1,634 matches
-
găsit în apropiere de gura minei, dar nu se lăsă până ce nu îl termină pe tot. Din când în când se oprea să examineze fundul scocului, căutând alte firișoare de aur. Până spre apus, când terminase de spălat și ultima lopată de minereu, adunase aproape două grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se părea că minerul fusese surprins de surpare în timp ce lucra. Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase să se salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de bucatele astea! Cristian se așeză pe scaunul de lângă capul familiei, special pregătit pentru el și își privi comesenii. Pop era un tip masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare în regulă. Greierii țârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că umblaseră acolo. Mai privi o dată în jur, după care se îndreptă spre ieșire. Trebuia să cumpere un hârleț, o lopată și două lanterne, pe urmă, nu mai avea decât să aștepte căderea nopții. Întors acasă, constatase că Ileana nu se afla acolo. Nici Pop și nici nevastă-sa nu știau unde plecase. Ei erau ocupați cu nepotul și nu băgaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă, ca să nu facă zgomot. Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă pînă la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întîmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gînd sau faptă generoasă, orice cotă trecută Într-un registru, fiece firicel de pămînt rămas pe o lopată sau undă care ar mișca din loc o cărămidă dintre dărîmături. Activitatea pe care tata o desfășura după război În cadrul Cadastrelor statului, unde se făceau noi măsurători de teren, care ulterior se Înregistrau În alte cadastre, normal, ca după orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
organizat pentru elevii cursului complementar un atelier școlar de tâmplărie condusă de tâmplarul Gavril Rusu. Tot la școală, s-a organizat și un atelier de esătorie, condusă de către Irodia Iacobeanu. Acești meșteri făceau și unelte necesare în gospodărie, greble, țăpoaie, lopeți (de vânturat cerealele), dar și de pusă pâinea în cuptor, deși acestea puteau fi făcute de fiecare gospodar în parte. De asemenea, unii meșteri făceau și instalațiile necesare pentru țesut inul, cânepa și lâna. Un meșter vechi, priceput la multe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi putut să sape cele douăzeci și șapte de gropi în mai puțin timp decât ai spune doamne-ajută dacă groparii cimitirelor, și ei atașați tradiției, nu s-ar fi prezentat ca să execute lucrarea în mod artizanal, adică, cu sapa și lopata. Ceea ce a venit să facă mașina a fost exact să smulgă o jumătate de duzină de pomi care încurcau treaba, terenul rămânând, după ce a fost bine tasat și nivelat cu cilindrul, ca și cum fusese creat de la bun început pentru cimitir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Castelului e ca o mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei săptămâni, între prima vizită a doctorului și ultima lopată a lui Ostrane, groparul, care pe aceasta din urmă o sapă cu mare încetineală. „De ce anume pe aceasta și nu alta?“ l-am întrebat într-o zi. „Fiindcă aceasta, mi-a răspuns el privindu-mă cu ochii săi ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tari decât ea. Poate că acolo, sus, printre nori, avea să găsească un borcan plin. Țineam mereu în buzunar cheia Castelului și încă nu mă folosisem de ea din seara în care mi-o dăduse, cu șase luni în urmă. Lopețile de pământ aruncate în groapă mi-au reîntărit hotărârea. Mormântul a fost acoperit. Barbe îl reîntâlnise pe Grav al ei pentru eternitate. Preotul a plecat împreună cu cei doi copii de cor, ai căror saboți bocăneau prin noroi. Credincioșii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să fiu singur toată viața. La cimitir, eram șase oameni: preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu chipul acoperit de o voaletă cenușie. Episcopul venise și el, precum și prefectul și un sub-secretar de stat. Cortegiul se îndreptă spre cimitir, unde fu ținut un discurs, de către succesorul lui Destinat. Apoi Ostrane își jucă rolul. Așa cum trebuie. Cu lopata și cu mania lui. Când am ieșit din clinică, primul lucru pe care l-am făcut, înainte de a mă întoarce acasă, a fost să merg la cimitir, să o văd pe Clămence și apoi pe el. Mergeam foarte încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un cântec, el știe, ca și Laszlo, cum e viața. Schimbă repede doina aia populară și cântă altceva, tare și lungind țigănește vocalele, chiar dacă știai cântecul și ce poate actorul, tot leșinai de râs: Mi-aruncau pământ pe mine/ Cu lopata doi gropari/ Ca să nu mai văz durerea/ Ochilor frumoși și ma-ari./ Acest ma-ari din finalul ultimei strofe e rupt în două cu arta unui bișnițar, Rică, fante de Obor, vorba MRP-ului, jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe care Își Închipuia că mama sa ar fi aprobat-o. A așteptat pe treptele de la intrare cu ochii mijiți nonșalant, plănuindu-și amănunțit apariția. Va străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la roboții tereștri. Aur n-aveți, platină n-aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu capul spre Stejeran 1. Acesta se duse în magazie și reveni cu o lopată de prune. Le împărți bărbosului, blondului și celui cu ochi asiatici. Agresorii începură să crape prunele și să zvârle sâmburii pe hublou, în spațiu. Din cauza imponderabilității, sâmburii păreau un mic grup de asteroizi plutind în jurul navei. — De când n-am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
unei estetice mecanice. Estetica de covoare oltenești. Schema, ceea ce trebuie să numesc geometria calitativă a poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una din poeziile domniei-sale, de intenție mistică: Între două nopți. Poetul sapă odaia. La fiecare adâncire a lopeții, vântul și ploaia de afară îi trimet un invariabil ecou. Lopata se sfărâmă de racla tatălui. Poetul urcă panta de pământ culcată de aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numesc geometria calitativă a poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una din poeziile domniei-sale, de intenție mistică: Între două nopți. Poetul sapă odaia. La fiecare adâncire a lopeții, vântul și ploaia de afară îi trimet un invariabil ecou. Lopata se sfărâmă de racla tatălui. Poetul urcă panta de pământ culcată de aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în cer era tîrziu." 137 Goliți tiparul acestei bucăți de conținutul venerabil
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziile domniei-sale, de intenție mistică: Între două nopți. Poetul sapă odaia. La fiecare adâncire a lopeții, vântul și ploaia de afară îi trimet un invariabil ecou. Lopata se sfărâmă de racla tatălui. Poetul urcă panta de pământ culcată de aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în cer era tîrziu." 137 Goliți tiparul acestei bucăți de conținutul venerabil al elementelor bisericești. Veți găsi (desenată în drojdie) o searbădă invenție mecanicistă: grotescă și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să fiu." (Între două nopți) Cuvintele potrivite sunt pregătite, dar ca o sorcovă. Mica înșelăciune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oprim la „Spinarea de piatră a Făgărașului 2 - o nuvelă mai dezvoltată cu acțiunea preluată din experiența sa de militar detașat la construcția Transfăgărășanului și reprezintă, aflăm din bogatul Tabel cronologic care deschide volumul, un fragment din romanul „Arme și lopeți”, care a însemnat debutul său literar la Editura Albatros din anul 1980. Este fragmentul în care se reconstituie lupta omului cu muntele, îndârjirea pusă în act pentru a trasa spinarea de piatră a Transfăgărășanului. Nu mai insist și asupra celorlalte
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]