951 matches
-
le vedeam cauze pierdute. Că o compensare pentru problemele precare de sănătate, au fost câteva împliniri pe planul preocupărilor pentru scris, pe masura puterilor mele. Îmi dorisem să mai tipăresc o carte izvorâta din luminișurile sufletului și gândurilor mele și "Luminișuri" au apărut sub îngrijirea editoarei Elenă Rodica Lupu la București unde i s-a făcut dublă lansare, prima organizată de Liga Scriitorilor Români și a doua lansare de către Academia Dacoromâna de la care am primit și o onorabilă Diplomă de Excelență
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371162_a_372491]
-
naturii iau chip sufletesc și răspund sentimentului. Astfel că se naște o empatie fiească între om și cosmos: “M-a primit la pieptul ei, pădurea: M-a primit la pieptul ei, pădurea / Și pe umeri, păsări mii mi-a pus. / Luminiș mi-a strecurat în suflet / Și-am rămas de dragoste pătruns. // Și m-a legănat pe crengi de vise / Când cu frunze m-a împodobit. / Și-am simțit că mă ridic la ceruri / Când pădurea-n suflet m-a primit
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FLOAREA - POTIRUL VEȘNICIEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În luminișul cald al primăverii scântei se-aprind în ochii florilor, o brumă le atinge-n faptul serii, sărut perlat din buza norilor. Iar somnul le cuprinde-n mreje line, pe-aripa viselor zburând încet, polenul aurește pe stamine sub raza lunii
POTIRUL VEŞNICIEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345769_a_347098]
-
copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! exclamă deodată Radu
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
traducător, poet, dramaturg, gramatician etc. (Îndoielile au prioritate în viață. Lucrurile mari cuprind o frescă a vieții și derivă din lucrurile mici), Elena Buică, teleormăneancă din Țigănești, comună despre care a scris un roman -monografie, este o prozatoare de Oglindiri, Luminișuri, de Crâmpeie de viață etc. (Vine o vreme când trebuie să te gândești că e necesar să grăbești pasul ca să te poți menține în rând cu lumea), Elisabeta Iosif scrie proză mai ales în « Trenul de duminică » (Domnule, zise mustăciosul
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
te plângă... "Ei, e-așa..., dar nu-i așa" i-ar fi spus Profesorul Crașoveanu, cu gândirea dumnealui adversativă. Nu-i așa, dragă Doamnă Ligia, îi spun și eu, căci Magistrul, care a lăsat atâtea urme în sufletele nostre câte luminișuri în păduri, convorbind cu Eminescu, se va fi gândit tocmai la acei codri ce se leagănă "fără ploaie, fără vânt/ Cu crengile la pământ..." El era poet și vedea dincolo de cuvinte. A fi poet nu înseamnă numai a scrie poezie
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
dunele de pământ în speranța că vânătorul n-a observat manevra sa. Căpitanul o pierde din vedere, apoi o zărește din nou cum aleargă disperată. Se apropie ceasurile miezului nopții și urmărirea nu se termină. Prințesa se oprește într-un luminiș dintr-o pădurice de foioase. PRINȚESA: Simt că forțele îmi revin. Am să-l ademenesc cu farmecele trupului meu! La lumina lunii își desfășoară voalul transparent ca un evantai.Călărețul își strunește calul. CĂPITANUL ARNĂUTU: (surprins, cugetă cu glas tare
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
-ntreagă. Șaptezeci de ani aveai atunci Când din taine, scrisul ți-a dat ghes Și-ai încondeiat maturi și prunci Amintirile-ți cuvinte țes. Sub soarele blând de dimineață Ai cernut cuvânt “Prin sita vremii” “Oglindiri” în “Crâmpeie de viață” “Luminișuri” prinse-n coapsa iernii “Gând purtat de dor” peste câmpii Sufletu-ți de dragoste-ncărcat Prin “Întoarcerea spre obârșii” S-a întors mereu la tine-n sat... Zece ani din pana ta au curs Doar cuvinte calde, măiestrite Și-or
LA MULTI ANI DRAGA BUNI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348814_a_350143]
-
Veneau și linșau cu zecile, dacă nu se făcea norma la cauciuc. Mutilau copii, bărbați, femei, nu conta, norma sau viața, asta era politica. De unde sunt și-a cui... M-am născut într-o vineri, în inima pădurii, într-un luminiș. Munții Lunii și întreg tribul mi-au fost martori. Când am mai crescut, Nuru, mama mea, mi-a povestit că acea zi fusese cea mai lungă, iar munții își arătaseră pentru prima dată în acel an, crestele ascuțite și lucioase
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
a mai rămas decât o pivniță...”. „...Mă duceam acolo de cele mai multe ori cu Eminescu, mai ales după amiază și stăteam până spre miezul nopții, căci plină era grădină mai ales serile, cănd luna-și revarsă lumină peste lac și pește luminișuri, încât parcă te aflai pe celalalt tărâm, între smei, zâne și feti frumoși. Aici stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, aici e terasă cu liane, aici erau somnoroasele pasarele care la cuiburi se adună, aici luna iese întreaga și
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Epoca”, „Monitor cultural”, „Analize și fapte”, „Cărticica pentru copii”, ș.a. George ROCĂ: Dumneavoastră scrieți foarte captivant, aveți darul narațiunii cultivate. Câte cărți ați publicat până în prezent? Elenă BUICĂ: Mulțumesc pentru apreciere. Am publicat patru cărți, iar cea de-a cincea, „Luminișuri”, este în curs de apariție. Trei din cele patru cărți au ceva în comun. Prima a fost „Crâmpeie de viață” (Editură Forum, București, 2005, editor prof. Ana Ispas), care împreună cu cea de-a treia carte în ordinea apariției „Prin sita
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
