565 matches
-
și porniră la treabă, de astă dată numai doi inși. Pândiră la capătul unei ulițe, pe unde se găseau negustorii de încălțăminte, și se luară după un popă, care tocmai își cumpărase o pereche de ghete cu bizeț, noi și lucitoare de ziceai că cine știe din ce sânt făcute! E, popa, ori neînvățat, ori că-l strângeau, mai știi... mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este prea convins, însă ceva, nu știe prea bine ce, poate legat de suprafețele lucitoare, de apă, de drumul care abia se mai vede, părul lui Philips care strălucește absurd, îl face să fie de acord. O pornesc spre Majestic. Bobby a pierdut de multe ori vremea prin fața hotelului Majestic. Se știe că este locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
solid și greoi, pe lângă sa. Cum să-i facă față? Cum poate să rămână imun la seminuditatea acestei femei? Pentru o clipă, privirile celor doi bărbați se întâlnesc, bărbatul înclină capul, de parcă i-ar înțelege fascinația. —Ascultă! Este Philips, mesagerul lucitor, care a venit să-l ia pe Bobby pentru cea de a doua rundă a meciului. Când îi aude vocea, femeia întoarce capul și pentru un moment Bobby se uită în ochii ei. Ea îi întoarce privirea cu o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint. Pe degetele cu unghii lungi, de cântăreață la nunți, apar o grămadă de ghiuluri cu cataroaie lucitoare. În părul creț, lung și blond e Înfiptă o margaretă. Femeia asta țeapănă le cântă dulce dobitoacelor. Dar nu oricum: În mâna dreaptă ține delicat o ditamai măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum ar fi vrut să schimbe vorba, Începu să se intereseze de viața artistică: „Și cum merge treaba? Șarpele mai trăiește, doamna mai are alea lucitoare pentru urcat pe scenă?”. „Merge, nu mă plâng. Noi, artiștii (ochii i se lipiseră de sutele răspândite În evantai pe măsuță, lângă cele două pahare cu vin, carafă și scrumieră) avem alte vederi decât cei care stau numai Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
peste vreun amărât de ciob de oală din lut. Apoi Începură și ei să facă săpături cam pe unde babele și moșii satului Îi păcăleau că ar fi fost Îngropate lucruri de preț și, mai ales, oale pline cu galbeni lucitori, ascunse În vremuri rele de bogătani ce-și sfârșiseră zilele fără să apuce să pună iară mâna pe avut. Își Împărțiseră Împrejurimile și ieșea chiar cu bătaie dacă vreo ceată de căutători se apuca să-și Împlânte cazmalele În teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În sfinte raze te îmbracă! Ești tu, mereu, aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O fluturare de năframă La‐ ntâiul ceas de biruință. și de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Vasile Militaru (1885 ‐1959) Vasile Militaru, n. 21 septembrie 1886 în satul Dobreni, județul Giurgiu, mort la 8 iulie 1959 la Ocnel e Mari, județul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să se apropie de Domnia Sa. Înainte de a apuca să-și încheie cuvintele, gloanțe și săgeți începură să lovească ușa bucătăriei și ferestrele din apropiere, ca o aversă de ploaie. Nenumărate săgeți se înfigeau adânc în ușile de lemn, iar oțelul lucitor al vârfurilor lor ascuțite exprima limpede pentru cei din casă declarația de război. De la miazăzi de Rokkaku, de la miazănoapte de Nishikikoji, de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se liniști. „Așa e când mori?“ Se simțea atât de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi putut să o repare imediat. Mi-a fost frică, spune ea cu capul plecat, temându-se să mă privească în ochi. Lacrimile curg acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb. — Îmi pare rău, spune ea, ținându-mă strâns și bolborosindu-mi în cămașă. Tare, tare rău. Parcă am înebunit, unchiule Nat, și până să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o fac. Poate că Suze și cu mine o să avem chef o dată să dăm o petrecere cu pizza, nu‑i așa? Și în Anglia dai cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și mă îndrept spre casă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun. Cu degetul ridicat, urmărise traseele magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetație, și aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare, bătute de soare și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munți afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, țipete și gemete, deși, în realitate, era vorba de zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
opri de tot la vreo cinci kilometri de locul unde se ridica, parcă tăiată cu târnăcopul, înalta stâncă în care se sfârșea marele erg Tidiken. Până aici ne-a fost! zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
c\ldura acumulat\ peste zi. M-am așezat pe ea, m-am prins de balustradă și luna albă, aproape plină, mi-a atras privirile. În dreapta, străluceau luminile cartierului Shinjuku, în stânga, cele din Ikebukuro. Farurile mașinilor se revărsau în [uvoaie str\lucitoare, iar zumzetul permanent a fost, la un moment dat, dominat de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la mijloc. În fața casei, o grădiniță îngrijită, cu câteva ronduri de flori, cu poteci prundite. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. 2 Intrând pe poartă, Grigore Iuga văzu în capul scării pe servitorii lui în conciliabul cu un domn străin. Feciorul, într-o livrea puțin grotescă (fantezia Nadinei), veni să-l întîmpine și-i raportă îndată că tânărul înăltuț și blond
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă, mușchii jucau sub pielea oacheșă întinsă și lucitoare. Și deodată gura i se strâmbă într-un râs larg și plin de dispreț: ― Apoi dacă vi-e frică de armată, de ce n-ați stat mulcom?... Nu trebuia să vă sculați asupra boierilor dac-ați crezut că boierii or sta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un obiect intact. Cercul de lumină al lanternei lui Dallas căzu din întâmplare pe o formă care, în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cele mai multe demontate. Nu ai fi găsit o mașinuță întreagă. Dintr-o salvare rămăsese numai caroseria, pe când motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai știu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]