94,332 matches
-
pari ticăit, bătrînicios și lipsit de curaj. Iar cale de mijloc nu pare să fie, pentru că Dan Petrescu e atît de radical, e radicalul prin excelență, în fața căruia a fi nuanțat e oarecum ridicol. Nu că Dan Petrescu n-ar lucra el însuși cu nuanțe, dar mesajul tuturor textelor de opinie sau atitudine scrise de el în ultimii ani este unul clar: fiți tranșanți! în astfel de condiții a spune că Dan Petrescu e așa și așa pare neadecvat. Și totuși
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
bine, ca într-o cameră proaspăt aerisită. Mai mult, Dan Petrescu are ceva dintr-un haiduc, așa cum văd copiii de școală haiducul: un ins care ia de la cei avuți pentru a le da celor săraci. Doar că autorul nostru nu lucrează cu bani sunători, ci cu imagine și prestigiu. Iată pe cine prinde la cotitură de data asta: pe Adrian Marino, pe Stelian Tănase, pe Bujor Nedelcovici, pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, pe Ion Coja, pe Doina Jela, pe Mihai
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
stânga, convins și sincer, crescut în spiritul sindicalist-minier de la începutul secolului: n-avea nimic comun cu bolșevicii, care au sfârșit prin a-l băga la pușcărie, ca și pe toți alți oameni de stânga, după cum bine știm. Cu Doinaș am lucrat cot la cot vreme de 10-20 de ani; eu, știind multe limbi străine, îi traduceam pe loc din poezii engleze, germane; ce era interesant este că talentul lui poetic-lingvistic era atât de colosal că atunci când eu mă împiedicam, căutând cuvântul
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
sau, și mai rău, de a-și fi suspendat funcțiile digestive, artistul este bine mersi, povara cea mai mare fiind doar aceea pe care i-a pus-o în cîrcă deplina cîștigare a libertății. Dacă pînă mai ieri artistul plastic lucra direct doar cu statul și cu încă vreo doi-trei medici sau avocați, acum el și-a diversificat atît activitățile , cît și spațiul de atac. Cel care produce obișnuit, cu mijloace cunoscute și clasicizate, urmează un traseu absolut banal și garantat
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
și cu încă vreo doi-trei medici sau avocați, acum el și-a diversificat atît activitățile , cît și spațiul de atac. Cel care produce obișnuit, cu mijloace cunoscute și clasicizate, urmează un traseu absolut banal și garantat eficient: investește în materiale, lucrează la comandă sau fără, livrează la termen sau își organizează expozițiile care sînt simultan și forme de ofertă. Și oricît ar fi piața de palidă sau, mai bine zis, oricît nu ar fi ea deloc, tot se mai găsește cîte
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
și cu sponsorizarea, artistul se integrează rezonabil în societate și în tranziție și nu numai că el însuși nu este prea traumatizat, dar își trimite și copiii, după buna tradiție a preoților de țară, tot către nobilul meșteșug al artelor. Lucrînd corect și tradițional, el se înscrie perfect în relația economică de tip clasic: decontarea se face la livrarea mărfii, cu acont sau fără, iar lucrările ajung, în mod legitim, la muzeu, la colecționari, în instituțiile și în spațiile publice. Critica
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
felul acesta, doar o tristă și naivă utopie. În timp ce primei categorii de artiști piața îi plătea produsul finit și marfa se deconta la predare, în cel de-al doilea caz, aceeași piață, bătrînă, parșivă și nimfomană degeaba ca o codoașă, lucrează prin avansuri, adică prin finanțări la pornire. Istoria, cu murdăriile și cu nenumăratele ei cinisme, își plătește, de fapt, agenți publicitari și își exhibă rănile supurînde și chipurile dezagregate. Relația artei cu piața sau, în esență, cu banii, este o
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
scenograf și fiul său, Frank Stürmer, coborînd cele "11 trepte pentru Vlad", unsprezece fiind cifra favorită a Meșterului, 11 trepte care ne conduc într-un spațiu extraordinar, plin cu cărți, obiecte, machete din spectacole, instalații ș.a.m.d. Acolo au lucrat ani în șir, împreună, Vlad Mugur și Helmuth Stürmer și, după '90, a poposit și Lia Manțoc. Cineva spunea că cel mai important lucru în teatru este loialitatea. Mă tem că avea dreptate. Ceea ce s-a întîmplat zilele acestea la
