314,502 matches
-
părea de surprinzător pentru occidentali, respondenții au declarat că doresc aplicarea să pentru că garantează dreptate pentru femei (97%), pentru că ar fi un sistem juridic drept (96%) sau pentru că protejează drepturile omului (97%). Sentimentul în lumea musulmană este că toate problemele lumii contemporane sunt cauzate de îndepărtarea societății de ordinea islamică premoderna 31. Chiar și la musulmanii moderați se poate identifica acest tip de "gândire magică". Spre exemplu, Fethullah Gülen, considerat un promotor al dialogului interconfesional, al educației, al toleranței și al
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cele social-politice, este un instrument atractiv pentru cei aflați în căutarea metodelor de satisfacere a nevoilor situate în vârful piramidei lui Maslow. După cum rezultă din analiza biografiilor teroriștilor, dar și din cercetări sociologice efectuate atât în Europa, cât și în lumea musulmană, sărăcia nu pare a fi o cauză directă a radicalizării. Cei care merg acum să lupte în Siria-Irak nu fac acest lucru din sărăcie, ci împinși de aceleași resorturi care i-au făcut pe unii să plece, acum mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
realitate, Editura Adenium, Iași, 2015. Utopiile n-au avut niciodata "presă bună" în mediile intelectuale, pentru că au fost contrapuse mereu realismului. Genul literar al utopiei a fost alăturat mai curând dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună. Paginile acestei cărți mi-
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
literar al utopiei a fost alăturat mai curând dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună. Paginile acestei cărți mi-au sugerat însă o cu totul altă grila de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună. Paginile acestei cărți mi-au sugerat însă o cu totul altă grila de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile prezentului. Câți dintre noi pot rezista la asaltul realității fără doză
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
grila de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile prezentului. Câți dintre noi pot rezista la asaltul realității fără doză zilnică de utopie? Cartea Teodorei Prelipcean seamănă, că structura, cu o abordare clasică din lumea franceză - Que-sais-je? -, în care un cititor mediu poate ajunge, cu un efort rezonabil, la o cunoaștere decentă a unui întreg domeniu intelectual, pe următoarea schemă narativa: definirea sistematică a temei, tratarea substanței ei în maniera diacronica, apoi selectarea unor zone
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de un public mult mai larg decât cel arondat filosofiei și teoriei politice. Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă. Este o carte în care abundență informației nu descurajează, ci relevă cititorului opțiuni multiple de înțelegere a lumii - fie sub specia realismului critic, fie sub aceea a unui soi de neoromantism. Atunci când o carte este un summum de puncte țări, este dificil să selectezi doar câteva dintre ele sau să le ierarhizezi, fără să comiți nedreptăți. Cu toate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dar și cu ancorarea în exegezele produse în ultimele două decenii în spațiul românesc. Primul capitol al volumului este o microistorie pe care, citind-o, ajungi să te miri de cat de prolific a fost spiritul uman în proiectarea de lumi mirifice ale binelui și fericirii. Structura acestei istorii are la bază distincția pe care autoarea o face între utopia pozitivă, utopia negativă și textele de inginerie socială (reformatoare) ale socialiștilor așa-ziși utopici. Utopia este, desigur, o poveste despre o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ale prezentului. Dar cum se realizează această critică? O manieră clasică, din zorii modernității, este aceea în care se imaginează o societate a binelui, dreptății, moralității și fericirii. În contrapondere, există utopii care ne demonstrează cât de urâtă poate fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lasă cunoscută. În mod indirect, Voegelin pare să indice acuzatoriu inadecvarea la realitate: "Pentru cel deschis la totalitatea experienței, porțile existenței stau larg deschise, oferind o perspectivă asupra treptelor Ființei care se întind de la natură lipsită de viață până la Dumezeu; lumea se desfășoară în fața sa, relațiile raționale dintre componentele ei devin evidente și formează o ordine a Ființei în care nivelurile sunt clasificate într-o ierarhie, iar ca răspuns la întrebarea privind rațiunea ființării formează o ordine a creației. Un maximum
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o altă formă de a pleda pentru personalism ca valoare a existenței în măsura în care sentimentul reprezintă o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate spune cu certitudine ce este mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Nu se poate spune cu certitudine ce este mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă, chiar lămuritoare a acestei problematici, merita evocat aici Robert C. Tucker ce califica filosofia statală a lui Hegel drept demonodicee
