1,956 matches
-
umplu primăvara de lumină." Blajinul așteptîndu-și elogiile, potrivit întrutotul cu tratamentul, prietenos cu legendele, pe care i-l face Codreanu. Într-un clar de lună, altfel decît solarul poet al anotimpurilor calde, apare Miron Costin: "Iar razele privirii lui stăpâne,/ Lucesc - de foc! - în noaptea diafană,/ De-ți pare ca o glorie romană/ Profetul sfânt al vremilor de mâne." Nu face economie de retorică laudativă, cu aroma cronicii de scrib tocmit de domn, versul lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă pe doctor la o intrare laterală, în care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură ritmic urzeala lucitoare a ploii. E trecut de două și e timpul să meargă acasă. Joc
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
veni cu mine, / Luați-vă ghirlănzi și mandoline, / Să ne-mbarcăm spre insula Cytherii... // Profiluri fine, dulci iubite moarte, / Treziți-vă prin farmecul cîntării, / Veniți, o jertfe-a tristei mele arte // Ca să plutim în voia întîmplării / Pînă ce templul va luci departe, / Ca un mărgăritar deasupra mării..." Deși cultivată de Anghel mai ales în a doua parte a vieții, proza a reprezentat vocația primordială a autorului. Piesele cu adevărat antologice, puțin numeroase, încap în două mici volume, dar originalitatea lor este
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
dar pe burtă și pe piept cenușiul e ceva mai deschis. Nu e un animal prea mare, cântărește în medie cam 15 kilograme. O altă informație care m-a încântat: coioții au ochi de un galben decolorat, care pe timpul nopții lucesc în tonuri aurii, ușor verzui. Și am aflat că sunt ființe foarte inteligente, curioase și adaptabile, și că locuiesc în medii diverse, unele din ele în Vestul american. Se țin la distanță de ființele umane, dar se obișnuiesc cu persoanele
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
și Rădăuților, ÎPS Pimen, comunicările fiind ținute de Alexandru Zub, Ștefan Afloroaiei, Adrian Alui Gheorghe, Lucia Cifor, Gheorghiță Geană, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Maria și Mihai Șleahtițchi, Mircea Borcilă, Diana Cîmpan, Iulin Costache, Mihai Dorin, Violina Galaicu-Păun, Liviu Leonte, Ilie Lucea, Gheorghe Macarie, Ioan Milică și alții. Colocviul a fost înfrumusețat de expoziția de artă plastică semnată de Constantin Flondor. Despre semnficația temei colocviului a vorbit în deschidere Dan Hăulică: „E vorba de o fertilitate pe care o luăm într-un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5234_a_6559]
-
talentat, cruzimea, cumva, se auto-mântuiește, dar, când nu ești talentat - și majoritatea nu e talentată -, rezultatul este doar cruzimea. Iar cruzimea se adresează omului în mod direct. Pentru că există o bestie crudă care doarme în noi și căreia imediat îi lucesc ochii când vede că este servită cu cruzime împotriva seamănului, căruia i se caută vărsarea imediată a sângelui, fie pe ecran, fie în ziar. (...) Deci, Cristian Tudor Popescu are următoarele trăsături: talent specializat pe portretul crud, jurnalism de reacție emoțională
Tolontan îl contrazice pe Patapievici când vine vorba de CT Popescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64643_a_65968]
-
și că pare de parcă a fost ieri și acum uite-o aici, a crescut și se mărită și e mamă și Spook dădea întruna din cap și zicea mda și tot ce trebuia să facă era s-o facă să lucească și poate să-i dea un grund - ceea ce ar fi putut să facă chiar el la noapte și nu l-ar costa nimica - și va merge la fel de bine ca orice altă motocicletă de pe șosea și când te gândești că nu
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
doar vântul dă foile. Se căiește, să vi se ierte o singură dată firul cărunt de pe umărul lui. Vocea, pitiți-vă. Gustul pe limbă, cum ți-a reușit asta? Pe cupa sânilor ei un strop de ulei, întinde-l bine; lucește, frumoasa, o să renteze. Exponometrul, jartiera în buzunarul jachetei, firul cărunt. Încă o dată: țeava puștii, mai goală ca oricând. Cine trântește ușa? Vor striga în cor, tu nu poți, categoric nu poți abyssobrotula galatheae Cuvânt trecut cu tăcerea, rădăcină, crește-n