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
dezmințit în nici un fel această știre. Să ne reamintim însă că, de fiecare dată cînd mass-media l-au luat la ochi, el a ieșit în prim plan pentru a da contra-lovituri de un tip sau altul. De fiecare dată a lucrat în "exclusivitate", evitînd conferințele de presă. Postul de televiziune unde el a aceeptat să apară a fost Antena 1. Adică același post de televiziune care a anunțat primul că SOV a suferit un accident. Mă îndoiesc de asemenea că un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
prea puține. Alarmantă mi se pare însă tăcerea care din nou a pus stăpânire în societate: m-am întâlnit cu foarte mulți istorici din toate generațiile care aproape în totalitate și-au manifestat indignarea față de modul în care s-a lucrat la tratat: dar, în marea lor majoritate ei se complac în tăcere limitându-se, exact ca în vremurile comuniste, să discute doar în particular. Dar, pentru Dumnezeu, sau faptele pe care le susțin sunt adevărate (de pildă, că a fost
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
corespondent al Academiei, dr. Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie. Spre finalul emisiunii a venit vorba și despre tratat. Dar, de ce n-au fost invitate și personalitățile care au condamnat public modul în care coordonatorii au înțeles să lucreze? Abia atunci am fi putut asista la o dezbatere adevărată și s-ar fi putut lămuri faptele. Singurul care a apărat tratatul recunoscând că s-au făcut unele minore greșeli, cum ar fi omiterea semnelor citării, nemenționarea faptului că a
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
Marietta (Muzicescu), Aurora (Nasta) și alți prieteni, cărora le trimite vești prin intermediul devotatei Florica. Sînt și momente de disperare, cauzate de lipsa banilor, și zile de mulțumire, cele în care le vorbește unor copii despre Spartacus și tragicii greci sau lucrează la o carte despre Sofocle. Rămasă fără pensie - problema pe care o amintește mereu în epistolele sale -, Alice Voinescu trăiește mai bine de un an cu ajutorul unor prieteni devotați, care refuză, în ciuda cererilor ei repetate, să-i vîndă lucrurile din
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
-mi amintesc să vă fi permis să mă tutuiți", pînă la "mamaie e mumă-ta". Pe de altă parte, recunoșteam cu toatele că personalul era insuficient pentru puhoiul de bolnavi, că munca medicilor, asistentelor și infirmierelor era epuizantă, dură, impeiabilă, că lucrau în condiții mizere și totuși făceau minuni. Că pacienții, bieții de ei, și aparținătorii (ăsta e un cuvînt nou, care desemnează rudele tolerate lîngă patul bolnavilor pentru a-i îngriji, admițîndu-se tacit că personalul mediu restructurat nu mai poate face
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
îți dai un profil". Dar forma compensatoare nu e oare și ea o "înfrumusețare"? Acordîndu-ți un "profil" dezirabil (chiar dacă paradoxal prin "ponegrire"), nu te idealizezi într-un anume grad? E foarte adevărat că nu poți crea un altul în locul tău. Lucrezi cu materialul clientului-meșteșugar, care, irevocabil, ești tu însuți: Nu poți să-ți schimbi natura: dîndu-ți în jurnal un profil începi să semeni cu el, dar numai dacă pornește de la un adevăr interior". Indecis cu o sumbră candoare care seamănă cu
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive. Individul devine om în măsura în care lucrează asupra lor. Prin artificiu - specificul care-l desparte de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
n-am îndrăznit să fim. Mie mi-e greu acum, când un cititor îmi cere amănunte cu privire la unele pasaje din cărți mai vechi, să spun cu mâna pe inimă dacă-i vorba de amintiri sau de ficțiune. Căci, cu cât lucrez mai mult la un anumit text, cu atât mă identific mai strâns cu acțiunea descrisă și, ca urmare, rămân cu certitudinea că lucrurile au fost trăite de mine! Este ceea ce mulți scriitori denumesc cu formula "minciună adevărată". De altfel, Roland
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