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pe șine drept sacra în experiența religioasă, ea devine realitatea prima, un realissimum. Această transformare fundamentală de la natural la divin rezultă într-o recristalizare sacrala și valoric orientată a realității în jurul acelui aspect care a fost recunoscut ca fiind divin. Lumi de simboluri, semne lingvistice și concepte se ordonează singure în jurul centrului sacru, se stabilizează că sisteme, devin îmbibate cu spiritul agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Astfel, prin religii politice, autorul înțelege "divinizarea ordinii mundane a stăpânirii, închiderea să intramundană și simultană decapitare a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui numite religii transmundane (überweltliche Religionen); și toate celelalte, adică cele care-și găsesc divinul în conținuturi ale lumii, ar trebui numite religii intramundane (innerweltliche Religionen)" (p. 87). Desigur că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui numite religii transmundane (überweltliche Religionen); și toate celelalte, adică cele care-și găsesc divinul în conținuturi ale lumii, ar trebui numite religii intramundane (innerweltliche Religionen)" (p. 87). Desigur că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la rândul ei sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
În sfârșit, ultima etapă o constituie "Comunitatea intramundană" (pp. 131-149). Într-un fel, Voegelin sugerează faptul că acest "colectivism politic" reprezintă produsul concret al construcției intelectuale care se încheie în "comunitatea intramundană". Astfel, "fundamentele noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea că suma de conținuturi a suprimat lumea că existența" (p. 132). Trebuie observată aici asumarea existențiala a viziunii lui Voegelin și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politic" reprezintă produsul concret al construcției intelectuale care se încheie în "comunitatea intramundană". Astfel, "fundamentele noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea că suma de conținuturi a suprimat lumea că existența" (p. 132). Trebuie observată aici asumarea existențiala a viziunii lui Voegelin și, implicit, critică viziunii sistemice care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care se încheie în "comunitatea intramundană". Astfel, "fundamentele noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea că suma de conținuturi a suprimat lumea că existența" (p. 132). Trebuie observată aici asumarea existențiala a viziunii lui Voegelin și, implicit, critică viziunii sistemice care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
viziunii lui Voegelin și, implicit, critică viziunii sistemice care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință seculară" (la perspectiva lumii drept "suma de conținuturi" nu se ajunge decât prin metodele științei că "baza a atitudinii omului față de lume") și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință seculară" (la perspectiva lumii drept "suma de conținuturi" nu se ajunge decât prin metodele științei că "baza a atitudinii omului față de lume") și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
prin Marx. Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință seculară" (la perspectiva lumii drept "suma de conținuturi" nu se ajunge decât prin metodele științei că "baza a atitudinii omului față de lume") și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel spus, "Cunoașterea conținuturilor lumii și tehnicile bazate pe o asemenea cunoaștere nu sunt mijloace subordonate temporal pentru atingerea scopului etern al vieții în Dumezeul-celeialte-lumi; ele sunt mai degrabă sângele și viața
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel spus, "Cunoașterea conținuturilor lumii și tehnicile bazate pe o asemenea cunoaștere nu sunt mijloace subordonate temporal pentru atingerea scopului etern al vieții în Dumezeul-celeialte-lumi; ele sunt mai degrabă sângele și viața Dumnezeului intramundan
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel spus, "Cunoașterea conținuturilor lumii și tehnicile bazate pe o asemenea cunoaștere nu sunt mijloace subordonate temporal pentru atingerea scopului etern al vieții în Dumezeul-celeialte-lumi; ele sunt mai degrabă sângele și viața Dumnezeului intramundan însuși. Ele construiesc corpus mysticum al colectivității și îi unesc pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
acum și în România - Process Communication. Este o teorie a personalității și un model contemporan de comunicare care te învață cum să te faci ascultat, nu doar auzit de ceilalți. Este folosit cu succes de mii de profesioniști din întreaga lume, de la astronauții NAȘĂ la comandantul suprem al forțelor NATO, g-ralul Wesley Clark, de la manageri și președinți de multinaționale la președintele SUA, Bill Clinton. Felul în care oamenii percep lumea, canalele prin care comunică, impulsurile care-i motivează și felul în
Au început înscrierile la primul curs de Process Communication by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82693_a_84018]