872 matches
-
e ca spuma. 15 decembrie 2004 Nemaidând exemple rele - Anii mărturie stau - Sub poveri azi tot mai grele, Numai sfaturi bune dau. * Se fură din codru „ca-n codru”, De stau cruciți că munții fug, Iar ape, chiar din micul Lotru, Din care tot avutul sug. 16 decembrie 2004 PÂNĂ CÂND TOT AȘA, OARE? „Șeful” nostru savantlâc Ne-a vorbit fără de tâlc. Întrebat ce-a vrut să spună, S-a pornit ca o furtună. Și atunci am priceput: Era demn de-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul, ca și cum i-ar fi făcut un semn lui Culi și i-ar fi răspuns la salutare. Culi încremenise, cu pălăria în mână. Bată-l Dumnezeu de lotru! Închipuiește-ți tu ce i-a venit în minte unui ticălos de urs ca acesta! Când s-a ridicat din zăpadă și a prins cu brânca dreaptă la piept coapsa de cal, a avut vreme să vadă numai c-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adâncă și liniștită, sub luciul căreia se pregătesc dezastre. VItc "VI" Iată că, într-o zi, unul din slujitorii credincioși ai sultanei-doamne a găsit, din întâmplare, pe calea de la Scutari, în Anatolia, un călăreț de olac ucis și jefuit de lotri. Îi lipseau calul, armele și banii; însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile împărăției. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Un umăr de nădejde, ca un stâlp de rezistență. Plină de momente tensionate, care te țin cu sufletul la gură și te îndeamnă să o citești până la capăt, cartea lui Vasile Ilucă te ia părtaș la călătorii de pe vremea când lotrii ațineau calea rădvanelor cu mirodenii sau cu alte mărfuri de preț; la evenimentele dramatice ale războiului; la viața din lagărele de prizonieri din inima Siberiei, cum și la cea din lagărele românești, tot de inspirație sovietică; la confruntările dintre „bolșăvicii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit, care te întrebau unde ți este punga cu parale. Și să te fi ferit Sfântul să n-o fi scos la vreme!... Codrii Buciumului, cu goruni nemăsurat de groși, se întindeau până în mahalalele Iașilor. Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și-a exprimat mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din mijlocul ascultătorilor. ― Face avere, nu-i vorbă, dar acesta, pentru tăcerea lui față de potere și pentru ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a convenit profesorul. Se vedea de departe că povestea a început să-i prindă în mrejele ei pe toți cei din vagon... ― Dacă nimeni nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama, fiindcă șperla de lângă el știa să-l îmbrobodească... ― Și crezi că hangița nu voia de adevăratelea să se lase pradă lotrului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrului. Cât despre hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama, fiindcă șperla de lângă el știa să-l îmbrobodească... ― Și crezi că hangița nu voia de adevăratelea să se lase pradă lotrului? - a întrebat țârcovnicul. ― Da’ dumneata nu știi ce spun franțujii? - a întrebat profesorul. ― Ce spun? ― Că femeia e ca pisica; se duce la cine o mângâie... ― Asta-i drept, frate. Am mai auzit eu de întâmplări din aiestea - s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Că femeia e ca pisica; se duce la cine o mângâie... ― Asta-i drept, frate. Am mai auzit eu de întâmplări din aiestea - s-a auzit un glas din fundul vagonului. ― Într-una din seri, însă, după o lipsă îndelungată, lotrul a intrat în han și s-a așezat la o masă mai lăturalnică. Cu ochii ascunși în dosul zagaralei pălăriei, încât abia i se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii sale de vultur
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmbrăcată într-o ie înflorată, cu mărgele măiestrit cusute în fel și chip și o catrință de îți fugeau ochii pe ea de frumoasă ce era.! S-a oprit pentru o clipă... Felul cum ținea tipsia cu cele cerute de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu sufletul arzând ca un cuptor plin vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu sufletul arzând ca un cuptor plin vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a apucat-o de mână, trăgând-o ușor spre el. Fixând-o cu privirea, a început să-i șoptească apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul, a intrat în han tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai fost servit după voia și pofta inimii sau mai dorești ceva? - l-a întrebat hangiul. ― Dacă ar fi după pofta inimii mele... ― Da’ ce doruri te frământă? ― Câte nu-l ard pe om, mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de ceasul cel rău... ― Apoi dacă nu mai dorești nimic altceva, eu îți spun noapte bună, fiindcă m-aș duce la culcare, că o zi de stat numai în picioare îmi ajunge - a vorbit hangiul. ― Noapte bună, jupâne - a răspuns lotrul, cu ochii fierbinți umblând prin toate cotloanele, poate-poate a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso? - a întrebat-o el, cu mâinile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în așternutul tău... ― Doamne! Ce poate să-ți treacă prin minte! - a răspuns ea cu glas și mișcare a trupului care trădau o dorință nebună de a se afla în brațele lui... ― Am să vin mâine seară negreșit - a vorbit lotrul, desprinzându-se cu greu din loc... Abia ieșit din han, a pornit ca vântul la unul din tovarășii lui, care locuia în marginea satului. A înșăoat surul și a țâșnit ca glonțul pe poartă. Nu s-a oprit decât în fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
potrivești! ― Altfel nu veneai tu la mine. ― Cum crezi că poate scăpa de ochii lui? ― Asta-i o treabă grea... ― De ce? ― Am nevoie de o buruiană care nu crește pe aici. Ca s-o capăt, mă costă ceva parale și... Lotrul a băgat mâna în chimir și a scos la iveală atâția galbeni că puteai să cumperi trei perechi de boi cu ei! Pe cei mai frumoși din iarmaroc. La vederea galbenilor, ochii țigăncii au lucit ca două fulgere. A întins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și a pornit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas. Când au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-a tras clapa. Altfel nu se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase, a pus mâna pe una, a tras-o și i-a întins-o țigăncii. Aceasta a privit o și a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu ți-oi putea spune, dar cam toate mi s-au adeverit... ― Nu mai fi așa prăpăstioasă. Îi gata fiertura? Țiganca a așezat cărțile cu grijă într o basma și a plecat să vadă de doctorie... După o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura cu pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gândul are să-ți cadă la așternut și după aceea mai că nu s-ar mai da dusă. ― Adică ce înseamnă „peste două puncte”? ― Așa arată cărțile. Asta ar însemna două zile, două săptămâni... Mai mult nu. La auzul acestor vorbe, lotrului i s-a întunecat privirea. „Eu vreau ca faptul să se petreacă chiar în astă seară și ea îi dă cu două puncte”. ― Uite ce, Zaura. Cum vezi, se înnoptează. Eu nu mai am timp să te ascult. Poate altă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]