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
călduță... Nu departe, ciorchinii de glicină îmbălsămează aerul. Încă un pas, doi, a ajuns pe lunga peluză care se întinde în fața bibliotecii a cărei enormă siluetă se desprinde pe un fond înstelat. Stâlpii înalți de marmură albă cu capitelurile înfoiate lucesc în noapte și sclipirea lor este aproape supranaturală ca și cum ar fi făcuți dintr-o materie necunoscută și, asemenea zăpezii, ar reflecta lumina. Bărbatul tânăr își ridică fruntea spre cer și cerul nu este mai adânc decât privirea acestor ochi minunați
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Mașa / Aiurea! Nu voi s-ascult! // Dumneaei, ehei! Avea trei miei:/ Unul se dădea pe brazdă / Altul se dădea la gazdă / Numai eu țipam că azi dă / Iarna iarbă-n dinții mei / Și mi-i face clopoței” (Ehei, cum îmi lucea cămașa). O resemnare elastică, mizînd pe postura modestiei operează printr-o ironie ce reprezintă subversiunea preferată a poetului față de sine. Asemenea unui aisberg în miniatură, o astfel de ironie lasă la suprafață doar o mică parte din masa lirismului: „acum
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
mai vechi sau mai noi izvoade injurioase: „Te cheamă pe tine Radu? Te cheamă Vlad? Te cheamă Tudor? Te cheamă Vasile? Te cheamă Dumitraș? Te cheamă Adrian? Te cheamă, pocitanie nădușită la subsuori, mai bine nu te-ar chema ! Îți lucesc ochii în cap ca două căcăreze, bălegate de o oaie bolnavă de gălbează. Bălegate cu sânge, avortonule ! De-acuma ți-i albul ochilor roșu. Ai obrazul plin de bube negre, ca fața mortului de muște. Ai răsuflarea grea ca o
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
ca din poveștile cu zâne, dansatori, și costume ale pitorescului Imperiu, un future sau doi, și o doamnă ici și colo cu părul pudrat și grații de odinioară. Cântau fără măști, înaintau dansând spre tanti Louise și Odalie. Ochii Odaliei luceau, grei de lacrimi, căci acolo, în fața ei, era Pierre, Pierre, necredinciosul, îmbrățișând pieptul slab al unui fete fluture, al cărei păr pudrat, acoperit cu beteală plutea peste volanele de dantelă ale costumului său stil imperiu. Pierre! - a strigat încet Odalie
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
de om născut în timpul bombardamentelor din al Doilea Război Mondial, într-o familie cu dosar prost sub comunism etc. Dar și în pasiunea stranie pentru imitatul bufnițelor, căutate împreună în decorul munților din împrejurimi. Caietul cu însemnări intime pe care „Luci” îl descoperă în apartamentul lui Emil se va vărsa, treptat, în mintea lui, pînă la identificare, iar romanul ia naștere din alternanța a două narațiuni confesive: una - cu povestea maturizării lui Lucian, cealaltă - cu povestea vieții lui Emil și a
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
rămîn mai mult niște elemente de coloratură, ce justifică doar în parte titlul cărții. Există și alte insuficiențe, mai mărunte, care, chiar dacă fac parte din regula jocului ficțional, n-o fac mai puțin restrictivă. Profilurile tovarășilor de năzbîtii ai lui Luci nu se prea disting, povestea de dragoste a lui Emil cu Lia frizează kitsch-ul, iar personajele feminine nu depășesc nivelul unor banale reprezentări „băiețești”. E adevărat că avem de-a face cu un roman de atmosferă, un roman-monogramă, nu
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
pîrîului Ghindura. Șuvoiul ne-a scos la mal mai departe de pod, spectatorii părăsiseră lojele...”. De fapt, abia atunci cînd urcă și se afundă în singurătățile muntelui narațiunea capătă perspectivă. Orășelul fără identitate precisă în care se reunesc poveștile lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce are mai caracteristic și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
destinului”, există această lume de dinainte de lume și de ironie , o țară de arbori, de pietre și de vânt a cărei simplitate, sărăcie, anulează însăși vanitatea existenței, vanitățile Istoriei. Și tocmai acolo, în memorie, în acest „râu re-înrâurat în ploaie”, lucește ceva ca o rază de soare în paie. E, întradevă r, bănuțul speranței păstrat în nodul de batistă. Iar în acest caz speranța, bănuțul săracului, nu mai este argumentul pretențios al unui sistem de iluzii, ci devine justa corectare a