România și a Uniunii Internaționale a Ziariștilor. „Singura bucurie erau cărțile” Spuneți-ne, pentru început, câteva date despre dumneavoastră: unde și când v-ați născut. Cred că, de când ne naștem visăm, ca în basme, că trăim într-un castel în luminișul unei păduri. De fapt, totul e altfel în lumina sacră a copilăriei, simbol al protecției. Pentru mine adăpostul acestei puteri misterioase, imperceptibile de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață luminată de soarele ce
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
împărătească ! Cu suferință și izbânzi te zidești în ritual Urmezi tăcut cărarea ta spre arcul sideral! RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Prealuminatul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale îngerilor! acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Mărite, Mă botează cu rouă, face sa radiez iubire În lumina nevăzutelor, neștiutelor astre Sub magneticele Tale oglinzi albastre Ce mă cheamă spre izvorul Tainei Să vin, pe calea curcubeului spre Tine
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Cel fără de Început Timpul dragostei, timpul iertării este sfânt Sunt fructul lui, culege-mă așa cum sunt!. RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Luminatorul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale ingerilor ; acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Marite Slavitule! sub Mâna Ta eu radiez iubire În lumina nevăzutelor, neștiutelor astre Sub magneticele Tale oglinzi albastre Ce mă cheamă spre izvorul Tainei Să vin, pe calea curcubeului spre Tine Despovărată
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
târziu, apoi venea Gârla Brăilei ce nu seca niciodată, aici acostau dubele pescarilor lipoveni, pline de pește, apoi în dreapta era pădurea de sălcii înalte și drepte ca lumânarea în care -și făceau cuibare tocmai spre vărfuri - graurii - pădurea Bou-Roșu cu luminișurile încărcate de ruguri în care se vedeau de la distanță murele negre- alburii. Lăsase în urmă Vadul Racului , acolo unde îi plăcea lui să mângâie bujorii și nuferii trecând prin brădișul des cu apa mult peste subțiori, sau dând la o
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
parte în alta. Niște glasuri ciudate veneau de undeva din adâncul codrului, urmate de hohote de râs. Ștefan simți că i se face părul măciucă și porni în goană cu calul său spre o direcție unde i se năzări un luminiș. - Ciudată pădure! Pe aici n-am trecut niciodată! O fi misterioasa Pădure Albastră despre care se spune că ascunde comori păzite de diavoli? Ptiu!- și-și continuă fuga. Deodată, în față, zări o flacără galben-albăstruie care se ridica printre trunchiurile
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
decât cele știute până atunci care, înainte de a ma speria prin ineditul ei, mă fascina mai degrabă. Venisem plină de energie și pregătită sufletește să îmi croiesc drum în lumea nouă, să tai liane și hătișuri figurate ca să ajung în luminișul meu, dar aici părea că nu mai era nimic de făcut. Autostrăzile largi cât să fluidizeze traficul din București în 5 minute chiar și la o oră de vârf, semnele de circulație și marcajele pe care nimeni nu le încalcă
OLEACӐ DE SCARLETT de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376884_a_378213]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMINIȘ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINIȘ Pe-aripi de fluturi să-ți mai scriu poeme, Sunt prea fragile și prea străvezii, Iar nopțile prea negre și târzii, Chiar soarele, în
LUMINIŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376941_a_378270]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMINIȘ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINIȘ Pe-aripi de fluturi să-ți mai scriu poeme, Sunt prea fragile și prea străvezii, Iar nopțile prea negre și târzii, Chiar soarele, în zorii reci, se teme. Mă distanțez de toamnă-n erezii, Iar tu mă pedepsești cu anateme
LUMINIŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376941_a_378270]
-
tu nu vrei să știi. Nici despre seara-n falduri mov cusută Sau luna adormită iar în prag, Chiar trandafirii, care te sărută, Nu-i mai primești cu-atât de mare drag. Le lași pe toate și dispari tăcută, În luminișul desfrunzit, de fag. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LUMINIȘ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LUMINIŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376941_a_378270]
-
cusută Sau luna adormită iar în prag, Chiar trandafirii, care te sărută, Nu-i mai primești cu-atât de mare drag. Le lași pe toate și dispari tăcută, În luminișul desfrunzit, de fag. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LUMINIȘ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUMINIŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376941_a_378270]
-
Anca Sigartău. Au rămas în urma ei întrebări...! Artiștii nu au fost lăsați nici ei să treacă în siguranță prin încâlcitul labirint al unei anume categorii de presă în care cine intră are a-și istovi toți nervii până răzbate la luminiș. Pe maestrul Alexandru Arșinel, căruia doctorii i-au salvat viața, un ziarist ce nu merită să poarte nume omenesc deoarece nu e om, e păpușă hidoasă, a vrut să îl omoare el! Nimic mai mult, a vrut să îl omoare
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
culeg așchii pentru cuib și pentru foc. iernile trec născând petale cu miros de prea târziu iar firele de iarbă se uită spre apus, acolo a crăpat un tril în lama stropilor de ploaie, rumegușul fiindu-i pătură și peste luminiș lăsându-se ceața... Referință Bibliografică: Automaton / Laurențiu Alin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Laurențiu Alin Dumitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AUTOMATON de LAURENȚIU ALIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375170_a_376499]