9,370 matches
-
de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se află într o închisoare. Ina căuta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca părinții să părăsească casa ca el să plece așa, fără țintă, prin oraș, în căutarea a ceva, a ceva ce nici el nu știa bine ce! Trecuseră aproape trei luni și șatra lui Iorgu Stănescu nu mai poposise în lunca din preajma orașului. Vișinel se întreba care o fi fost cauza, dar răspunsul căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați în luncă? - Cum era să-ți dea ție semne, bengosule, când abia aseară, târziu, ne-am întocmit sălașele? - Așa!? - Dar ea, ea ce face? - Ca fetele la care le-a intrat un spine în inimă. Se uită cât e ziua de lungă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așa că... Merseră cu toții la bulibașă să-i dea marea veste. Acesta aproape că nu-și mai încăpea în piele de bucuros ce era. - Eu vreau, bulibașă, le-am spus și părinților de la oraș, ca nunta să se facă aici, în luncă, după obiceiurile etniei noastre. - Așa va fi, bengosule 3, vom sări cu toții să ți facem o nuntă cum nu a mai fost niciodată în șatra noastră. După ce se mai întreținu cu Rafira și Lisandru, care-l îmbrăcară tot timpul în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe tobogan. La masa mare, mirii erau flancați de părinții lui Vișinel: Rafira și Lisandru, Ina și Alex, și Vijelie și Zița (părinții Voicăi), toți formând un grup compact dominat de personalitatea recunoscută a starostelui, bulibașa Iorgu Stănescu. Bucuria umplu lunca de muzica evenimentului, trăită din plin de întreaga etnie a țiganilor șatrei. Nunta curse o dată cu ziua, ajungând până în faptul serii. Și, după cum se încinseseră spiritele, vinul și rachiul tare având rolul lor, erau toate șansele ca petrecerea să se desfășoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
obstacole. Vișinel o ținea pe Voica strâns, aproape de el, de teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape, fugise departe, șatra se scufundase undeva în adâncuri. Numai ei doi planau deasupra unei lunci pline de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la spitalul din complexul de tratament și agrement din același loc. El a urcat la volanul mașinii sale și a plecat la tură; ea, ceva mai târzior, în propria mașină, cu feciorul de cinci ani alături, s-a îndreptat spre Lunca Veche, unde aveau loc pregătirile înfrigurate ale nunții de a doua zi, a surorii sale, mai mici. Soții au purtat câteva discuții, dacă să se ducă fiecare cu mașina proprie, ori, dacă ea, să mai întârzie o zi, și să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine. Ne aflam Însă În Recycle Bin, iar În astfel de zone secundele curg altfel. În general, clipele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am informat pe mr. Sîrghe că acțiunea unității pe care o comanda față de posturile de poliție a fost anulată prin ordinile telefonice ale comandantului comenduirii garnizoanei Huși în persoana subsemnatului. S-a conformat numai că la postul de poliție din Lunca Banului ezitau să execute dispozițiile pe care le dădusem. M-am dus personal în Lunca Banului și am adunat sătenii în număr mare, m-am prezentat cine sunt, le-am explicat că poliția este sub ordinea armatei și cine lovește
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
poliție a fost anulată prin ordinile telefonice ale comandantului comenduirii garnizoanei Huși în persoana subsemnatului. S-a conformat numai că la postul de poliție din Lunca Banului ezitau să execute dispozițiile pe care le dădusem. M-am dus personal în Lunca Banului și am adunat sătenii în număr mare, m-am prezentat cine sunt, le-am explicat că poliția este sub ordinea armatei și cine lovește în poliție lovește implicit și în armată. După această acțiune poliția și-a reluat activitatea
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
care nu trimitea românul în supraviețuire. Mie mi-a revenit misiunea de-a controla în anumite puncte pe valea Prutului, după care urma să raportez rezultatele. Experimentul l-am făcut pe un grup de animale (18 oi) care pășunau în lunca Prutului, mai exact în comuna Gorban, județul Iași. Oile erau netunse, având lâna lungă (rasa caracul). La 3 berbeci din aceeași rasă, care erau ținuți în curtea unui gospodar, le-am aplicat câte un aparat de măsură cu citire directă
