a căsătorit cu Agilulf, având încuviințarea celorlalți duci
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
-lea (636-653). i au apărut ca deținând o mică posesiune în apropiere de Brescia. Apoi, Rothari, fiu lui Nanding, a devenit duce longobard de Brescia și a ridicat starea socială a familiei. În 636, el a fost ales rege al longobarzilor. Prin căsătoria cu Gundeberga, văduva regelui Arioald și fiica lui Authari și a Theodelindei, el a dobândit și legitimitatea necesară, stabilind legătura cu vechile și ilustrele familii domnitoare ale Lethingilor și Agilolfingilor. Alegerea lui Rothari a survenit după ce, în urma morții
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
alege singură un nou soț și, implicit, rege. Deși era catolică, ea l-a ales pe arianul, dar tolerantul Rothari. Fiul și succesorul lui Rothari, Rodoald, ultimul Harodingian și totodată ultimul arian care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi. După Rodoald, Dinastia bavareză a revenit la conducerea regatului.
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
(d. 567) a fost ultimul rege al gepizilor, în secolul al VI-lea. După înfrângerea sa în lupta împotriva longobarzilor și avarilor, formațiunea statală a gepizilor s-a destrămat. Gepizii dețineau importantul oraș Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica, în Serbia) încă din anul 536, când îl cuceriseră de la Imperiul Bizantin, condus de împăratul Iustinian I. Începând din 549, ei s-au
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
gepizilor s-a destrămat. Gepizii dețineau importantul oraș Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica, în Serbia) încă din anul 536, când îl cuceriseră de la Imperiul Bizantin, condus de împăratul Iustinian I. Începând din 549, ei s-au aflat în conflict deschis cu longobarzii, aflați sub comanda regelui Audoin. Longobarzii au solicitat și au primit sprijin din partea împăratului Iustinian, materializat în trimitere de circa 15.000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
importantul oraș Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica, în Serbia) încă din anul 536, când îl cuceriseră de la Imperiul Bizantin, condus de împăratul Iustinian I. Începând din 549, ei s-au aflat în conflict deschis cu longobarzii, aflați sub comanda regelui Audoin. Longobarzii au solicitat și au primit sprijin din partea împăratului Iustinian, materializat în trimitere de circa 15.000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
în conflict deschis cu longobarzii, aflați sub comanda regelui Audoin. Longobarzii au solicitat și au primit sprijin din partea împăratului Iustinian, materializat în trimitere de circa 15.000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al gepizilor lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al gepizilor lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse, fostul rege fusese tatăl lui Cunimund, iar dușmănia la adresa longobarzilor a acestuia din urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul lui Audoin, regele longobard
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al gepizilor lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse, fostul rege fusese tatăl lui Cunimund, iar dușmănia la adresa longobarzilor a acestuia din urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul lui Audoin, regele longobard Alboin a fratelui lui Cunimund, Turismod. Războiul dintre gepizi și longobarzi a reizbucnit în 565. Cunimund, trecut între timp la conducerea gepizilor, a făcut
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
între timp la conducerea gepizilor, a făcut apel la împăratul bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu a retrocedat Sirmium bizantinilor. Ulterior, longobarzii au încheiat o alianță cu tribul avarilor, nou venit în regiune și stabilit în marginile răsăritene ale formațiunii statale a gepizilor. Pentru a întări și mai mult alianța anti-longobardă, Cunimund
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu a retrocedat Sirmium bizantinilor. Ulterior, longobarzii au încheiat o alianță cu tribul avarilor, nou venit în regiune și stabilit în marginile răsăritene ale formațiunii statale a gepizilor. Pentru a întări și mai mult alianța anti-longobardă, Cunimund a acceptat cedarea Sirmium-ului către bizantini, fapt de această datădus
