977 matches
-
172 iugăre, 1181 stânjeni, fânaț = 1.023 iugăre, 1.080 stânjeni; pășune = 761 iugăre, 552 stânjeni. Populația satului s-a format din oameni veniți din zona de câmpie. S-au stabilit în această zonă împădurită așezându-și vetrele în poieni (luminișuri), în apropierea cărora se găsea apă și le asigura un adăpost, un loc mai liniștit și mai în siguranță. Tradiția menționează că întemeietori ai satului ar fi fost diferite familii, printre care familia numită Buzdugan, care s-a așezat într-
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Pârvuleștii (de la Pârvu sin Stan Duiaconu), Dragomireștii (de la Dragomir sin Stancu Diaconu), Franțeștii (Franțescu sin popa Stancu) ,Trăileștii, Băngoi, Țăpoi etc. Cătunul Betegi (Adunați) , este o așezare care a fost compusă la începuturi cam din 6-7 fumuri (familii), amplasată prin luminișurile pădurii și Văii Bucov, la nord de comună. Cuvântul <betegi> înseamnă <(oamnei) cu beteșuguri>. Trebuie să reamintim că între anii 1784 și1831 au fost vreo 14 epidemii de ciumă și holeră, care au decimat populația. Așa se face că un
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
nebună”, adică disprețuitoare de convenții, dragostea este neprefacută și totală, mută și inocentă. Eminescu recompune idila imaginată de fată după modelul biblic al perechii unice în grădina raiului. Cadrul natural este însă autohtonizat: e „gura raiului” din cântecul popular, cu luminișuri, cu stânci gata să se prăvale în prăpastie, cu izvoare care plâng, cu trestii înalte și foi de mure, cu soare și lună. Autohtonizat este și limbajul copilei, care se alintă în spiritul oralității țărănești: "”de ce m-ai uitat încalte
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
Decretul nr. 1451 din din 7 mai, Octav Vorobchievici este numit maior. 19-31 mai 1929 - Octav Vorobchievici face o călătorie pentru tactica generală - Stat Major - pe timpul studiilor în Franța. (În 1931 își va publica impresiile în volumul "Între Verdun și luminișul Armistițiului") 2 august 1930 - O.V. primește Brevetul de la Ecole Militaire în urma terminării studiilor. toamna 1930-toamna 1931 Octav Vorobchievici se află în garnizoana Sibiu, împreună cu familia. Vor locui cu chirie la familia Schiau, pe str. Rațelor nr.1 (azi str.
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
de Infanterie, 250 pagini. Descrie perioada oct. 1928 - aug. 1930 în care a urmat cursurile prestigioasei Ecole Militaire, cu multe incursiuni în istoria Franței și a Parisului. 1931 - Apare lucrarea "Educația ostășească în unitate". 1931 - Apare volumul " Între Verdun și luminișul Armistițiului", Tiparul Școlii Speciale de Cavalerie, Sibiu, 250 pagini (Subintitulat “Pe urmele bătăliilor din 1914-1918 cu un grup de ofițeri a 13 armate, colegi la Școala Superioară de război din Paris, în vara lui 1929”). 1931 - Apare lucrarea "Polonia, vecina
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
în popor între altele pâlnioară de fildeș sau ciuperca nădușelii. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Hürtgen ca fiind „o bătălie prost concepută și esențialmente inutilă, care putea fi evitată”. Pădurea Hürtgen ocupă o regiunea accidentată dintre cursul râului Rus și orașul Aachen. Pădurea deasă de conifere este tăiată de câteva drumuri, poteci și întreruptă de luminișuri. Transportul cu mijloace mecanizate este dificil. În toamna anului 1944 și la începutul iernii care a urmat, vremea a fost rece și umedă, iar condițiile meteo au interzis de obicei zborul avioanelor în zonă. La nivelul solului, condițiile au variat
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
tranșee împotriva schijelor proiectilelor și așchiilor rupte din copaci de explozii, atacatorii, care operau în loc deschis, se aflau în poziții vulnerabile. Spre deosebire de germani, care căutau să se adăpostească în tranșee săpate în zonele împădurite, artileriștii americani aveau nevoie să găsească luminișuri pentru declanșarea atacurilor. Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-a aflat în zona de responsabilitate a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Puncte de reper" (2003) ș. a. O altă latură a creației sale au fost cărțile pentru pentru copii: "Cale bună, Ionele" (1962), "Poiana veselă" (1963), "Ploaie cu soare" (1964), "Ionică Tropoțel" (1978), "Urzicuțe" (1979), "Vacanța lui Tropoțel" (1980), "Broasca cea isteață", "Luminișuri" (1983), "Tropoțel ajunge primul" (1985), "Zurgălăi", "Tropoțel și toți ceilalți" (1987), "Zâmbăreți și cucuieți" (1990), " În ajun de Anul Nou" (1992), "Umbreluța" (1994), " Un motan citea o carte" (2002) ș. a. În afară de poezie, a scris și proză: "Zodia musafirului" (1970), "Între
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri nisipoase în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase cu preferință sub mesteceni, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub molizi, brazi și pini, la margini de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
foioase. Printre plantele ce trăiesc în acestea se numără plopul, socul, măceșul și frasinul ale căror muguri, flori, frunze sau fructe sunt recunoscute din cele mai vechi timpuri ca „leacuri” și tratamente pentru diverse afecțiuni. La marginea pădurilor sau în luminișuri se pot întâlni și plante erbacee: ciuboțica cucului, brândușa, fragi, măcrișul, trifoiul, izma, coada calului, pipirigul, rogozul, chimenul sau chimionul, coada șoricelului, mușețelul, patlagina, și iarba ciutei. Cele mai multe sunt plante a căror valoare terapeutică este de multă vreme recunoscută, ele
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Pia, Din îndemnul Domniței aceste câteva rânduri, pentru a-ți transmite mulțumirile sale pentru scrisoarea matale, precum și toată dragostea sa. Este încă suferindă de gripa care tărăgănează, probabil și din cauza diferitelor supărări precedente. Cum va fi mai bine, mergem la Luminiș. Dar, rugăminte cu insistență, Doamna Rosetti să nu știe nimic despre indispozițiunea Domniței, care-i vorbește din când șîn cândț la telefon, spunându-i că circulă. Vacanțe bune, cură eficace, și la revedere peste cât-va timp, Dragă Pia. Al