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum te-ai descurcat ieri. Unde-ai învățat? La canal. Canal?! Hai că glumești! Da, dar nu la ăla mare că eram prea mic. La unul mai mic, pentru care eram destul de mare; canalul de la Prut, cînd s-a desecat lunca. A, șantierul de hidroameliorații. Pentru unii șantier, pentru alții canal... Ai cîștigat bine? Dreptul de-a-mi continua, anul următor, studiile spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sfârșitul anului 2012, Macao avea o populație stabilă de 591.900 de locuitori. Macao (Foto: Wang Zhi) 3. Resurse Fond funciar China are o suprafață imensă și resurse funciare bogate și variate, printre care terenuri arabile, păduri, pășuni, deșerturi și lunci, toate cu suprafețe întinse. Cu toate acestea, în China există mai multe zone muntoase și puține câmpii, pământurile arabile și pădurile ocupând o pondere mică din suprafața totală a țării. Răspândirea resurselor funciare este, însă, ușor dezechilibrată. Pământuri arabile Pământurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
telecomandă care avea să sfârșească fără roți, chiar din prima zi, pe undeva pe sub pat sau după bibliotecă. Nu, nu aveam nici o remușcare. Cum n-am avut nici măcar atunci când m-am jucat, cică, cu Monica, într-o după-amiază ploiasă de pe Lunca Siretului, bloc D 40 (tot Drumul Taberei, sector 6), blocul lui Uca de patru etaje, ticsit de pensionari, mai buni - doamna Buzescu, doamna Sandu - și mai răi - domnul Buzescu, domnul Sandu -, în care garsoniera ei cu oglinzi adăpostea atâtea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi păsa mie. Auzisem că venea vacanța cu trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe dealurile noastre, pe lângă Pârcovaci, acolo unde-a alunecat pământul săptămâna trecută, o să mai alunece, nu-i vorbă. Ăsta vrea să facă fabrică de textile și a plecat să inspecteze șantierul. Deșteptul și-a lăsat mașina, unde crezi?, chiar în luncă și s-a dus la stația de benzină, el știe de ce. Când s-a întors, ia mașina că nu-i. A-nceput să dea telefoane. Alertat, Andrei mă găsește tot pe mine, «Du-te și salvează omu’ de afaceri, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își va lua zborul lin, mai întâi razant, pe deasupra luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit de septembrie. Într-adevăr, imediat după vizita făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și urmeze ascensiunea. Tu erai un obstacol pentru el, un balast. Ochiul critic, preciză Alexe, conștiința. Între timp se mișcau prin fața tablourilor, Carmina înregistra printre vorbe, acolo o stâncă, acolo o vale, un cer nuanțat, dincolo, un capăt de luncă, o șosea, umbra unei prelate care cade pe o masă rotundă din fier forjat, și pe două scaune, un gard, o căsuță pentru porumbei. Lipsea cu desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează agale o barcă. Printre cărările de păcură de sub sălcii, printre săbiile trestiilor și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Născută prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor, valea Cernei este un prilej de popas și de încântare. Cât cuprinzi cu ochii, în depărtare, șerpuind printre munți, Cerna curge grăbită când prin pajiști înflorite, când prin tinere lunci străjuite de fagi și mesteceni, aducând zvon de viață în aceste locuri mai puțin umblate. Un fluture mare, strălucind în toată transparența unei palete multicolore, zbura prin iarba grasă și moale, așezându-se pe o floare. Bătea un vânticel cald
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
val dens și negru tivit cu flori de lumină și, astfel adormii. Când m-am trezit, soarele parcursese deja o treime din cotidianul său drum pe boltă, iar acum sta gata, să treacă pe piscurile munților. Umbrele poienii și ale luncii înaintau alungite spre apus. Văpaia zilei fu luată de o boare răcoroasă ce adia dinspre pădure. O luai la fugă spre locul unde mă așteptau ai mei având impresia că valurile tot mai dese ale nopții vor să mă acopere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]