-o. Dar cînd un corespondent de la Le Monde preia această poreclă, devenită notorie, dă în judecată cotidianul francez. Culmea e că dl Mihăilescu explică în Curentul, ziar care a preluat această poreclă, cît de mult suferă din cauza ei: "Vă spun, lucrez foarte prost din cauza poveștii ăsteia cu porecla asta. Mai ales că nu pot să mi-o însușesc. Eu, de regulă, fiind pește și maimuță la chinezi, recunosc foarte ușor cînd greșesc. Toată viața am făcut așa." * Avînd un proces la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
scurt dialog cu regizorul, l-am întrebat dacă există și valențe polemice în ceea ce urma să ne ofere. M-a privit puțin surprins de întrebare, ca în final să-mi răspundă afirmativ. Spectacolul este inspirat din perioada când poetul a lucrat la ziarul Timpul și, în afară de Eminescu, cu multă energie și talent interpretat de actorul Dan Puric, mai sunt prezenți: Titu Maiorescu (Gheorghe Dinică), Ioan Slavici (Mihai Niculescu), Ion Creangă (cu un rol episodic), Veronica Micle (Carmen Ungureanu), Mite Kremnitz (Eugenia
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și să citesc doar la ce lucrez eu. Nu sînt afiliat la nici o universitate, nu sînt profesor, ceea ce înseamnă că nu am nici o idee despre această teorie. Abia înțeleg la ce se referă termenul. în ce privește dezbaterea
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și să citesc doar la ce lucrez eu. Nu sînt afiliat la nici o universitate, nu sînt profesor, ceea ce înseamnă că nu am nici o idee despre această teorie. Abia înțeleg la ce se referă termenul. în ce privește dezbaterea sînt ca un om al peșterii. Locuiesc o peșteră fără electricitate
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
am dat seama că proza dumneavoastră se apropie mai mult de Oameni din Dublin. Așa, în sinea dumneavoastră, preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii în afara umbrei romanului Ulise. Cum lucrează gîndirea lui Bloom în Ulise, cum a afectat gîndirea personajelor de roman, chiar dacă proza nu seamănă cu proza din Ulise, chiar dacă în roman nu există parodie, chiar dacă romanul nu se bazează pe un text antic. Mă refer la modul în
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
lui Bloom în Ulise, cum a afectat gîndirea personajelor de roman, chiar dacă proza nu seamănă cu proza din Ulise, chiar dacă în roman nu există parodie, chiar dacă romanul nu se bazează pe un text antic. Mă refer la modul în care lucrează gîndirea, cum se dezvoltă structura ei în roman, cum fiecare detaliu are o semnificație mai amplă. în afara acelei umbre scrii altfel. Dar umbra care contează pentru mine este cea a lui Flaubert. E umbra care creează complexitate printr-o simplitate
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
romancierul a rămas un creator de mituri? Ca Joyce în Ulise? C.T.: Creator de mituri. Nu știu, nu m-am gîndit la asta. M.T.: Poate o să vă gîndiți cîndva. C.T.: Nu știu, chiar nu știu nimic despre asta. M.T.: Să lucrezi la două niveluri, la nivelul realității și al mitului. C.T.: Ultimul meu roman, Farul din Blackwater, se bazează vag pe mitul Electrei. Pe mine m-a fascinat întotdeauna Antigona. într-o anumită măsură, Povestea nopții este anti-Antigona. Antigonei i se
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Electrei. Pe mine m-a fascinat întotdeauna Antigona. într-o anumită măsură, Povestea nopții este anti-Antigona. Antigonei i se oferă posibilitatea de a-și îngropa fratele și ea spune nu, nu vreau să-l înmormîntez. Va ceda mai apoi. Eu lucrez împotriva mitului. Așa cum Richard Garay nu este curajos, nici alt personaj al meu nu este curajos. Și punînd o asemenea lipsă de bravură în roman, nici unul dintre personajele mele nu este bun. Acum îți înțeleg întrebarea. Da, se lucrează cu
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Eu lucrez împotriva mitului. Așa cum Richard Garay nu este curajos, nici alt personaj al meu nu este curajos. Și punînd o asemenea lipsă de bravură în roman, nici unul dintre personajele mele nu este bun. Acum îți înțeleg întrebarea. Da, se lucrează cu mitul, dar împotriva lui, împotriva așteptărilor cititorului. M.T.: Cu fiecare roman încercați alte modalități de scriere, noi puncte de perspectivă, o căutare jamesiană, la urma urmelor. Totuși, în ultimele două, Povestea nopții și Farul din Blackwater se pare că
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]