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
din arsenalul folclorului chinezesc îmbogățesc o narațiune de tip realist, ceea ce face specificul și farmecul scriiturii autoarei. Suntem la trecerea dintre ani. Lin John a căzut pe gânduri lângă căminul unde focul arde cu o flacără vie. Printre grinzile acoperișului lucesc stelele, iar acolo departe, pe cerul nopții, ele îl luminează și pe Lin John, iar el le simte frumusețea deși nu are cuvinte să o exprime. Coada lungă pe care o purta legată în jurul capului i s-a dezlegat, leneșă
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
ferestre. Și toate acestea se găsesc în inima orașului chinezesc. Iar în acest decor, e o tânără îmbrăcată într-o jachetă lungă de mătase albastru închis, purtată peste o fustă largă, cu broderii bogate. Mânecile îi cad peste mâinile care lucesc de atâtea inele, iar în picioare poartă pantofi dintr-o mătase fină. Părului îi este prins cu agrafe scumpe care reprezintă diferite flori. Are trei sau patru perechi de brățări și bijuteriile de la urechi sunt lungi de un inch. Era
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
poate da de gândit. Pentru că în materialul de față urmărim doar chestiunea apostrofului, alegem din Cântecul gintei latine exemple cu apostrof strâns și larg: Latina gintă e regină Într'ale lumei ginte mari. Ea poartă'n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii sei: Ea merge'n capul altor ginte, Vărsând lumina 'n urma ei. Întrebarea se pune de la sine: de ce merge'n, cu apostrof strâns, dar lumina 'n, cu apostrof larg? (Termenii
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
că steaua este aici, pe urma ei, reală. Dar ea este și sus, pe cer: o dedublare pe care prezentul (alúnecă) nu poate s-o explice. Interesante mi se par următoarele două pasaje din discursul Cătălinei. Mai întâi strofa 237-240: Lucește c'un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Peste numai câteva versuri, în strofa 245-248, textul este astfel: De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe; Dar nopțile
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
mai demult Un șoarec sclipicios Simt eu cum bate Și inima ta Prietene bun adio Și vom cînta și vom rîde Măcar noi între noi să ne iubim Ajutați-mă voi toți Să nu fiu singur acum Cînd bronzul clopotelor lucește în noapte Printre ramurile plopilor umezi și lungi Simt că în bronz O sumbră presimțire străluce de fapt Și scriu eu acuma speriat În lumina aceea
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
după aur ci pur și simplu de dragul Lunii cu care de mic întrețin relații misterioase mi-e dragă Luna și pace însă acum fiind iarăși noapte noaptea de a doua zi spre dimineață printr-o ceață difuză peste spațiul schengen lucea o lună arabă ca o seceră de argint așadar nu pot spune că strălucea se insinua pur și simplu prin ceață și când ceața parcă se risipea Luna arabă lucea ceva mai tare. Gnu O, viața mea de sărman Enkydu
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
zi spre dimineață printr-o ceață difuză peste spațiul schengen lucea o lună arabă ca o seceră de argint așadar nu pot spune că strălucea se insinua pur și simplu prin ceață și când ceața parcă se risipea Luna arabă lucea ceva mai tare. Gnu O, viața mea de sărman Enkydu când ajunsei renegat de antilopele Gnu ! Dar, biet copilaș, cum de te puse dracu’ să mergi la ORAȘ? Iarbă poate mai rămăsese o umbră de disconfort termic așa cum ar mai
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
ghemuite în jurul focurilor pîlpîind tăcut în piața publică: tot ce era aici, se afla și dincolo schimbat într-o oarecare formă. Cine suntem noi, ne întrebam și rămînem cu întrebările în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
peste lume; trăiam o nesfîrșită și dulce iluzie. Fără să ne dăm seama, noi singuri ne ignoram soarta, cărînd pămînt dintr-o țară în alta, ne săpam și într-o parte și în cealaltă parte a rîului groapa comună.... Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]