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
Ioan Curcuas (în limba greacă: Ἰωάννης Κουρκούας, în limba italiană: Giovanni Antipati da Cusira) a fost catepan bizantin de Italia de la anul 1008 până la moarte. Originile sale sunt armenești. A fost martorul primei revolte a longobarzilor împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. După ce fusese "strategos" al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor al lui Alexios Xiphias, care fusese ucis în luptă cu un an înainte. La puțină vreme, la 9
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
a revenit în Apulia, după care s-a înrolat în rândul trupelor bizantine care participau, sub comanda generalului George Maniakes, la recuperarea Siciliei de sub stăpânirea sarazinilor. Participanții normanzi și varegi la această expediție s-au îndepărtat de George Maniakes, iar longobarzii li s-au raliat și ei în 1039. În 1040, longobarzii s-au răsculat din nou împotriva bizantinilor, bucurându-se de sprijinul mercenarilor normanzi și l-au asasinat pe catepanul de Italia, Nikefor Doukeianos. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
trupelor bizantine care participau, sub comanda generalului George Maniakes, la recuperarea Siciliei de sub stăpânirea sarazinilor. Participanții normanzi și varegi la această expediție s-au îndepărtat de George Maniakes, iar longobarzii li s-au raliat și ei în 1039. În 1040, longobarzii s-au răsculat din nou împotriva bizantinilor, bucurându-se de sprijinul mercenarilor normanzi și l-au asasinat pe catepanul de Italia, Nikefor Doukeianos. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune. În martie al aceluiași an, răsculații au înregistrat o primă victorie
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
răsculații au înregistrat o primă victorie, în bătălia de lângă Olivento, asupra noului catepan, Mihail Doukeianos. În 3 septembrie 1041, ei au reușit să îl înfrângă pe un alt catepan, Exaugustus Boioannes, căzut prizonier. În curând, lor li s-au adăugat longobarzii și normanzii din Melfi, conduși de Arduin. În februarie 1042, conducătorul nominal al răscoalei, principele Atenulf al IV-lea de Benevento, a defectat, fiind mituit de către greci, și înlocuit la comandă cu Argyrus. După câteva succese, Argyrus a trecut la
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
Atenulf al IV-lea a fost fiul principelui longobard Pandulf al III-lea de Benevento. În anul 1040, principatul longobard de Benevento se bucura încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia s-
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
Atenulf al IV-lea a fost fiul principelui longobard Pandulf al III-lea de Benevento. În anul 1040, principatul longobard de Benevento se bucura încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia s-au răsculat împotriva autorității bizantine, liderul întregii răscoale a devenit chiar principele de Benevento, Atenulf. După asasinarea
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
IV-lea a fost fiul principelui longobard Pandulf al III-lea de Benevento. În anul 1040, principatul longobard de Benevento se bucura încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia s-au răsculat împotriva autorității bizantine, liderul întregii răscoale a devenit chiar principele de Benevento, Atenulf. După asasinarea catepanului bizantin Nikefor Doukeianos, normanzii plănuiau
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
(în limba greacă: Νικηφόρος Δουκειανός}}, în [[limba italiană: Niceforo Dulchiano sau Doceano) (d. [[1040]]) a fost [[Catepanatul de Italia|catepan bizantin de Italia]] între anii [[1039]] și [[1041]]. El a fost martorul fazei incipiente a răscoalei conduse de [[Arduin Longobardul]]. A murit asasinat la [[Ascoli Satriano]]. Odată cu moartea sa, răscoala localnicilor a început să ia proporții. [[Categorie:Decese în 1040]] [[Categorie:Generali bizantini]] [[Categorie:Italia bizantină]]
Nikefor Doukeianos () [Corola-website/Science/324469_a_325798]
-
(d. 1049 sau 1050) a fost prinț longobard de Capua în trei rînduri. Din februarie 1016 până în 1022, el a domnit în asociere cu vărul său Pandulf al II-lea. În 1018, catepanul bizantin de Italia Vasile Boioannes a distrus armata longobardă, răsculată sub conducerea lui Melus din
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]