4,594 matches
-
da' la ea-i exact invers." Iritantă creatură, madam Săvulescu! Mai ceva că moluștele alea din mările tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era cea care le trasa sarcinile. Cu ce se ocupa d-na secretară Sofica K.-că așa i se spunea în oraș, de dragul cacofoniei (?)nu știa exact. Ceea ce știa era însă că ei, el și cu Valy, o duceau ca lorzii în casa ei, plasată cu gust în fundul unei curți spațioase și plină de umbră deasă, de arbori înalți și bătrâni, cu viță de fragă, dirijată pe spalieri înalți și cu multe tufe de coacăze și strugurei. De două ori pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În afară de colonel, acest mod de a potrivi lucrurile conținea o contradicție evidentă. Dar, din respect față de superiorul său și față de vîrsta acestuia, Jegg n-o luă În seamă. El știa că Pruritanal era funciarmente un om bun, pasionat de romanele lordului Edward Bulwer Lytton. Își alesese cariera militară cu totul Întîmplător, pentru a se răzbuna pe iubita lui, care se Îndrăgostise de Keny Rogers și În cele din urmă se căsătorise cu patronul unei mici berării. Ce rost are să mai răscolim
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cazul să ne temem. Mda, pare-mi-se că chinezii sunt singurii oameni de pe lumea asta de care evreii nu se tem. În primul rând, pentru că engleza pe care o vorbesc îl face pe taică-meu să pară, pe lângă ei, Lordul Chesterfield; în al doilea rând, fiindcă n-au în țeastă decât pilaf; și, în al treilea rând, fiindcă în ochii lor noi nu suntem evrei, ci albi - și, poate, chiar anglo-saxoni! Închipuie-ți! Nu-i de mirare că ospătarii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Frumoasă siluetă, se gândi. O cunosc oare? Alese altă stafidă și, fără să-i arunce măcar o privire, o luă. Una de-a noastră. Myatt, Myatt & Page. Pentru o clipă, cu stafida pe limbă, ar fi putut fi unul din lorzii acestei lumi, purtând cu el destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În Londra. Nu fusese niciodată până acum pe prima pagină a ziarului. Mai erau conferința pentru dezarmare și arestarea unui membru al Camerei Lorzilor pentru delapidare, iar un baronet se căsătorise cu una din fetele Ziegfeld. Nici unul din aceste subiecte nu erau În exclusivitate: le citise pe benzile agențiilor de știri Înainte de-a veni la gară. Vor pune conferința pentru dezarmare și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un zâmbet binevoitor. „Un romancier“, a spus el, „este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În furcă. Dr. Czinner nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se afla pitit în scobitura moale, mărginită de tendoane, din spatele genunchiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a cinematografului fiind practic anulată. Vă mai amintiți jurnalele de știri care rulau înaintea filmului, cu decenii în urmă? Înghesuit rău în planul realului, cinematograful se refugiază în mari montări fantastice, unde se dezlănțuie tehnologia computerizată a imaginii: Harry Potter, Lord of the Rings, Star Wars - Atacul Clonelor. Un întreg imaginariu medieval-futurist este animat pentru a compensa deșertificarea metafizică a unei Americi supertehnologice: vrăjitori, baroni, cavaleri Jedi, căpcăuni, monștrii spațiului, supernave și pietre magice, roboți și morți vii. O dată cu coke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sendvișului Început și a cărții de telefon ferfenițite, Rowe avu certitudinea victoriei. La urma urmelor, Își spunea, domnul Rennit nu-și putea permite luxul de a fi prea exigent. — Un criminal, zise el cu glas tare, seamănă Întrucîtva cu un lord: plătește mai mult, din pricina titlului. Încearcă el, ce-i drept, să călătorească incognito, dar de obicei se dă de gol... CAPITOLUL III ATAC FRONTAL „Îi venea greu, fără măcar un prieten credincios alături de el.“ Micul duce 1 De la Orthotex, Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, e destul de greu, răspunse individul, dezvelindu-și dinții stricați, negri ca niște tăciuni. Apoi, presărînd un pumn de firimituri pe pălăria maro ponosită - pe care aterizară numaidecît alte vrăbii - adăugă: Ceea ce fac eu e perfect ilegal. Dac-ar ști lordul Woolton!... Își puse piciorul pe o valiză mare, și o vrabie i se așeză pe genunchi. Părea un copac plin de păsări. — Parcă v-am mai văzut astăzi pe undeva, Îi spuse Rowe. — Se prea poate. — Ba chiar de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copii cu care se jucase Îndeajuns. Dar de la o vreme, toate merg prost. Nu pricep ce nevoie au oamenii să se războiască! Am o mulțime de cărți aici, adăugă, atingînd ușor valiza cu vîrful piciorului. Le-am cumpărat de la un lord a cărui casă a fost bombardată... CÎte au mai rămas... unele sînt Într-un hal fără hal, dar altele... Nu pot să zic, am făcut o afacere destul de bună. Vi le-aș arăta, dar mă tem de păsări, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai dreptate fiindcă e a ta. — Lacul Geneva? întreabă Lady Zdreanță cu ochii închiși. Ciupindu-și tâmplele, frecându-le între degetul mare și arătător, spune: Villa Diodati e aia în care lordul Byron a violat-o pe Mary Shelley. Și doamna Clark spune: — Ba nu-i aia. Condamnați cu toții să avem dreptate. Despre orice lucru asupra căruia ne pronunțăm. În lumea asta instabilă, fluidă, în care toți au dreptate și orice idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Să fotografieze niște zebre pe cale de dispariție. Să fie o ecologistă în mizerie. E important să știi ce se întâmplă. Ea încă vrea să schimbe ceva. 5 În vara aceea la Villa Diodati, ne spune doamna Clark, erau doar cinci: Lord Byron, poetul. Percy Bysshe Shelley și Mary Godwin, iubita lui. Claire Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și compania. Își citeau pe rând unii altora dintr-o colecție de povești nemțești cu fantome intitulată Fantasmagoriana. — Lordul Byron, spune doamna Clark, nu putea suferi cartea. Byron le-a zis că era mai mult talent acolo în încăpere decât în toată cartea. Le-a spus că oricare dintre ei ar fi putut scrie o poveste de groază mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hotelurile au instalat telescoape la ferestrele dinspre lac, pentru ca oaspeții să poată urmări ceea ce toată lumea credea că-i o orgie incestuoasă la vilă. Turiștii burghezi, plictisiți de vacanțele lor de vară, și-au proiectat temerile cele mai groaznice sub acoperișul lordului Byron. Unde era doar o mână de tineri încercând să trăiască în afara nenumăratelor reguli ale timpului lor, și oamenii îi spionau prin telescoape, așteptându-se să vadă monștri. Aici, noi suntem echivalentul modern al celor de la Villa Diodati. Suntem versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adăugând un alt strat de ruj celorlalte straturi de ruj. Nu te pot corecta. Și totuși, o poveste bună înseamnă că n-o să fie căldură. O înfometare lentă înseamnă adio mic-dejun. Haine murdare. N-om fi noi așa deștepți ca lordul Byron și Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau în fuste lungi cu jupe dedesubt, din care purta probabil Mary Shelley. În mantii de Domnișoaracula căptușite cu satin roșu. În cizme grele de Frankenstein. Tot cam prin perioada asta, Sfântul Fără Mațe ne întreabă dacă poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de trei carate, inelul roșu și lipicios pe care-l retezase cu tot cu deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
America, suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
soare la ochi. Nimic mai frumos pentru Luana ca mersul drept, prezența mândră și impecabilă a adolescentului, ochii negri și părul de abanos asortat, perfect, la tenul alb ca laptele. Pe acest băiat, cu o educație și o prezență de lord, Luana îl hărțui discret tot anul. La orele de limbi străine se împărțeau pe grupuri, cel de limba franceză fiind nevoit să-și caute sală pentru a ține lecția. Unica liberă în acel moment era clasa lui George care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsă s-o ia înainte și din urma ei își spuse în gând "Tatăl nostru". Luana privi în jur, căutând printre cei prezenți pe acela interesat de sosirea lor. Îl văzu așezat la o masă, același chip superb, aceeași finețe de lord, marcată acum de o maturitate senzuală. O zări, la rându-i, uluitor de frumoasă în rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică și Bariu întinse mâna spre el. Ea se opri între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin teancul de secțiuni din ziarul Sentinel pe care încă nu le citise. — Se întreba ce i-ar fi putut provoca o asemenea uimire, ricana Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care se află în competența conducerii de vârf. Managementul general nu numai că nu a reușit să evite catastrofele produse, dar, în unele situații, chiar a reprezentat sursa acestor eșecuri. Ulterior au apărut și alte rapoarte care au confirmat preocupările lordului Sir Adrian Cadbury și au contribuit la construirea de reguli și coduri practice în toate domeniile. Principiile și codurile guvernanței corporative au fost dezvoltate și completate de OECD9 și Banca Mondială, care s-au implicat în acest proces. În anul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
s-a publicat Raportul Paul Rutteman, care a luat în considerare modul de implementare a recomandărilor Cadbury. Concluzia a fost că orice companie listată la bursă trebuie să raporteze cu privire la controlul intern financiar. În 1994 apar Standardele vieții publice ale lordului Nolan, care reiterează necesitatea asigurării dezvoltării unei etici în sectorul public, ca urmare a acuzațiilor de abuz în serviciu și mită, caracteristici ale anilor ’90 în Marea Britanie și sunt înaintate parlamentului prin Raportul lordului Neill și Raportul lordului Wick. Principiile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]