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
Scumpă Piuța, Vrei să fii bună să predai prezenta Prințișorului ? Merçi frumos. Domnița puțin obosită de America; începe să fie mai odihnită. Ș-aici e frumos, cu Cytisele-nflorite, cu verdeață tânără, cu aer curat. Începutul Iulie mergem în țară, sau Luminiș, sau Tescani, depinde. Pân-atunci am treabă aici. Domnița-i cam leneșă la scris și pentru aceșațsta o cert ! Cu toate sentimentele mele afectuoase și credincioase George Enescu ștext adăugat de Maria Cantacuzino-Enescuț Te strâng cald în brațe dragă Piutzo
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
mascul, uneori și laturile gâtului albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit adesea în zona stâncoasă. Cu toate că preferă locurile mai uscate, el este întotdeauna găsit în proximitatea apei (pârâu, baltă, lac). Gușterul vărgat dobrogean populează viroagele și râpele colinelor și
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat. Capul relativ mic, scurt, puțin
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Mării Caspice, în Turcia, Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde găsește condiții favorabile de trai și este ocrotit prin lege. Îi place căldura. Preferă pădurile cu teren uscat și porțiunile însorite, rariștile de foioase cu luminișuri, coastele stâncoase cu tufișuri, ruinele invadate de vegetație. Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi dungați în lung
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe coaste stâncoase cu vegetație arborescentă și printre ruinele invadate de vegetație. Șarpele lui Esculap se mișcă relativ lent, dar se cațără în arbori cel mai bine dintre șerpii noștri. Când este prins, se repede furios și mușcă, însă rana
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
micorize pe rădăcinile arborilor). Specia este mult răspândită. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitară și în grupuri, preferând soluri acide și ierboase, la margine de drum, pe câmpii povârnite și prin parcuri, dar de asemenea prin luminișuri în păduri de foioase sau mixte. Perioada favorită de dezvoltare o are din iunie până în octombrie. Buretele cerbului fals este asemenea de otrăvitor ca Scleroderma citrinum (buretele cerbilor). Mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]
-
De-a lungul timpului pârâul Iapa a săpat valea astfel încât aceasta este formată dintr-o alternanță de de defilee și sectoare depresionare. "Lacul Veselaru" - Este un lac aflat pe o treaptă de alunecare formată în anul 1940, situat în satul Luminiș din Comuna Piatra Șoimului, pe versanții din dreapta pârâului Iapa. Are o suprafață de 0.35 ha. "Cascadele Tocila 1 și 2" - Pârâul Tocila are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificiată. Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pe spate. Florile sunt campanulate, de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Crește la altitudine mare, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite (molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete, acide puternic, având cerințe mici față de sol. Rezistă și la uscăciune. În România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania. Fructele acestui arbust
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
mă umbrești Troiță zugrăvită, Tu nu ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus, păsări piruie-n frunziș Jos, aur cade-n luminiș Pe drum, pe drumul meu trudit Din infinit spre infinit. Citește-le lui Tiotiu și roagă-l din partea mea să-mi răspundă dacă i-au plăcut și dacă face să le public. Vă sărut, Crainic [Doamnei Dr. Aglaia Crainic, Vila
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Tescani, donat de soția lui Enescu statului român cu condiția ca acesta să construiască aici un centru de cultură pentru artiști. La Liveni se găsește casa în care a copilărit compozitorul. Există o casă memorială George Enescu în Sinaia (Vila Luminiș, cartier Cumpătul). În conacul din Tescani, Bacău („Centrul Cultural Rosetti-Tescanu”), statul român a deschis în anii '80 un centru de creație, aici au fost compuse opere literare (Jurnalul de la Tescani, de Andrei Pleșu) și au loc în fiecare an tabere
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
în Africa și ca fiind un precursor pentru adevăratele ferme din Cornul abundenței; dar astfel de sugestii sunt considerate speculații până când vor fi strânse mai multe probe arheologice. Așezările au apărut în regiunile împădurite, speciile dominante fiind stejarul și fisticul. Luminișurile acestor păduri erau pline de ierburi și grâne. Munții înalți din Liban și Ante-Liban, relieful sterp din deșertul Negev din Israel și Sinai, deșertul Siro-Arabic din est erau zone puțin favorabile pentru așezările Natufiene, probabil pentru că deplasarea era greoaie, dar
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Este întâlnit și la câmpie, destul de des, acoperind, cel puțin teoretic, întreg arealul dintre zona alpină și malul mării. Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
foarte accidentat în zona pilonului 2 (așa cum se poate vedea din poză) accesul în acel loc a fost dificil pentru accesul direct cu materialele necesare. Drumul forestier care merge până la Refugiul Salvamont Bușteni este accesibil până într-o zonă cu luminiș de unde se vede telecabina în proporție de 80% și a fost folosit pentru autobasculantele și alte utilaje care au adus necesarul de materiale (beton, grinzi, materiale conexe) pentru amplasarea și fixarea stâlpilor 2 și 3. S-au stabilit 2 trasee
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]